Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6157/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5091/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 6157R
Ședința publică de la 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI împotriva sentinței civile nr.4335 din data de 21.05.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, și, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
De asemenea, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 23.10.2009 de către intimatele și o cerere prin care solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător. La data de 30.10.2009, intimata a depus întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea, deliberând, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de intimatele și, recursul fiind înregistrat in urma cu mai bine de 3 luni, termenul pentru pregătirea apararii fiind astfel rezonabil, și având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4335/21.05.2009 pronunțată în dosarul nr. 42059/3LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantele, în contradictoriu cu pârâtul SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI; a obligat pârâtul la plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților în temeiul Legii nr.490/2004 și Hotărârii de Guvern nr. 170/2005 astfel: pentru reclamanta pentru perioada 15.05.2006-07.12.2007, pentru reclamanta pentru perioada 15.05.2006-0712.2007, pentru reclamanta pentru perioada 27.09.2007-29.02.2008.
In motivare, s-a retinut ca eclamantele activează în cadrul Secretariatului General al Guvernului - Unitatea de Implementare Program din cadrul Unității de Politici Publice, fiind numite în cadrul acesteia după cum urmează: in baza Ordinului Secretarului General al Guvernului nr. 204/28.03.2006; în baza Ordinului Secretarului General al Guvernului nr. 1184/11.10.2005, in baza Ordinului Secretarului General al Guvernului nr. 558/07.08.2007.
Așa cum rezultă din fișele posturilor deținute de reclamante, acestea au atribuții pe linia implementării proiectelor PHARE, in special a activităților proiectelor care vizează implementarea Strategiei de îmbunătățire a Situației (), desfășurarea de activități specifice de identificare, implementare, monitorizare, control si evaluare a contractelor suportate din asistența financiară nerambursabila a fondurilor PHARE si cofinanțări de la bugetul de stat, derulate prin PHARE, potrivit procedurilor de management tehnic financiar si de raportare, dintre Guvernul României si Comisia Europeana (fila 88 - fisa post ) precum si raportarea neregulilor la Fondul Național de -aderare, sau, cu caracter financiar si nefinanciar, in conformitate cu procedurile interne de lucru (93-fisa post ).
Potrivit art.1 din HG nr.869/16.02.2002 pentru perfecționarea activității unităților de implementare a programelor PHARE in ministerele si in instituțiile administrației publice centrale din subordinea Guvernului precum si in toate acele instituții si agenții care sunt autorități de implementare pentru programele PHARE, funcționează unități de implementare a programelor, denumite, ca unități funcționale fara personalitate juridica, subordonate secretarilor de stat responsabili cu integrarea europeana, avane funcțiile și atribuțiile prevăzute in art. 2 si 3 din același act normativ.
funcționează in baza prevederilor art.211/1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale, aprobata prin Legea nr. 198/2005 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale.
Cadrul legislativ privind stimularea financiar a personalului care gestionează fonduri comunitare este alcătuit din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, modificată prin Legea nr. 9/2006, care prevede că, "salariile de baza corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României prin instrumentele de preaderare PHARE, și SAPARD, prin Fondul European pentru Garantare în Agricultură, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și prin fondurile structurale și de coeziune, pot fi majorate cu minimum 50% fața de cele prevăzute de lege, dar nu mai mult de 100%, drepturile salariale urmând a fi acordate structurilor respective. potrivit bugetelor aprobate".
Hotărârea de Guvern nr. 170/2005 pentru aplicarea Legii nr.490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare publicată în Monitorul Oficial nr. 215/14.03.2005 prevede în art. 3 alin. 1 ca "în conformitate cu prevederile art. 2 și 3 din Legea nr. 490/2004, salariile de bază ale personalului prevăzut la art, 2 se majorează cu 75% față de cele prevăzute de lege, potrivit bugetului aprobat al fiecărei instituții publice.
Art. 2 al Hotărârii nr. 170/2005 prevede categoriile de personal cărora li se aplică dispozițiile acestui act normativ, în cadrul acestora fiind nominalizate si unitățile de implementare pentru programele din cadrul autorităților de implementare PHARE si.
Ordinul Finanțelor Publice nr. 436/2005 privind procedura internă de avizare a structurilor și a personalului care gestionează asistența financiară nerambursabilă comunitară stabilește modalitatea de obținere/acordare a avizului Ministerului d e Finanțe, prevăzând în art. 1 (1):
"Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 170/2005, pentru a beneficia de majorările salariale prevăzute la art. 3 alin-(1) din aceeași hotărâre, instituțiile publice în cadrul cărora funcționează structurile menționate la art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 170/2005 vor solicita Ministerului Finanțelor Publice avizarea structurilor și a personalului care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare".
Ordonanța de Urgență nr. 1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacității administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană prevede la art.8 (1) că "personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat, rambursabile sau nerambursabile, precum și a altor credite sau împrumuturi similare beneficiază de drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 490/2004 privind stimularea personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările ulterioare, respectiv de salarii de bază majorate cu 75% față de cele prevăzute de lege".
