Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6166/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3314/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 6166R
Ședința publică de la 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de recurent MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1248 din data de 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, -, -, DE, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, având ca obiect drepturi bănești primă de vacanță 2005-2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, conform art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1248/18.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea de revizuire formulată de revizuentii, Pierre de, Avanu, lonescu, în contradictoriu cu intimații Curtea de Apel București, Ministerul Justiției, și Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor); a modificat în parte sentința civilă nr.3227-A/18.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în sensul obligării pârâților la plata primelor de vacanță aferente anilor 2005 si 2006 pentru personalul auxiliar, actualizate cu indicele de inflație, până la data efectuării plății; s-au menținut celelalte dispoziții.
In motivare, prima instanța retine ca, potrivit art. 322 pct. 5 din Codul d e procedura civila, cererea de revizuire se poate formula in situația a fost desființată ori modificata hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
La pronunțarea sentinței civile nr. 3227/18.05.2007, Tribunalul Bucureștia avut in vedere decizia nr. XXIII/12.12.2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin încheierea de indreptare a erorii materiale pronunțata de înalta Curte Casație si Justiție la data de 21.05.2007 s-a constatat ca decizia data in interesul cu nr. XXIII din data de 12.12.2005 nu este aplicabila personalului auxiliar specialitate.
Art. 41 indice 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 prevedea ca magistrații, celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală indemnizația brută sau, după caz, indemnizația de încadrare lunară brută, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea acestor prevederi a fost suspendata in mod succesiv, astfel: prin OUG nr. 33/2001 a fost suspendata aplicarea prevederilor menționate mai sus pana la data de 01.01.2002, prin art. 12 alin 4 din Legea nr. 743/2001 termenul de suspendare a fost prelungit pana la data de 31.11.2002. Ulterior, termenul de suspendare a fost prelungit pana la data de 31.12.2003, prin Legea nr. 507/2003, pana la data de 31.12.2004 ar ulterior prin Legea nr. 511/2004 aplicarea prevederilor a fost suspendata pana la data de 31.12.2005.
OUG nr. 177/2002 a abrogat dispozițiile art. 41 indice 1 alin. 1 din Legea nr.50/1996 numai cat privește drepturile magistraților, in privința personalului auxiliar continuând sa se aplice. In acest sens, art. 50 stabilea ca pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996.
Dreptul salariaților de a le fi achitata prima la plecarea in concediul de odihna nu a fost suprimat, ci doar suspendat, astfel incat începând cu data de 01.01.2006 angajatorul era obligat sa achite salariaților sumele datorate cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
In motivare, s-a aratat ca instanța in mod greșit a admis cererea de revizuire a sentinței civile pronunțata de Tribunalul București, motivat de faptul ca prin încheierea din 21.05.2007 pronunțata de Inalta C de Casație si Justiție s-a dispus îndreptarea erorii materiale din decizia nr.XXIII/2005, in sensul ca au fost inlaturate prevederile cu privire la personalul auxiliar de specialitate, cu consecința constatării abrogării dreptului la prima de vacanta numai pentru magistrati.
Instanța a considerat ca sunt aplicabile in speța prevederile art.322 pct.5 teza II Cod procedura civila si se impune revizuirea hotărârii pronunțate, având în vedere ca la pronunțarea hotărârii s-a avut in vedere decizia nr.XXIII/2005 a ÎCCJ.
Hotărârea pronunțata este netemeinica având in vedere ca instanța a interpretat in mod greșit normele legale aplicabile in speța.
Recursul in interesul legii are drept fundamentare, crearea unui izvor de drept insa nu are posibilitatea sa afecteze hotărârile judecătorești ce fac obiectul recursului in interesul legii si nici asupra hotărârilor deja pronunțate.
Recursul in interesul legii are efect doar pentru viitor asupra soluțiilor ce urmează sa fie pronunțate de instanțele de judecata.
Instanțele de judecata la momentul soluționării cauzei trebuie sa aibă in vedere in primul rând dispozițiile legale in vigoare la aceea data ca izvor de drept principal, deciziile pronunțate in recursul in interesul legii au valoare de izvor de drept secundar.
