Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 636/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(466/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.636/
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, împotriva sentinței civile nr.6734 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12554/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 04.02.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6734/31.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturi salariale suplimentare neacordate pentru anii 2004-prima C, 2005 prima Paști și C, actualizate cu indicele de inflație la zi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în baza art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște si de C, salariații paratei vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe societate. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment vor începe negocierile cu, pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor. Aceasta formulare se regăsește in pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007. 2 al art.168 din pentru anul 2004 prevedea ca pentru anul 2003 aceste suplimentări vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin actul adițional la. alineatul 2 al art. 168 fost modificat in sensul ca in anul 2003 suplimentările de drepturi salariale au fost incluse în salariul de baza al fiecărui salariat.
Instanța de fond a constatat, din chiar formularea clauzei contractuale, că este vorba de o suplimentare a drepturilor salariale, ceea ce duce la concluzia că natura acestor sume de bani este una salarială. Este adevărat că acordarea acestor suplimentări avea un caracter periodic, fiind determinată de sărbătorile de Paște si de C, însă au un caracter constant, iar noțiunea de salariu este foarte largă. Art.155 din Codul muncii prevede că salariul este format din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri. Pentru ca aceste sume se adaugă drepturilor salariale ale salariaților dobândesc un caracter accesoriu și urmează regimul juridic al salariului.
S-a apreciat că reclamantul era îndreptățit să primească, cu ocazia fiecărei sărbători de Paște și de C, suplimentările salariale prevăzute de art.168 alin.1
Prevederea contractuală nu lasă loc unei alte interpretări - în anul 2003 au fost incluse în salariul de baza si nu începând cu anul 2003. O astfel de formulare nu îndreptățește instanța de fond să considere că aceasta includere in salariul de baza a funcționat si pentru anii următori. Modificarea clauzei contractuale invocata de pârâtă are un alt sens și pentru evidențierea acestuia trebuie raportată formularea alin 2 al art.168 din pentru anul 2004, unde se precizează o conduită viitoare pentru anul 2003 aceste suplimentari vor fi incluse, la formularea acestei clauze după modificare, fiind folosit timpul trecut în anul 2003 aceste suplimentări au fost incluse; așadar, prin modificarea acestui articol se confirma faptul că a fost adusă la îndeplinire obligația anterioară - de a include suplimentarea salarială în salariul de bază doar pentru anul 2003 - și nicidecum faptul că începând cu acel an aceasta va fi modalitatea adoptată de pârâtă.
A apreciat tribunalul că interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanță, cu atât mai mult cu cât acesta a calificat-o ca fiind o veritabilă modificare a clauzei contractuale. Or, aceasta contravine însuși scopului și esenței interpretării - de a lămuri anumite prevederi, fără ca aceasta lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauză.
Nu a fost reținută de către tribunal argumentația folosită de Comisia paritară în Decizia nr.5140/2007, în sensul că au devenit parte a salariului de bază și nu a trebuit să fie individualizate.
În primul rând, instanța de fond a apreciat că nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de bază - ci de a acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente, care se adăugau la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de bază.
Dacă părțile ar fi urmărit într-adevăr includerea în salariul de bază, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzelor contractuale conform voinței lor reale. Ele însă au păstrat formularea art.168 alin.1 CCM neschimbată.
Instanța a apreciat ca nu trebuie minimizată importanta alin.1 al art.168 și concentrată atenția numai asupra alin.2 al acestui articol, iar aceasta interpretare contravine și tezei a Il-a a alin.1 al art.168 CCM, care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Asemenea prevedere nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
Mai mult, nu există nici o dovadă că drepturile salariale suplimentare au fost achitate reclamantului.
Majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de drepturile prevăzută de art.168 alin.1 Contractul colectiv de muncă și nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi, întrucât pârâta nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, iar din întreaga atitudine și apărare nu a rezultat, cu certitudine, că scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare.
A considerat prima instanță că, deși efectuarea unei expertize contabile în cauză ar fi fost concludentă pentru lămurirea situație de fapt,aspect ce a fost pus în discuția părților de către aceasta pe parcursul judecății în virtutea respectării principiului rolului activ al judecătorului, părțile și-au exprimat clar poziția procesuală arătând că nu înțeleg să administreze această probă. În schimb, pârâta a depus la dosar expertize contabile efectuate în alte cauze, de care prima instanță nu a putut ține cont, pentru că astfel s-ar fi încălcat principiul nemijlocirii, ce presupune obligația ca instanța să cerceteze direct și nemijlocit toate elementele ce servesc la dezlegarea pricinii.
În concluzie, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale suplimentare neacordate pentru anii 2004-prima C, 2005 prima Paști și C, actualizate cu indicele de inflație la zi.