La data de 12.04.2006, -a formulat potrivit legii, de către cererea pentru avizarea structurilor și a personalului, care au ca obiect gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare nr. 20/4256/12.04.2006 (fila 57), respectiv din cadrul Unității de Politici Publice structură în care activează reclamantele.
Ministerul Finanțelor Publice a dat avizul favorabil nr. 30982/15.05.2006, care, de fapt, atesta ca sarcinile de serviciu ale reclamantelor vizează activitatea de estionare a asistentei financiare nerambursabile comunitare si îndeplinesc condițiile legale pentru acordarea creșterilor salariale.
Ulterior, Ministerul Finanțelor a reconfirmat prin avizele favorabile nr. -/02.03.2007, nr. -.16.07.2007 si nr. -/27.09.2007 aceleași drepturi.
In ciuda primului aviz favorabil, paratul nu s-a conformat prevederilor legale, acordând majorările salariale doar cu începere de la data de 01.03.2008.
Reclamantele au întreprins o serie de demersuri pentru acordarea drepturilor salariale prevăzute de lege, astfel: la data de 30.03.2007 personalul s-a adresat ministrului delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, prin nota nr. 120/30.03.20007 (fila 64), solicitând acordarea drepturilor salariale restante; la data de 03.07.2007 personalul s-a adresat Secretarului General al Guvernului printr-o noua Notă (fila 71), solicitând acordarea drepturilor salariale restante; la data de 01.06.2007 personalul s-a adresat Direcției Economice (fila 74) solicitând cu ocazia rectificării bugetului de stat pe anul 2007 o suplimentare bugetara, reprezentând diferențe salariale datorate potrivit Legii nr. 490/2004 și HG nr. 170/2005.
Legat de susținerea intimatului in sensul ca, drepturile salariale ale acestora au fost stabilite prin ordine aprobate de secretarul general al Guvernului, iar reclamantele nu au depus contestații împotriva acestor ordine, prima instanța a apreciat ca aceasta critica este nerelevanta întrucât, chiar daca salariile reclamantelor au fost stabilite prin ordine, aceste drepturi izvorăsc din lege, iar reclamantele si-au întemeiat acțiunea pe prevederile legale, neavând importanta daca au formulat sau nu contestații împotriva ordinelor de stabilire a salariilor.
Pe de alta parte, deși intimatul arata ca art.2 din Legea nr.490/2004 nu instituie in sarcina ordonatorului principal de credite obligația de acorda automat aceste stimulări financiare doar pentru ca pentru ca personalul este încadrat in, prima instanța constata contrariul. Chiar daca prevederea legala menționata (art. 2 din Legea nr. 490/2004) lasa la latitudinea angajatorului decizia acordării majorărilor salariale, prevederile art. 3 din HG nr. 170/2005 sunt clare si nesusceptibile de interpretare - salariile de baza ale personalului prevăzut la art. 2 se majorează cu 75% de cele prevăzute de lege.
Apărarea paratului in sensul ca, din cele trei proiecte PHARE RO 2004, 2005 si 2006 nu s-a realizat niciunul, neexistând temei pentru ca ordonatorul principal de credite sa aprobe plata stimulentelor financiare, este irelevanta, întrucât nicăieri legiuitorul nu a prevăzut acordarea acestor drepturi salariale condiționat de finalizarea proiectelor PHARE. Dimpotrivă, singura condiție instituita de legiuitor este cea din art. 8 al HG nr.170/2005, respectiv pentru ca o persoana sa poată beneficia de prevederile legii amintite, trebuie ca atribuțiile specifice domeniului gestionarii asistentei finanțare nerambursabile comunitare sa reprezinte minimum 75% din obiectivele și atribuțiile de serviciu sau minimum 75% din timpul alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu prevăzute in fisa postului.
Paratul a susținut ca drepturile prevăzuse de actele normative enunțate nu constituie drepturi salariate, ci stimulente facultative prevăzute de lege, insa interpretarea acestuia este eronata, in condițiile in care legea prevede neechivoc că salariile de baza ale personalului se majorează cu 75% de cele prevăzute de lege."
Din aceasta cauza, nici afirmația ca solicitarea reclamantelor este lipsita de obiect, drepturile pretinse nefiind drepturi bănești cuvenite si neachitate, ci stimulente financiare, nu poate fi luata in considerare de către prima instanța.
Ca urmare, pentru motivele arătate, prima instanța a apreciat că reclamantele beneficiază de prevederile actelor normative invocate (Legea nr.490/2004 și Hotărârii de Guvern nr. 170/2005), făcând parte din categoria personalului îndreptățit la acordarea acestora pentru perioadele a solicitate, parcurse toate etapele si procedura prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurentul-pârât Secretariatul General al Guvernului, criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:
S-a arătat ca, dincolo de aspectele privind aplicarea prevederilor ce constituie temeiul de drept al acțiunii, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 281 coroborate cu cele ale art.283 alin.1 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii.