Decizia nr.XXIII/2005 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție a fost avuta in vedere la soluționarea cauzei de către instanța, insa consideram ca aceasta nu este determinanta pentru soluția din hotărârea atacata.
Decizia nu este determinanta, in sensul ca instanța este obligata sa aibă in vedere in soluționarea cauzei, in primul rând legislația in vigoare, legislație care a fost invocata si in soluționarea cererii de revizuire respectiv: art. 41 alin. 1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, OUG nr.83/2000, OUG nr.33/2001 privind unele masuri privind salarizarea funcționarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, Legea nr.511/2004.
Decizia pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție este fundamentata pe aceleași texte de lege, dispoziții legale pe care instanța care a judecat cauza trebuia sa le aibă in vedere.
Prin urmare, solicitam instanței de recurs sa aibă in vedere ca dispozițiile legale care au stat la baza soluționării cauzei si invocate prin sentința ce face obiectul recursului au fost avute in vedere la momentul soluționării, iar decizia pronunțata in recursul in interesul legii nu este in măsura sa schimbe soluția pronunțata prin sentința civila nr.3227/18.05.2007 de Tribunalul București.
In conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Ministerul Public are calitate de ordonator principal de credite, iar in conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, stabilește principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar si care la lit. d ) - e) stipulează faptul ca, "proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaborează de catre Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, pe baza politicilor si strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite in formarea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite si pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite".
Prin urmare, este lipsit de relevanta ca, Ministerul Economiei si Finantelor elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cat aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite si a proiectelor bugetelor locale.
Se considera ca pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Economiei si Finantelor sa fe obligat la alocarea fondurilor catre Ministerului Public ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, prin care este reglementata procedura bugetara si totodată ar pune instituția in imposibilitatea punerii in executare a acestei hotărâri (decizia finala privind conținutul bugetului nu aparține instituției noastre).
Intre reclamanți si Ministerul Economiei și Finanțelor nu exista nici un fel de raporturi legale sau contractuale care sa justifice chemarea in judecata a instituției. Raporturile de munca sunt intre reclamanți pe de o parte si instituțiile in care își desfășoară activitatea pe de alta parte.
Pretențiile reclamanților solicitate prin cererea de chemare in judecata reprezinta drepturi de personal, care nu pot fi plătite decât de către angajator.
Prin bugetul anual aprobat fiecărui ordonator de credite( principal, secundar si terțiar), sunt prevăzute drepturile de personal corespunzătoare numărului maxim de posturi aprobat prin lege.
Or, in condițiile in care instanța va dispune obligarea la plata drepturilor de personal către reclamanți, paratul care urmează sa faca plata trebuie sa retina si sa vireze contribuțiile obligatorii către bugetul de stat.
Bugetul de stat este aprobat prin lege organica de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativa, prin urmare pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care sa se impună elaborarea bugetului sub o altă forma si conținut, decizie luata de puterea judecătoreasca, ar reprezenta o imixtiune in atribuțiile puterii legislative, ceea ce ar duce la încălcarea art.1 alin.4 din Constituția României "(4) Statul se organizează potrivit principiului separației si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecătorească - în cadrul democrației constituționale."
In susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, se invocă și dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale Ministerului Public in temeiul unui titlu executoriu, (cum ar fi si o hotărâre judecătoreasca prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestuia fara nici o legătura cu competentele Ministerului Economiei si Finanțelor in materie de buget.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate in recursi, Curtea reține următoarele:
In ce privește calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finanțelor Publice, potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale instanțelor si parchetelor in temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătoreasca) se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora - fara nici o legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie bugetara.
Reclamanții intimați nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Ca atare, in temeiul art. 312 din Codul d e procedura civila, Curtea va dmite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge cererea de revizuire formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui intimat.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1248/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -revizuenți, -, DE, și intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTATILOR.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
28.11.2009
jud.fond:
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Nadia Raluca Ilie