Această soluție se justifică față de dispozițiile art.1082 și art.1084 Cod civil, pârâta fiind în culpă pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantului, în cauză neexistând o cauză străină exoneratoare de răspundere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând -o în esență, următoarele aspecte:
Promovarea acțiunii este prematură. Date fiind prevederile art.168 alin.1 teza finală din Contractul Colectiv de Muncă (text nemodificat în perioada 2003-2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce vor avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Deci, dreptul de a formula acțiunea nu se consideră născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora ar fi trebuit stabilit cuantumul exact al sumelor.
În condițiile în care aceste negocieri nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența în patrimoniul salariaților a unui drept născut, care să poată fi valorificat printr-o astfel de acțiune.
Continuând raționamentul ipotetic și, în acest context, admițând că astfel de negocieri ar avea loc, cuantumul efectiv precum și plata unor sume către fiecare salariat ar rămâne oricum condiționate de decizia ce urmează a fi luată, atât timp cât orice fel de drepturi salariale suplimentare de Paști și de C se pot individualiza numai după finalizarea negocierilor dintre părți și determinării cuantumului lor concret.
Dreptul la acțiune era prescris la momentul promovării acțiunii, în speță fiind aplicabile sub acest aspect prevederile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii.
Drepturile a căror valorificare se dorește prin formularea acțiunii sunt reglementate de Contractul Colectiv de Muncă. Aceste drepturi nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate în cadrul.
Potrivit reglementărilor din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la nivel de unitate, asemenea drepturi bănești nu sunt incluse în noțiunea de "salariu".
Față de cuprinderea în CCM a unor obligații în materie de salarizare, distincte de obligațiile în materia protecției sociale și a altor drepturi, aplicarea normelor legale în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune pentru pretenții derivate din normele CCM, este strâns legată de izvorul obligației, fiind în mod evident diferită de natura și izvorul dreptului solicitat; sumele în discuție nu reprezintă drepturi salariale în sensul CCM, ci exclusiv drepturi acordate prin CCM salariaților în scopul de a le oferi protecție socială.
Prevederile legale indicate (art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii ) prevăd în mod expres termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM, acesta fiind de 6 luni.
Sumele solicitate prin acțiune au fost incluse în salariul lunar acordat.
Pretențiile deduse judecății sunt nejustificate în condițiile în care Societatea a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile CCM.
Pentru anul 2003, reprezentanții societății și cei ai salariaților au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui angajat. În acest sens a fost negociat și inserat în CCM art.168 alin. 2.
Începând cu anul 2005, părțile semnatare ale CCM au convenit menținerea măsurii anterior întreprinse, sens în care au modificat textul inițial al art. 168, reglementând aplicabilitatea lui pentru viitor.
Intenția semnatarilor de menținere a acestei măsuri este susținută de următoarele argumente: includerea în reglementarea aplicabilă anului 2005 unei măsuri dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare; modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
Inițial, adică în 2003, art.168 alin.2 din CCM a avut următoarea redactare: "pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Această clauză a fost reluată ca atare în cuprinsul versiunii republicate a CCM din anul 2003 și din 2004.
Totuși, începând cu versiunea republicată a CCM din anul 2005, art.168 alin.2 din CCM precizează clar că. "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând comparativ această versiune cu cea anterioară, rezultă că părțile au dorit să sublinieze acordul lor cu privire la modificarea ce i-a fost adusă în privința acestor drepturi salariale suplimentare la un anumit moment.
Dacă părțile ar fi considerat că alin.2 al art.168 din CCM se aplică doar pentru anul 2003, nu ar fi avut nici un sens să îi mai aducă modificări în anul 2005 prin act adițional. În plus, modificările intervenite în cuprinsul textului (sub acest aspect trebuie avute în vedere prepozițiile folosite și timpul verbului utilizat), precum și succesiunea lor în timp demonstrează că s-a intenționat tocmai menținerea măsurii privind includerea sumelor în salariul de bază, iar nu reimplementarea acestei măsuri.
În interpretarea alin.2 al art.168 din CCM nu trebuie să se ignore existența alin. 1 al aceluiași articol. În măsura în care textul alin.2 ar fi avut o aplicabilitate temporară - așa cum se susține prin cererea de chemare în judecată - nu s-ar mai fi justificat păstrarea sa în cuprinsul art.168 din versiunea CCM din anii ulterior lui 2003. Rezultă că păstrarea alin.2 fost necesară tocmai pentru că părțile CCM agreaseră o aplicabilitate nelimitată în timp și nu temporară.
Atât reprezentanții salariaților cât și instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum și acordarea lor către angajați.
Prin CCM au fost stabilite mecanisme specifice pentru soluționarea conflictelor ivite între salariați și Societate în ceea ce privește executarea contractului Colectiv de Muncă, respectiv interpretarea clauzelor conținute în CCM. În acest sens, urmează a se ține seama de prevederile art.9 și 10 din Contractul Colectiv de Muncă.