Drepturile bănești ale reclamanților, ca efect juridic al raporturilor de serviciu încheiate cu Secretariatul General al Guvernului, sunt stabilite prin acte individuale, care au fost comunicate acestora, în condițiile legii.
Prin respectivele documente, reclamantrele au luat la cunoștință despre cuantumul drepturilor salariale cuvenite (salariul de bază și componentele sale - sporuri). Astfel, urmare a modificărilor salariilor reclamantelor (prevăzute de actele normative în vigoare la data stabilirii acestor drepturi bănești - respectiv Ordonanța Guvernului nr.3/2006, Ordonanța Guvernului nr. 10/2007) - au fost emise ordine care consfințeau situația juridică menționată.
Fiind acte administrative cu caracter individual, de care reclamantele au avut cunoștință, este evident că acestora le sunt aplicabile normele speciale în vigoare.
Mai exact, deși cunoșteau prevederile Legii nr.490/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1096 din 24 noiembrie 2004, acestea nu au înțeles să conteste ordinele privind salarizarea, nici pe cale administrativă, nici la instanța specializată, în termenele prevăzute de lege.
Prin urmare, raportat la prevederile art.283 alin.1 din Codul muncii, în acest moment reclamantele nu își mai pot exercita dreptul la acțiune, cererea lor fiind tardivă.
Asumarea pasivității, de către reclamante, în situația în care salariile acestora au fost modificate succesiv în timp, atrage sancțiunea respingerii cererii, pe cale de excepție.
Potrivit art.103 din Codul d e procedură civilă, neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Aceste acte juridice au fost aduse la cunoștința reclamantelor, împotriva lor nedepunându-se contestații în termenul prevăzut de normele în vigoare.
Drepturile salariale cuvenite reclamantelor pentru perioada lucrată au fost achitate integral și la termenele legale de plată de către pârât (), acesta îndeplinindu-și astfel obligațiile bănești asumate în baza ordinelor de încadrare aprobate de conducătorul instituției.
Pe fondul cauzei, temeiul invocat de reclamante, Legea nr.490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, prevede la art.2 că salariile de bază corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul prevăzut la art. 1 pot fi majorate cu minim 50% față de cele prevăzute de lege, dar nu mai mult de 100% ".
Din interpretarea literală (declarativă) a textului precitat, rezultă că legea nu instituie în sarcina ordonatorului principal de credite obligația de a acorda automat aceste stimulări financiare, doar pentru simplu fapt că personalul este încadrat în Unitatea de Implementare a Proiectelor PHARE ().
În plus, în avizele acordate de Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile legii, nu se face referire, cum susține instanța, la timpul alocat de angajații acestei structuri derulării programelor pentru care se acordă stimulente financiare. Aceste acte confirmă existența în cadrul autorităților publice a personalului de specialitate prevăzut de dispozițiile art.1 din Legea nr.490/2004.
Totodată, însuși legiuitorul menționează la art.3 că "Drepturile salariale prevăzute de prezenta lege vor fi acordate structurilor respective, potrivit bugetelor aprobate".
Este, deci, evident că normele ce reglementează acordarea drepturilor bănești suplimentare afirmate în cerere, trebuie interpretate și aplicate coroborat, ceea ce înseamnă că ordonatorul principal de credite analizează din punct de vedere financiar posibilitatea acordării acestor stimulente, în funcție de bugetul aprobat pentru Secretariatul General al Guvernului, prin legea anuală a bugetului de stat și în funcție de gradul de implicare a fiecărui angajat din structura respectivă în derularea fondurilor comunitare (a se vedea art.8 din Hotărârea Guvernului nr. 170/2005 pentru aplicarea Legii nr.490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare).
Perioada pentru care se solicită drepturile salariale restante începe de la data de 15.05.2006, deși, potrivit anexelor la Legea bugetului de stat nr.388/2007, în speță "Fișa proiectului cu finanțare din fonduri externe nerambursabile de preaderare și alti donatori" întocmită chiar de reclamanții din structura, rezultă că din cele 3 proiecte PHARE RO 2004, 2005 și 2006 nu s-a realizat nimic în anul 2006, ca urmare nu există temei pentru ca ordonatorul principal de credite să aprobe plata stimulentelor financiare solicitate.
Din "Fișele proiectelor cu finanțare din fonduri externe nerambursabile de preaderare, alți donatori și din alte facilități post-aderare", întocmite de aceeași structură, pentru proiectul de buget pe anul 2009 al Secretariatului General al Guvernului, din totalul sumelor de 32.340.000 Euro (106.608.000 lei) pentru un număr de trei proiecte s-au cheltuit doar 3.131.000 Euro (10.458.000 lei), destinați proiectului PHARE RO 2004 și 2005, adică aproximativ 10%), urmând ca cel de-al treilea program (în valoare de 24.395.000 Euro, adică 79.782.000 lei, să înceapă a se derula în cursul anului 2008 (an din care ordonatorul principal de credite a aprobat și plata stimulentelor financiare în discuție).
