Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 625/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.625
Ședința publică de la 27 Mai 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurentele, domiciliată în G,-, -.2 și, domiciliată în G,-, -A,.78, împotriva sentinței civile nr.1653/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI G, cu sediul în G, str.- nr.72, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.05.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 27.05.2009.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1653/19.12.2008 Tribunalul Galația respins acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâta DGASPC G, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra acțiunii civile de față formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, înregistrată la Tribunalul Galați sub nr.7590/121 din data de 26.11.2008.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamante s-a solicitat obligarea pârâtei la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2005 și în continuare până la data încetării raporturilor de serviciu funcție de perioada efectiv lucrată, sume reactualizate cu rata inflației la data plății efective, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
In fapt a arătat ca în temeiul pct.9 din Ordinul nr.496/2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar potrivit pct.31.1 din același ordin arată că prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din
A mai arătat că prin Ordinul nr.496/2003 al s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de sporul de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial al tuturor salariaților din cadrul aceleiași autorități.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că în temeiul pct.9 din Ordinul nr.496/2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar potrivit pct.31.1 din același ordin arată că prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din
A mai arătat că prin Ordinul nr.496/2003, s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, din instituțiile enumerate la art.1 din Legea nr.138/1999.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Legea 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin Ordinul nr.496/2003 s-a prevăzut acordarea indemnizației de dispozitiv acordată de Legea 138/1999 și personalului civil din domeniul administrației publice.
Tribunalul nu poate ignora enumerarea limitativă din Legea 138/1999 care se referă doar la personalul civil care-și desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și faptul că Ordinul nr.496/2003 al nu putea adăuga la lege și nu putea acorda drepturi neprevăzute de actul normativ cu valoare superioară. Ordinul mai sus menționat cel mult putea explicita aplicarea efectivă a dispozițiilor din Legea nr.138/1999 și în nici un caz nu putea extinde categoriile personalului beneficiar al indemnizației de dispozitiv.Ca urmare în condițiile în care se refuză acordarea indemnizației de dispozitiv de către emitentul Ordinului nr.496/2003,reclamanții nu pot beneficia de soluționarea favorabilă a cererii lor.
Din modul în care este motivată cererea de chemare în judecată se reține că reclamanții invocă incidental existența unei discriminări salariale în raport de angajații civili din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care aparțin din punctul de vedere al reclamanților aceluiași minister.
Prin dispozițiile art. 21 din OG nr. 137/2000, se stabilește ca persoana care se consideră discriminată, poate formula acțiune privind acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, care are drept scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului ori a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Pentru a ne găsi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să avem două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Europeană a apreciat că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile.
Potrivit acestor principii, se constată următoarele:
Salarizarea personalului din sistemul administrației publice și stabilirea drepturilor de care acesta beneficiază, este reglementată prin legi speciale, având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal.
În acest sens, potrivit disp. OUG nr. 123/2003 și OUG 24/2004, personalul contractual din sectorul bugetar primește salariul de bază, sporurile și celelalte drepturi salariale prevăzute prin dispoziții speciale.
Dispozițiile OG nr. 137/2000, prevăd că exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul acestui articol, privește persoanele aflate în situații comparabile.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului civil din cadrul administrației publice locale față de cele pe care le are personalul civil din carul precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii profesionale.
Modalitatea de salarizare a reclamanților este distinctă de cea reglementată pentru personalul civil din cadrul care este motivată de locul și rolul în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale, precum și de raporturile de comandă în care se află personalul civil din cadrul instituțiilor enumerate de legea 138/1999. Pe de altă parte nu se poate reține că lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați presupune plasarea într-o situație discriminatorie. Situația reclamanților nu este comparabilă cu cea a personalului civil din cadrul în raport de care reclamanții se consideră prejudiciați.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată printre altele că, în mod greșit instanța de fond a reținut că prevederile contractului colectiv de muncă la nivelul Direcției Generale de asistență socială și protecția copilului G privind acordarea sporului de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază nu devin aplicabile în prezenta cauză.
În drept a invocat disp.art.5 și 9 pr.civ.