Părțile au stabilit o procedură care trebuie parcursă prealabil declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza anexei nr.2 la CCM; această comisie este compusă atât din reprezentanții salariaților (în speță ), cât și din cei ai Societății, și are scopul de a lămuri, pe cale amiabilă, orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
Aceasta înseamnă că, odată adoptată prin consens, Decizia Comisiei Paritare are caracter obligatoriu pentru părți, conform prevederilor anexei nr. 2 la CCM
Interpretarea dată de Comisia Paritară alin.2 al art.168 din CCM are valoarea unei interpretări autentice provenind de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză, ceea ce demonstrează că, încă din anul 2004, intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în salariile de bază, astfel cum s-a și procedat.
În plus, alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare, au apreciat că aceste drepturi au fost în întregime incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003, motiv pentru care au respins respectivele cereri ca neîntemeiate.
Modalitatea de calcul a drepturilor salariale pretinse prin acțiune este greșită, atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate. Aceasta înseamnă că în mod eronat instanța a acordat sumele de bani pretinse de reclamanți (pornind de la salariul mediu brut pe ), deși art.168 din CCM stipulează faptul că baza de calcul o reprezintă "salariul de bază mediu" la nivel de, ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite de cele prezentate în acțiune.
S-a solicitat judecarea pricinii în lipsă conform art.242 alin. ultim Cod pr.civilă.
Nu s-au administrat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, fă când aplicațiunea în cauză și a prevederilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii.
Prin acțiunea introdusă de intimatul-reclamant, acesta a solicitat, în calitate de salariat al recurentei-pârâte, obligarea SC SA la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și C pe anii 2004-2007), invocând în susținerea acestor pretenții dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății în discuție.
Potrivit acestui text, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Însă, în motivarea acțiunii reclamantul nu a arătat care a fost criteriul în baza căruia a stabilit cuantumul drepturilor bănești pretinse.
Mai precis, nu a evidențiat dacă și-a calculat pretențiile deduse judecății în funcție de nivelul salariului mediu pe unitate ori a celui brut.
Tribunalul nu a sesizat însă aspectul decurgând din conținutul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, anume acela că primele de Paște și C trebuiau raportate la salariul de bază mediu pe unitate, fapt care se reflectă în dispozitivul hotărârii atacate în prezentul proces, dispozitiv în care s-a menționat obligarea pârâtei la "plata sumelor reprezentând drepturi salariale suplimentare neacordate pe anii 2004 - primă C, 2005 - primă Paști și primă C, actualizate cu indicele de inflație".
Totodată, prima instanță a nesocotit și faptul că fusese investită cu o acțiune în pretenții (în despăgubiri), reclamantul solicitând ca pârâta să fie obligată a-i plăti o sumă de bani determinată în concret.
Ori, față de modul în care a fost conceput același dispozitiv al hotărârii, este evident că instanța fondului nu s-a pronunțat asupra a ceea ce i s-a cerut (neacordând în concret o anumită sumă de bani reclamantului), ci a acordat altceva decât i se solicitase, încălcând astfel dispozițiile imperative ale art.128 alin.ultim Cod pr.civilă, potrivit cu care, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Practic, în acest mod Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, ceea ce impune a realiza aplicațiunea în cauză a dispozițiilor art.312 alin.5 Cod pr.civilă.
Această soluție este necesară și pentru că prima instanță, era obligată în virtutea principiului prevăzut de art.129 alin.5 Cod pr.civilă să pună în discuția părților administrarea oricărei probe din care să rezulte cuantumul primelor solicitate prin acțiunea dedusă judecății, având în vedere și împrejurarea că părțile, mai ales angajatorul căruia îi revenea și sarcina probei, conform art.287 Codul munciis -a împotrivit efectuării expertizei contabile încuviințate în cauză, fiind decăzut din această probă pentru refuzul de a achita onorariul de expertiză stabilit în sarcina sa, probă de altfel esențială pentru justa soluționare a cauzei.
În atare condiții, prima instanță avea posibilitatea să ordone efectuarea unei adrese către recurentă prin care să-i comunice contravaloarea primelor de vacanță - Paști și C, pentru perioada indicată în acțiunea introductivă, cu atât mai mult cu cât așa cum s-a menționat în dispozitivul sentinței atacate nu se face referire la salariul de bază mediu pe unitate sau brut, neexistând posibilitatea determinării concrete a sumelor datorate, raportat la dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă invocat în susținerea acțiunii.
Pentru a se asigura o soluționare unitară a pricinii, în faza rejudecării în fond, Tribunalul va avea în vedere și celelalte aspecte invocate de către pârâtă în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, împotriva sentinței civile nr.6734 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12554/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LU.
Dact.LG/2 ex./17.02.2010
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