Cele menționate mai sus rezultă chiar din Proba nr.6 prezentată de reclamanți (Adresa înaintată Direcției Economice din cadrul autorității pârâte, nr.16E/255/2007, paragrafele 3 și 5, prin care recunoaște că "Pentru Programul PHARE RO 2004/016 - 772.01.01, suma de 1.600.000 Euro din fonduri nerambursabile prevăzute pentru anul 2006 nu a fost cheltuită din cauza aprobării plăților contractuale de către, respectiv din cauza deblocării cu întârziere a fondurilor de la Comisia Europeană".
În respectiva adresă, reprezentatul, reclamant în cauză, sublinia că "De asemenea, menționăm faptul că, din cauza amânării implementării Programului PHARE RO 2006/018-147.01.01 nu solicităm fonduri în anul 2007, aceste fonduri fiind transferate pentru exercițiul bugetar din anul 2008".
Totodată, instituțiile publice finanțate prin bugetul Secretariatului General al Guvernului și pentru care secretarul general al Guvernului îndeplinește calitatea de ordonator principal de credite de credite sunt următoarele: Institutul Național de Statistică, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, Departamentul pentru Relația cu Parlamentul,
Agenția Națională pentru Romi, Oficiul Român pentru Adopții, Oficiul Național pentru, Secretariatul General al Guvernului, Departamentul pentru Europene, Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, Institutul pentru Studierea Problemelor Naționale Pentru toate aceste structuri, ordonatorul principal de credite are sarcina să întreprindă demersurile necesare în vederea obținerii creditelor bugetare (fondurile bănești) de la Ministerul Finanțelor Publice pentru derularea activităților proprii.
Potrivit Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite repartizează credite bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, după caz, în raport cu sarcinile acestora potrivit legii. Ordonatorii principali de credite răspund pentru angajarea și utilizarea creditelor pe baza bunei gestiuni financiare. Toate aceste responsabilități care revin în sarcina ordonatorului principal de credite atrag după sine o analiză temeinică a modului de utilizare a banului public.
Că fondurile necesare pentru desfășurarea normală a activității instituțiilor sus menționate în anul 2007 au fost insuficiente rezultă și din solicitările adresate ordonatorului principal de credite de către instituțiile finanțate de acesta, iar din conținutul lor rezultă că cea mai mare problemă a reprezentat-o lipsa fondurilor pentru plata cheltuielilor de personal (copii solicitări anexate).
Cu toate demersurile întreprinse, urmare a punerii în aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 134/2007 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2007, bugetul Secretariatului General al Guvernului a fost diminuat cu 7.200 mii lei, din care suma de 1.863 mii lei a fost redusă la titlul "Cheltuieli de personal" (anexăm comunicarea Ministerului Economiei și Finanțelor nr. -/2007).
In concluzie, se consideră că solicitarea reclamanților de a primi drepturi salariale restante este lipsită de obiect, în fapt nefiind vorba de drepturi bănești cuvenite și neachitate de către pârât, ci de niște stimulente financiare a căror acordare este lăsată de legiuitor la latitudinea ordonatorului principal credite, care în acest caz, în mod justificat, nu a aprobat solicitările primite în acest sens.
Decizia ordonatorului principal de credite de a nu aproba acordarea stimulentelor financiare s-a adoptat prin raportare la prevederile art.2 și 3 din Legea nr.490/2004.
Se solicita admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.4335/21.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, casarea acesteia și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, pe cale de excepție, și ca neîntemeiată, pe fond.
Intimatele si au depus întâmpinare, aratand că, în mod corect instanța de fond a apreciat critica privind necontestarea ordinelor ca fiind "nerelevantă întrucât, chiar dacă salariile reclamantelor au fost stabilite prin ordine, aceste drepturi izvorăsc din lege, iar reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe prevederile legale, neavând importanță dacă au formulat sau nu contestații împotriva ordinelor de stabilire a salariilor".
Mai mult, Ordonanța Guvernului nr. 3/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică și Ordonanța Guvernului 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică conțin dispoziții similare:
"Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi, care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe, este de competența ordonatorilor de credite " (art. 29 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 3/2006 si art. 30 alin. 1 din Ordonanța Guvernului 10/2007).
Or, drepturile salariale care fac obiectul judecății nu se acordă potrivit prevederilor ordonanțelor care se emit la început de an, ci potrivit dispozițiilor unei legi speciale, Legea nr. 490/2004.
Atâta vreme cât Legea nr. 490/2004 nu prevede vreo procedură specială rezulta ca nu există obligația de a îndeplini vreo procedură prealabilă.
Mai mult, intimatele nu au avut o atitudine pasiva cum încearcă să sugereze recurentul, ci, dimpotrivă au încercat în repetate rânduri să-si valorifice drepturile legale:
Astfel, la data de 30.03.2007 personalul s-au adresat Ministrului Delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului printr-o Notă solicitând acordarea drepturilor salariale restante (Proba 4 din Dosar).
La data de 03.07.2007 personalul s-au adresat Secretarului General al Guvernului printr-o Notă solicitând acordarea drepturilor salariale restante (Proba 5 din Dosar).
