Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6286/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6286
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 156 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL DE PSIHIATRIE M, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă prin avocat, lipsind intimatul pârât SPITALUL DE PSIHIATRIE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Avocat pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 156 de la 20 ianuarie 2009 respins acțiunea privind pe reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul de Psihiatrie M, jud.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Art. 41 alin. 1 Codul muncii consacră ideea modificării contractului individual de muncă numai prin acordul părților, modificarea unilaterală fiind posibilă cu titlul de excepție numai în cazurile și în condițiile prevăzute de cod, respectiv art. 42, ce reglementează detașarea și delegarea ca forme ale modificării Contractului individual de muncă în ceea ce privește locul muncii.
Tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății nu a fost vorba de o modificare a contractului individual de muncă.
Practica judiciară în materie ca și doctrina au statuat că "nu constituie modificarea contractului individual de muncă mutarea salariatului într-un alt birou, la o altă secție, la un alt sediu secundar, în aceeași localitate. Posibilitatea efectuării unilaterale a acestor schimbări constituie o prerogativă a angajatorului care poate alege varianta pe care o consideră optimă pentru desfășurarea activității".
S-a stabilit, de asemenea, că nu constituie modificare a contractului individual de muncă nici schimbarea postului salariatului în cadrul aceleiași funcții, cu condiția ca posturile în cauză să fie identice sau similare.
În cauză, tribunalul a constatat că salariatul era obligat să execute sarcinile de serviciu sub autoritatea angajatorului ci la locul de muncă concret în care a fost repartizat, respectiv secția Psihiatrie VI.
Situația învederată de salariat în motivarea acțiunii că "nici unul din angajații spitalului de Psihiatrie M nu și-a dat acordul în ceea ce privește această schimbare definitivă a locului muncii prin înființarea unei secții noi.", situație confirmată și de declarațiile martorilor audiați, dovedește disprețul acestora față de relația de subordonare în raporturile de muncă și cultivă ideea de anarhie, idee agreată, în mod nefericit, și de către sindicatul salariaților din unitate.
Neprezentarea salariatului la locul de muncă indicat de angajator se asimilează neprestării muncii conform contractului individual de muncă, indiferent că acesta se află în incintă, undeva, dar numai la locul de muncă repartizat nu, indiferent că salariatul în timpul programului de lucru se află la Prefectură sau la Minister spre a-și manifesta nemulțumirea.
În consecință, tribunalul a constatat că în mod legal și temeinic angajatorul nu a consemnat prezența salariatului la locul de muncă ci, dimpotrivă, a consemnat lipsa acestora cu consecințele firești asupra drepturilor salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, arătând că tribunalul nu a fost investit cu o cerere de analiză schimbării locului de muncă, întrucât măsura de schimbare acestui loc de muncă din secția psihiatrie III, unde funcționează și în prezent, în secția de psihiatria VI, a fost revocată chiar de intimatul pârât, ci cu o cerere privind obligarea intimatului pârât la plata drepturilor salariale în intervalul 01-07.07.2008.
S-a mai arătat că a fost prezentă zilnic la serviciu și a desfășurat activități specifice funcției pe un program normal, așa cum rezultă din proba testimonială administrată în cauză, însă i s-a interzis semnarea condicii de prezență, fiind incidente art. 260 Codul muncii și art. 17 din Regulamentul de Ordine Interioară.
Atât recurenta reclamantă, cât și intimatul pârât au depus la dosar practică judiciară reprezentând sentințe și decizii civile pronunțate în aceeași materie.
Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Instanța de fond analizat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 41 Codul muncii și incidența lor în speța dedusă judecății, deși a fost investită doar cu o cerere privind plata drepturilor salariale pentru munca efectiv prestată și neplătită în intervalul 01-07 iulie 2008.
Cu privire la această cerere, în mod greșit s-a reținut că reclamanta nu s-a prezentat la locul de muncă indicat de angajator, ceea ce echivalează cu neprestarea muncii, conform contractului individual de muncă.
Conform dispozițiilor art. 108 din Codul muncii, timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca,se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare.
Art. 17 din prevede că evidența prezenței la program se ține prin condici de prezență în care personalul este obligat să semneze zilnic, iar obligarea organizării evidenței aparține șefului compartimentului de muncă.
Referitor la prezența la serviciu a recurentei - reclamante, instanța de fond a administrat proba cu martori, fiind audiați martorii și (filele 23-24 dosar fond), precum și proba cu acte, respectiv contractul de muncă al reclamantei, fișa postului și copie a foii colective de prezență pe perioada dedusă judecății.
Din declarația martorilor și rezultă că în perioada 1-7 iulie 2008 conducerea spitalului a încercat să mute o serie de angajați la un alt loc de muncă, mutare care i-a vizat, în primul rând pe membrii Sindicatului Sanitas. Martorii au aratat că recurenta reclamantă s- prezentat la serviciu, prestat munca reprezentată de atribuțiile de serviciu ce-i reveneau conform fișei postului, în calitate de infirmieră, însă nu a putut semna condica de serviciu întrucât asistentul șef luat această condică care astfel nu i-a fost prezentată spre semnare.
Având în vedere această probă testimonială, coroborată cu proba cu acte și interpretată conform dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă (în recursurile declarate împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, instanța de recurs nu este limitată de motivele de casare prevăzute de art. 304, ci poate să examineze cauza sub toate aspectele), Curtea apreciază că în mod greșit instanța de fond reținut că reclamanta nu a prestat munca în conformitate cu contractul individual de muncă.
In raport de dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea și va fi obligat pârâtul la plata către reclamantă a drepturilor salariale restante pentru perioada 01 - 07 iulie 2008.
In baza art. 274 cod procedură civilă, intimatul pârât va fi obligat la 200 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă,reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței nr. 156 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL DE PSIHIATRIE
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâtul SPITALUL DE PSIHIATRIE M către reclamanta la plata drepturilor salariale pentru perioada 01-07 iulie 2008.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
2 ex/23.11.2009
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Elena Stan, Florica Diaconescu