Intimata deși legal citată nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.3041pr.civ. Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Corect a reținut instanța de fond că Ordinul 496/2003 emis de MAI nu devine aplicabil în cauză dar nu a analizat toate argumentele reclamantelor și anume, prevederile contractului colectiv de muncă la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Recurentele sunt inspectori de specialitate în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Potrivit art.39 lit.d din contractul colectiv de muncă la nivelul DGASPC G înregistrat sub nr.3881/4.07.2007( filele 18-39 dosar fond) personalul de conducere, din compartimentul asistență conducere, salariații Biroului resurse umane, Biroului salarizare, Biroului Monitorizare Serviciul copii, Serviciul financiar-contabilitate, Serviciul Administrativ, Compartimentul mass-media, coordonatori, Serviciului reparații curente și transport, cu excepția inspectorilor de specialitate beneficiază de spor de dispozitiv, în cuantum de 25%.
Instanța apreciază că prin excluderea reclamantelor de la acordarea acestui drept, se încalcă principiul egalității de tratament față de toți salariații, principiu consacrat în mod expres de art.5 din muncii.
Orice discriminare directă sau indirectă față de salariat este interzisă.
Alineatul 3 prevede că, reprezintă discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricții sau preferință, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea, ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
De asemenea, conform alineatului 4 constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2 dar care produc efectele unei discriminări directe.
Instanța constată că recurentele, în calitate de inspectori de specialitate, au fost discriminate de către intimata pârâtă prin neacordarea sporului de dispozitiv care, de altfel, a fost acordat unor alți salariați din diverse compartimente, fără nici o justificare.
Singurul considerent pe care l-a avut în vedere intimata pârâtă atunci când a acordat sporul de dispozitiv anumitor salariați este faptul că acestea sunt la dispoziția instituției, în afara programului de lucru, fiind menționați astfel salariați care își desfășoară activitatea doar în anumite compartimente, conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Intimata pârâtă, deși avea sarcina probei potrivit art.287 din muncii, nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că salariații care primesc sporul de dispozitiv conform contractului colectiv de muncă stau la dispoziția instituției, acesta fiind criteriul care a stat la baza acordării sporului, așa cum a afirmat chiar intimata pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond.
În atare situație, instanța nu poate verifica dacă intimata pârâtă a respectat criteriul de care face vorbire.
Dimpotrivă, din probele aflate la dosarul de fond rezultă că intimata pârâtă a dat preferință unor alți salariați, alții decât inspectorii de specialitate, făcând diferențieri pe categorii profesionale care nu au nici o justificare în fapt.
Nu prezintă relevanță în cauză faptul că nu s-a negociat acordarea acestui spor.
Dispozițiile OUG nr.137/2000 arată că sunt discriminatorii criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, prin noțiunea de prevederi înțelegându-se inclusiv cele cuprinse în acte juridice, așa cum este și contractul colectiv de muncă.
Mai mult, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate este prin el însuși rezultat al negocierilor și tocmai în acest contract au fost cuprinse prevederile discriminatorii de care s-a făcut vorbire mai sus, prin excluderea inspectorului de specialitate de la plata sporului de dispozitiv.
Prin neacordarea sporului de dispozitiv, inspectorii de specialitate sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial, pentru restul personalului angajat de instituția pârâtă.
Pentru aceste considerente, întrucât acest motiv de recurs analizat a fost găsit întemeiat și a condus la admiterea acțiunii, instanța apreciază că analizarea celorlalte motive de recurs nu mai e necesară, și în consecință, se va admite recursul declarat de reclamantele și.
Se va modifica în tot sentința civilă nr.1653/19.12.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Se va admite acțiunea formulată de reclamante.
Va fi obligată pârâta să plătească reclamantelor sporul de dispozitiv de 25% din salariul de bază începând cu data de 23.04.2007 și până la data pronunțării respectivei hotărâri( 27.05.2009) actualizată în funcție de rata inflației.
În baza Decretului nr.92/1976 va fi obligată pârâta să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele, domiciliată în G,-, -.2 și, domiciliată în G,-, -A,.78, împotriva sentinței civile nr.1653/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.1653/19.12.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Admite acțiunea formulată de reclamantele și.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantelor sporul de dispozitiv de 25% din salariul de bază începând cu data de 23.04.2007 și până la data pronunțării respectivei hotărâri( 27.05.2009) actualizată în funcție de rata inflației și să consemneze în carnetele de muncă ale reclamantelor acordarea sporului conform celor de mai sus. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.05.2009.
Pt.jud.- aflat în CO JUDECATOR Pt.jud.- aflat în CO
Conf.art.261 pct.2 pr.civ. conf.art.261 pct.2 pr.civ.
Președinte Curtea de Apel Președinte Curtea de Apel
Grefier
-
Red./19.06.2008
Dact./2 ex/3.07.2009
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