Abia începând cu data de 01.03.2008, a pus în aplicare dispozițiile legale citate mai sus, neacordând însă Reclamanților și drepturile salariale restante.
Ținând cont de cele expuse, susținerea recurentului privind așa zisa tardivitate a acțiunii se dovedește a fi nefondată.
Recurentul arată că Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare nu instituie în sarcina ordonatorului principal de credite obligația de a acorda aceste "stimulente financiare", în mod corect instanța de fond a reținut că legislația prevede în mod obligatoriu, iar nu facultativ, majorarea salariilor de bază ale personalului care gestionează fonduri comunitare cu 75%.
Dacă Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare folosește expresia "pot fi majorate", Hotărârea de Guvern nr. 170/2005 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, publicată în Monitorul Oficial nr. 215/14.03.2005 prevede în art. 3 (1) că "în conformitate cu prevederile art. 2 și 3 din Legea nr. 490/2004, salariile de bază ale personalului prevăzut la art. 2 se majorează cu 75% față de cele prevăzute de lege, potrivit bugetului aprobat al fiecărei instituții publice."
Mai mult, chiar și Ordonanță de urgență nr. 1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacității administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană prevede la art. 8(1) că "Personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat, rambursabile sau nerambursabile, precum și a altor credite sau împrumuturi similare beneficiază de drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările ulterioare, respectiv de salarii de bază majorate cu 75% față de cele prevăzute de lege ".
Față de susținerea că în fapt Reclamanții nu au gestionat fonduri comunitare pe toată durata pentru care se solicită aprobarea drepturilor salariale restante, in primul rând, Ministerul d e Finanțe emite avizele prevăzute de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 436/2005 privind procedura internă de avizare a structurilor și a personalului care gestionează asistența financiară nerambursabilă comunitară doar în cazul autorităților care gestionează si au in implementare proiecte; faptul că aceste avize există este o dovada ca se implementau proiecte la acea data.
Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 436/2005 prevede că "Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 170/2005, pentru a beneficia de majorările salariale prevăzute la art. 3 alin. (1) din aceeași hotărâre, instituțiile publice în cadrul cărora funcționează structurile menționate la art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 170/2005 vor solicita Ministerului Finanțelor Publice avizarea structurilor și a personalului care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare ".
Dacă intimatele nu ar fi gestionat fonduri comunitare, nu ar fi solicitat niciodată Ministrului Finanțelor Publice avizarea structurilor și a personalului care au ca obiect gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare.
Or, la data de 12.04.2006, s-a formulat de către, în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv ari. 5 al. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 170/2005 și art. 1 al. 1 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 436/2005, cererea pentru avizarea structurilor și a personalului care au ca obiect gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare, respectiv din cadrul Unității de Politici Publice a, structură în care activează Reclamanții.
În al doilea rând, implementarea unui proiect presupune mai întâi pregătirea tuturor documentelor programatice (fișe de proiect, termeni de referință/caiete de sarcini, documente de licitație) înainte de implementarea propriu-zisa. Apoi, ulterior implementării, după finalizarea proiectelor, are obligația de a le monitoriza timp de 7 ani. Referitor la activitatea, din care fac parte intimatele, până in mai 2006 s-a implementat proiectul PHARE 2002, in perioada mai-septembrie 2006 avut loc pregătirea documentelor de licitație si licitația propriu-zisa pentru proiectul PHARE 2004 (contractul a fost semnat in 2 octombrie 2006, cand a si inceput implementarea; acest proiect s-a incheiat in aprilie 2008), ulterior, în lunile octombrie-decembrie 2006 au avut loc primele vizite de monitorizare la toate proiectele, în prima parte a lui 2007 s-au pregătit toate documentele programatice si de licitație pentru proiectul PHARE 2005, s-a lansat schema de grant in iunie 2007, contractul cu asistenta tehnica s-a semnat in iulie 2007, în prima parte a anului 2008 au fost pregătite documentele de licitație pentru proiectul PHARE 2006 (schema de grant a fost lansata in iulie 2008, contractele s-au semnat in noiembrie, in aceasta perioada am făcut evaluarea proiectelor).
În al treilea rând, nu a explicat niciodată intimatelor refuzul de a acorda drepturile salariale restante.
Dacă într-adevăr ar fi convins că intimatele nu au gestionat fonduri comunitare, ar fi răspuns solicitărilor acestora explicându-și poziția întrucât: - la data de 30.03.2007 personalul s-au adresat Ministrului Delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului printr-o Notă solicitând acordarea drepturilor salariale restante (Proba 4); la data de 03.07.2007 personalul s-au adresat Secretarului General al Guvernului printr-o Notă solicitând acordarea drepturilor salariale restante.
Față de susținerea că cererea reclamanților este lipsită de obiect, întrucât nu este vorba de drepturi salariale restante, ci doar de niște stimulente financiare a căror acordare este lăsată de la latitudinea ordonatorului principal de credite învederăm Instanței că nu este vorba de niște "stimulente financiare", ci de drepturi salariale. Textul legii folosește sintagma "salariile de bază", iar nu cuvântul "stimulent", "spor" sau altul echivalent.
