Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6236/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4901/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6236/
Ședința publică de la 04 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta -""SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.638 din data de 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul G, având ca obiect:"drepturi bănești."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta -""SA - GRUP, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din data de 30.09.2009 depusă la dosar-fila 16, lipsind intimatul
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta -""SA - GRUP,prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -""SA - GRUP,prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.638 din data de 23.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a admis în parte în parte acțiunea formulată de reclamantul G, împotriva pârâtei; a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 6043 lei reprezentând prima de Paști pentru anii 2005 - 2007 și prima de C pentru anii 2004 - 2006 actualizată cu indicele de inflație la data introducerii acțiunii.
Pentru a pronunța această soluție, în fond după casare, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei până la dat de 7.09.2007, conform mențiunilor din carnetul de muncă.
Potrivit art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2003 - 2007 încheiate la nivel de, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
La alin. 2 al aceluiași articol, în contractul pe 2003 s-a stipulat că suplimentările salariale de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalităților și în condițiile negociate cu.
În contractele ulterioare anului 2003, alin. 2 al art. 168 fost modificat prin înlocuirea prepoziției "pentru" cu "în", textul având astfel următorul conținut: în anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A mai reținut prima instanță că salariul brut cuprinde, potrivit art. 155 din Legea nr.53/2003 salariul de bază, indemnizații, sporuri, alte adaosuri, iar includerea la un moment dat a tuturor acestor elemente în salariul de bază le poate transforma în salariu.
O dată cu introducerea elementelor componente ale salariului în salariul de bază se exclude posibilitatea acordării lor în continuare, dacă această mențiune este prevăzută și precizată în contractele colective de muncă aplicabile.
În speță, interpretând cele 2 alineate ale art. 168 din contractele colective de muncă, Tribunalul a reținut că includerea primelor în discuție s-a tăcut în anul 2003, fapt recunoscut de ambele părți.
Pârâta, însă, nu a probat că salariații, inclusiv reclamantul, au beneficiat de prime în cuantumul prevăzut la art. 168 alin. 1, menținut în toate contractele ulterioare anului 2003, și pe anii 2004 - 2007, deși sarcina probei îi incumbă potrivit art. 287 Codul muncii.
Expertiza care ar fi putut să lămurească dacă primele au fost incluse în salariu și menținute ulterior anului 2003 și dacă au fost achitate în cuantumul prevăzut la art. 168 alin. 1 din contracte, nu a fost acceptată ca probă de pârâtă, iar când aceasta a fost dispusă din oficiu de instanță, pârâta a refuzat achitarea onorariului.
Prin urmare, Tribunalul a constatat că pârâta datorează primele de Paște și C pentru perioada solicitată în acțiune (Paști 2005 - 2007, C 2004 - 2007) în cuantum de câte un salariu de bază mediu la nivel de și că nu și-a executat obligația asumată conform art. 243 din Codul muncii. Prima instanță a avut în vedere adresa pârâtei privind cuantumul salariului de bază la nivel de pe anii 2003 - 2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta-pârâtă A- Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat descrierea situației de fapt și a arătat, în esență, următoarele:
-promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
-dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială;
-sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
-modalitatea de calculinvocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, în perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamant.
Intimatul nu a depus întâmpinare
În recurs, nu au fost propuse probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
În ce privește excepțiile prematurității și prescripției dreptului la acțiune, se reține că, asupra acestora, Curtea s-a pronunțat irevocabil prin decizia nr. 1883R din 26.05.2008, prin care a fost casată sentința civilă nr. 79 din 16.01.2008 a Tribunalului Teleorman, iar cauza a fost trimisă la aceeași instanță doar pentru a fi pusă în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, care să lămurească dacă suplimentările salariale pretinse prin acțiune au fost incluse, în fapt, în salariul reclamantului și dacă i-au fost achitate acestuia în cuantumul cuvenit.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Intimatul reclamant, salariat al recurentei-pârâte până la data de 7.09.2007, a solicitat instanței de fond obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neachitate pentru sărbătorile de Paști 2005-2007 și de C 2004-2006, conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Din examinarea materialului probator administrat în cauză, se reține că art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003 avea următoarea formulare: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalitătii de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
Prin act adițional, s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract colectiv de muncă, pe care partenerii sociali au convenit să-l modifice și să-l completeze, în sensul adăugării, la art. 168, unui nou alineat cu următorul cuprins: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu."
Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, ambele părți au recunoscut că, în anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 al art. 168 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol, ci au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, rezultă fără dubiu că dispozițiile art.168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003 au fost menținute identic și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
Ulterior, începând cu anul 2005, clauza înscrisă la art.168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă a fost modificată în sensul că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Este întemeiată susținerea recurentului potrivit căreia sumele solicitate de reclamant au fost incluse în salariul lunar acordat, astfel încât acesta a beneficiat în fapt de toate drepturile salariale cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate cu titlu de suplimentări salariale.
Curtea constată că prima instanță a dat o greșită interpretare clauzelor contractuale mai sus menționate și a înlăturat în mod eronat apărarea pârâtei potrivit căreia, prin includerea în salariu a suplimentărilor salariale, dispoziția înscrisă la art. 168 rămas fără obiect, cu motivarea că o astfel de susținere nu poate fi reținută, câtă vreme a atare situație nu își găsește reflectarea în clauzele contractului colectiv de muncă, deși s-ar fi impus ca acesta să fie modificat corespunzător.
Din interpretarea clauzelor Contractelor colective de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada 2004-2007, prin prisma dispozițiilor art. 977 din Codul civil, Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii acestora a fost de a sublinia că suplimentările salariale de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și, deci, și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 urmează sa fie achitate în același mod, adică prin includerea în salariul de bază. Astfel se explică, inițial, preluarea cu aceeași formulare a art. 168 alin. 2, precum și reformularea ulterioară a clauzei supuse interpretării, începând cu anul 2005, în sensul că,în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Această "reașezare" a salariului rezultă și din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al intimatului (nr. 65, fila 16 din dosarul nr- Al Tribunalului Teleorman ), precum și din adresele eliberate de angajator privind salariul minim si salariul mediu brut pe unitate, constatându-se că a operat o creștere a salariului mediu brut al salariatului.
În concluzie, se reține că, în Contractele colective la nivel de unitate încheiate în anii 2005 - 2007, s- menținut alin. 1 al art.168, dar, la alin. 2 al acestui articol, s-a precizat că, în anul 2003, suplimentările salariale de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat. Mai mult, a fost respectată și raportarea acestor suplimentări la salariul mediu brut, deoarece, în fiecare an salariații au beneficiat de majorarea salariului de bază, ce includea și suplimentările introduse din anul 2003.
Este adevărat că, în conformitate cu dispozițiile art. 287 din Codul muncii, prin derogare de la dreptul comun, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, însă, Curtea reține că, din examinarea înscrisurilor depuse de pârâtă la dosarul cauzei, rezultă includerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale cuvenite reclamantului conform contractului colectiv de muncă, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul și să modifice sentința recurată în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-""SA - GRUPîmpotriva sentinței civile nr.638 din data de 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.: /Dact.:
4 ex./13.11.2009.
Jud. fond: /-
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