Acordarea lor nu este lăsată de lege la latitudinea ordonatorului de credite, așa cum susține recurentul, textul Hotărârii de Guvern nr. 170/2005 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, fiind clar " salariile de bază ale personalului prevăzut la art. 2 se majorează cu 75% față de cele prevăzute de lege".
Si intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 4335/21.05.2009 pronunțate de Tribunalul București, in dosarul -, ca nefondat.
In mod corect, instanța de fond a considerat ca intimata reclamanta este indreptatita sa primească drepturile salariale cuvenite conform Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiara a personalului care gestionează fonduri comunitare si Hotărârii de Guvern, nr. 170/2005 pentru aplicarea legii mai sus menționate.
Recurenta apreciază ca sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 53/2003- Codul muncii, insa aceasta este norma generala in materie, ori in speța sunt aplicabile prevederile Legii nr. 490/2004 si Hotărâre de Guvern nr. 170/2005, norme speciale, conform principiuluispecialia generalibus derogant.
Opinia recurentei privind existenta unui act administrativ cu caracter individual privind drepturile salariale acordate conform Ordonanței Guvernului nr. 3/2006 si Ordonanței Guvernului nr. 10/2007, necontestat pe cale administrativa sau la instanța speciala, nu poate fi reținuta.
In primul rând nu suntem in prezenta unui act administrativ, in accepțiunea legii, respectiv act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica in regim de putere publica sau de nesoluționare in termenul legal a unei cereri.
In ceea ce privește modificarea salariului intimatei, de care face vorbire recurenta, au fost aplicate strict prevederile Ordonanței Guvernului nr. 3/2006 si Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 si in mod evident nu avea cum sa conteste un ordin privind acordarea unor drepturi prevăzute de aceste acte normative pentru neacordarea altor drepturi prevăzute de alt act normativ.
In al doilea rand, recurenta considera ca nu reclamantele au contestat ordinele privind salarizarea nici pe cale administrativa, nici la instanța specializata, in termenele prevăzute de lege, desi erau cunoscute prevederile Legii nr. 490/2004.
In fapt, astfel cum a reținut si instanța de fond s-au făcut mai multe demersuri impreuna cu celelalte reclamante pentru acordarea drepturilor salariale prevăzute de lege dupa cum urmează: Notele din data de 30.03.2007, respectiv 03.07.2007 prin care am solicitat acordarea drepturilor salariale restante, precum si Nota din 01.06.2007 prin care am solicitat cu ocazia rectificării bugetului de stat pe anul 2007, o suplimentare bugetara, toate aceste demersuri ramase fara răspuns din partea Secretariatului General al Guvernului.
In al treilea rand pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 490/2004 este necesara aplicarea mai multor proceduri prevăzute de lege si de normele de aplicare.
Aceasta procedura a fost respectata in totalitate de către subsemnata, iar de către Secretariatul General al Guvernului, cu o singura excepție, privind data de la care au fost acordate drepturile salariale.
Astfel, așa cum a reținut instanța de fond, Secretariatul General al Guvernului s-a conformat prevederilor legale doar cu începere de la data de 01.03.2008 in condițiile in care raporturile de munca cu intimata au încetat la data de 07.12.2007.
In al patrulea rând, Legea nr. 490/2004 nu prevede realizarea unei proceduri prealabile in vederea sesizării instanțelor judecătorești competente orubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
In al cincilea rând este irelevant daca s-au formulat sau nu contestații împotriva ordinelor de stabilire a salariilor, aceste drepturi izvorăsc din lege, iar acțiunea reclamantelor este întemeiata pe alte prevederi legale.
In concluzie, suntem in prezenta unor instituții de drept distincte, cu proceduri diferite, fara existenta unor raporturi juridice intre ele.
Punctul de vedere al recurentei prin care susține ca legislația in vigoare, referitoare la stimularea financiara a personalului care gestionează fonduri comunitare nu instituie in sarcina ordonatorului principal de credite obligația de acorda automat aceste stimulări financiare nu poate fi primit.
Astfel cum a reținut si instanța de fond prevederile art. 3 din Hotărârea de Guvern nr. 170/2005 sunt clare si nesusceptibile de interpretare "salariile de baza ale personalului prevăzut la art. 2 se majorează cu 75% de cele prevăzute de lege.
Intr-adevăr, suntem in prezenta unei norme cu caracter obligatoriu. Mai mult, chiar si Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2006 privind unele masuri pentru întărirea capacității administrative a României prevede al art. 8 alin. 1 ca "personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate, gestionarea asistentei financiare din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat, rambursabile sau nerambursabile, precum si a altor credite sau împrumuturi similare, beneficiază de drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiara a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările ulterioare, respectiv de salarii de baza majorate cu 75% de cele prevăzute de lege.
Cu privire la avizele emise de Ministerul Finanțelor Publice, instanța de fond nu a susținut, asa cum precizează recurenta, ca aceste avize fac referire la timpul alocat de angajați structurii derulării programelor pentru care se acorda stimulente financiare.
Instanța a constatat existenta avizelor favorabile emise de Ministerul Finanțelor Publice cu nr. 30982/15.05.2006 ca efect confirmativ al dreptului, precum si reconfirmarea acelorași drepturi prin avizele favorabile nr. -/02.03.2007, nr. -/16.07.2007 si nr. -/27.09.2007.
Aceste avize au fost acordate chiar la solicitarea recurentei in aplicarea dispozițiilor art. 5 din Hotărârea de Guvern nr. 170/2005 si art. 3 alin. 2 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 436/2005.
Intr-adevăr, recurenta a formulat cerere pentru avizarea structurii si personalului Unității de Implementarea a Proiectelor/Unitatea de Politici Publice din cadrul Secretariatului General al Guvernului inca din data de 12.04.2006, si desi a primit aviz in data de 15.05.2006, a acordat majorările salariale abia la data de 01.03.2008.
Motivația acesteia privind modul de cheltuire a sumelor, deblocarea cu intarziere a fondurilor de la Comisia Europeana este irelevanta intrucat pentru acordarea drepturilor salariale nu trebuie indeplinita decât o singura condiție.
Așadar, astfel cum a observat instanța de fond singura condiție instituita de legiuitor este cea din art.8 al Hotărârii de Guvern nr. 170/2005, respectiv pentru ca o persoana sa poată beneficia de prevederile legii amintite, trebuie ca atribuțiile specifice domeniului gestionarii asistentei financiare nerambursabile comunitare sa reprezinte minimum 75% din obiectivele si atribuțiile de serviciu sau minimum 75% din timpul alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu prevăzute in fisa postului.
Chiar daca afirmația recurentei ca din cele trei proiecte PHARE RO 2004, 2005 si 2006 nu s-a realizat nici unul nu poate produce efecte juridice, poate crea confuzie.
Implementarea unui proiect presupune mai intai pregătirea tuturor documentelor programatice (fise de proiect, termeni de referința/caiete de sarcini, documente de licitație), înainte de implementarea propriu-zisa. Apoi, ulterior implementării, după finalizarea proiectelor, Unitatea de Implementare a Proiectelor are obligația de a le monitoriza timp de 7 ani. Referitor la activitatea unității de Implementare a Proiectelor, din care fac parte reclamanții, se precizează următoarele: pana in mai 2006 s-a implementat proiectul PHARE 2002; in perioada mai-septembrie 2006 avut loc pregătirea documentelor de licitație si licitația propriu-zisa pentru proiectul PHARE 2004 (contractul a fost semnat in 2 octombrie 2006, cand a si început implementarea; acest proiect s-a încheiat in aprilie 2008); ulterior, in lunile octombrie-decembrie 2006 au avut loc primele vizite de monitorizare la toate proiectele PHARE 2002; in prima parte a lui 2007 s-au pregătit toate documentele programatice si de licitație pentru proiectul PHARE 2005, s-a lansat schema de grant in iunie 2007, contractul cu asistenta tehnica s-a semnat in iulie 2007 (proiectul este in stadiul de raportare finala); in prima parte a anului 2008 au fost pregătite documentele de licitație pentru proiectul PHARE 2006 (schema de grant a fost lansata in iulie 2008, contractele s-au semnat in noiembrie, in perioada octombrie-noiembrie 2008 s-a realizat evaluarea aplicațiilor) proiectele PHARE 2006 sunt in implementare.
Cu privire Ia lipsa de obiect a cererii, întrucât nu e vorba de drepturi salariale, ci de stimulente financiare, aceasta nu este motivata, iar textul legii este foarte clar, folosește sintagma salarii de baza si nu cuvântul stimulent.
de susținerea ca drepturile salariale se acorda potrivit bugetelor aprobate, se arata ca existenta sau inexistenta resurselor financiare bugetare este irelevanta in ceea ce privește stabilirea sau recunoașterea drepturilor salariale, hotărârea judecătoreasca urmând sa statueze asupra existentei sau inexistentei dreptului dedus judecații, iar nu asupra situației de fapt cu privire la solvabilitatea ori insolvabilitatea debitorului, care interesează exclusiv faza executării hotărârii (a se vedea in acest sens Decizia civila nr. 535/R/06.03.2007 a ).
Secretariatului General al Guvernului in soluționarea administrativa a situației s-a manifestat si in instanței de fond in cuprinsul hotărârii care a consemnat ca aceasta instituție nu poate depune la dosar modul ele calcul al suinelor solicitate de reclamanți. Prin urmare dispozitivul nu putea sa cuprindă si cuantumul drepturilor, instanța obligând paratul la plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților in temeiul Legii nr.490/2004 si nr.HG 170/2005.
nalizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererile de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea retine ca recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:
In cauza sunt aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, cererea nefiind tardivă si putând fi introdusa în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Pe fond, așa cum prima instanța a reținut temeinic, cadrul legislativ privind stimularea financiara a personalului care gestionează fonduri comunitare este alcătuit din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, modificată prin Legea nr. 9/2006, care prevede că, "salariile de baza corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României prin instrumentele de preaderare PHARE, și SAPARD, prin Fondul European pentru Garantare în Agricultură, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și prin fondurile structurale și de coeziune, pot fi majorate cu minimum 50% fața de cele prevăzute de lege, dar nu mai mult de 100%, drepturile salariale urmând a fi acordate structurilor respective, potrivit bugetelor aprobate".
In baza art. 3 alin. 1 HG nr. 170/2005, "în conformitate cu prevederile art. 2 și 3 din Legea nr. 490/2004, salariile de bază ale personalului prevăzut la art. 2 - inclusiv cel din unitățile de implementare pentru programele din cadrul autorităților de implementare PHARE si - se majorează cu 75% față de cele prevăzute de lege, potrivit bugetului aprobat al fiecărei instituții publice.
Mai mult, Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2006 privind unele masuri pentru întărirea capacității administrative a României prevede al art. 8 alin. 1 ca "personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate, gestionarea asistentei financiare din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat, rambursabile sau nerambursabile, precum si a altor credite sau împrumuturi similare, beneficiază de drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiara a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările ulterioare, respectiv de salarii de baza majorate cu 75% de cele prevăzute de lege.
In ciuda primului aviz favorabil dat de Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 30982/15.05.2006, paratul nu s-a conformat prevederilor legale, acordând majorările salariale doar cu începere de la data de 01.03.2008.
Reclamantele au întreprins o serie de demersuri pentru acordarea drepturilor salariale prevăzute de lege, astfel: la data de 30.03.2007 personalul s-a adresat ministrului delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, prin nota nr. 120/30.03.20007 (fila 64), solicitând acordarea drepturilor salariale restante; la data de 03.07.2007 personalul s-a adresat Secretarului General al Guvernului printr-o noua Notă (fila 71), solicitând acordarea drepturilor salariale restante; la data de 01.06.2007 personalul s-a adresat Direcției Economice (fila 74) solicitând cu ocazia rectificării bugetului de stat pe anul 2007 o suplimentare bugetara, reprezentând diferențe salariale datorate potrivit Legii nr. 490/2004 și HG nr. 170/2005.
Aceste avize au fost acordate chiar la solicitarea recurentului, in aplicarea dispozițiilor art. 5 din nr.HG 170/2005 si art. 3 alin. 2 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 436/2005.
Recurentul a formulat cerere pentru avizarea structurii si personalului Unității de Implementarea a Proiectelor/Unitatea de Politici Publice din cadrul Secretariatului General al Guvernului inca din data de 12.04.2006, si deși a primit aviz in data de 15.05.2006, a acordat majorările salariale abia la data de 01.03.2008.
Motivul referitor la modul de cheltuire a sumelor, deblocarea cu intarziere a fondurilor de la Comisia Europeana este irelevant, intrucat pentru acordarea drepturilor salariale nu trebuie indeplinita decât o singura condiție.
Chiar daca salariile reclamantelor au fost stabilite prin ordine, aceste drepturi izvorăsc din lege, iar reclamantele si-au întemeiat acțiunea pe prevederile legale, neavând importanta daca au formulat sau nu contestații împotriva ordinelor de stabilire a salariilor.
In mod corect, nici faptul ca din cele trei proiecte PHARE RO 2004, 2005 si 2006 nu s-a realizat niciunul, neexistând temei pentru ca ordonatorul principal de credite sa aprobe plata stimulentelor financiare, nu a fost retinut de prima instanta ca relevant, întrucât nicăieri legiuitorul nu a prevăzut acordarea acestor drepturi salariale condiționat de finalizarea proiectelor PHARE.
Prima instanța a apreciat just că reclamantele beneficiază de prevederile actelor normative invocate (Legea nr.490/2004 și Hotărârii de Guvern nr. 170/2005), făcând parte din categoria personalului îndreptățit la acordarea acestora pentru perioadele a solicitate, parcurse toate etapele si procedura prevăzute de lege.
In ceea ce privește lipsa de obiect a cererii, întrucât nu e vorba de drepturi salariale, ci de stimulente financiare, nici aceasta nu poate fi reținuta, căci textul de lege prevede, fara echivoc, că salariile de baza ale personalului se majorează cu 75% de cele prevăzute de lege.
Existenta sau inexistenta resurselor financiare bugetare este irelevanta, neinteresând solvabilitatea ori insolvabilitatea debitorului, ci aplicarea unui text de lege, revenind ulterior celui obligat sarcina de a aloca fonduri, in vederea platii sumelor in cauza.
de aceste considerente de fapt si de drept, in baza art. 312.proc.civ. Curtea va respinge recursul declarat de recurentul-pârât SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI împotriva sentinței civile nr.4335/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42059/3LM/2008, în contradictoriu cu intimatele-reclamante ,.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
28.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Nadia Raluca Ilie
