Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 639/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 639
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi bănești privind recursurile declarate de recurenții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin.. a. Pu-ași împotriva sentinței civile nr. 310/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, intimați fiind, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, s-a comunicat intimaților duplicatul motivelor de recurs, s-a depus întâmpinare, duplicatul acestora fiind comunicat recurenților. Nu s-a solicitat judecata în lipsă.
S-a dat citire raportului asupra celor două recursuri, potrivit căruia acestea au fost declarate în termen și motivate.
Nemaifiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata către fiecare sumei de 846,06 lei reprezentând cheltuieli de delegare în vederea numirii în funcția de asistenți judiciari, respectiv de transport (281,80 lei), cazare (176 lei), indemnizație de delegare (26 lei) și contravaloarea examinării medicale (362,26 lei); obligarea primilor doi pârâți la actualizarea sumelor până la data plății efective și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea către cei doi pârâți sumelor prevăzute de prezenta hotărâre.
În motivarea acțiunii, reclamantele arată că dețin funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalul Iași, pe perioadă de 5 ani, cuprinsă între anii 2008 - 2013, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 din HG nr. 616/2005 și art. 110 din Legea nr. 304/2004.
Anterior acestei perioade au deținut aceeași funcție.
În cursul lunii iunie 2008 angajatorul Ministerul d Justiție declanșat procedura prealabilă renumirii în funcția de asistent judiciar, planificându-le pentru susține testarea psihologică și pentru efectua examinarea medicală.
Așadar, în perioada 25.06 - 27.06.2008, în baza ordinelor de delegare nr. 1713/2008 și 1714/2008 vizate de președintele Tribunalului Iași și respectiv de Ministerul d Justiție, s-au deplasat la în vederea îndeplinirii celor dispuse de angajator.
Referitor la pretențiile bănești de decontare a cheltuielilor de transport, cazare și diurnă înțelege să invoce dispozițiile art. 111 alin.3 din Legea nr. 304/2004 care prevăd că asistenții judiciari beneficiază de concediul de odihnă, asistență medicală gratuită și de gratuitatea transportului.
Mai mult decât atât, art. 44 din nr.HG 1860/2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, statuează că, cheltuielile de delegare se suportă de către unitatea din care face parte persoana.
Prevederile art. 9 din nr.HG 1860/2006 reglementează ca persoana aflată în delegare la o distanță mai mare de 5 km de localitatea unde își are locul de muncă permanent primește o indemnizație de 13 lei.
De asemenea, art. 13 din aceeași hotărâre stabilește ca personalul autorităților și instituțiilor publice delegat are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport dus-întors.
Totodată, art. 26 din HG nr. 1860/2006 dispune ca persoana trimisă în delegare într- localitate la o distanță mai mare de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă are dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare efectuate, pe baza documentelor justificative.
În ceea ce privește obligarea primilor doi pârâți la plata contravalorii examinării medicale, reclamantele au invocat dispozițiile art. 7 din HG 355/2007, care prevăd că angajatorii sunt obligați să asigure fondurile și condițiile efectuării tuturor serviciilor medicale necesare pentru supravegherea sănătății lucrătorilor, aceștia nefiind implicați în nici un fel în costurile aferente supravegherii medicale, precum și dispozițiile art. 111 alin.3 din Legea nr. 304/2004, care prevăd că asistenții judiciari beneficiază de concediul de odihnă, asistență medicală gratuită și de gratuitatea transportului.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că obligația acordării diverselor sporuri și beneficii aparține ordonatorului principal de credite, care, în cazul de față, nu este Ministerul Finanțelor Publice.
S-a mai arătat că Ministerul Finanțelor Publice reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ (HG nr. 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să confere Ministerului Finanțelor Publice calitate procesuală pasivă în cauză.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților formulat întâmpinare și solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că delegarea presupune exercitarea temporară a atribuțiilor de serviciu în afara locului de muncă, ori participarea asistenților judiciari la examenul medical în vederea numirii ca asistent judiciar pentru o nouă perioadă reprezintă opțiune privind cariera persoanelor respective, neavând legătură cu îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Prin urmare, deplasarea în altă localitate pentru susținerea examenului medical, nu implică suportarea de către angajator drepturilor bănești prevăzute de lege în cazul instituției delegării, respectiv diurnă și transport.
Chiar dacă reclamanții se prevalează de art. 111 alin.3 din Legea 304/2004, care prevede că asistenții judiciari beneficiază de asistență medicală gratuită și de transport gratuit, de aceste drepturi se bucură doar cei care fac dovada că au efectuat procedee medicale sau călătorii în timpul mandatului, în această categorie, neintrând și cheltuielile aferente numirii în funcție.
Prin sentința civilă nr. 310/25.02.2009 Tribunalul Iașia dispus:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de Ministerul Finanțelor Publice.
A admis în acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Iași, cu sediul în I, Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în și Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași să plătească reclamantelor câte 846,06 lei, reprezentând cheltuieli de delegare în vederea numirii în funcția de asistent judiciar, conform ordinelor de deplasare nr.1713/30.06.2008 și nr.1714/30.04.2008 și chitanțelor nr. 58/ 26.06.2008 și 59/ 26.06.2008 eliberate de Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu al Ministerului Justiției, sume actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta sentință.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din ordinele de deplasare nr.1713/30.06.2008 și nr.1714/30.04.2008 rezultă că reclamantele îndeplineau la data emiterii acestora funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Iași.
Conform disp.art 110 din Legea nr.304/2004, asistenții judiciari sunt numiți de Ministrul Justiției, la propunerea Consiliului Economic si Social, pe o perioadă de 5 ani, dintre persoanele cu o vechime în funcții juridice de cel puțin 5 ani si care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) au cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;
b) sunt licențiate în drept și dovedesc o pregătire teoretică corespunzătoare;
c) nu au antecedente penale, nu au cazier fiscal și se bucură de o bună reputație;
d) cunosc limba româna;
e) sunt apte, din punct de vedere medical si psihologic, pentru exercitarea funcției.
Condițiile de delegare, detașare si transfer a asistentilor judiciari au fost stabilite prin HG nr. 616 din 23 iunie 2005 privind condițiile, procedura de selecție și de propunere de către Consiliul Economic și Social a candidaților pentru a fi numiți ca asistenți judiciari de către ministrul justiției, precum și condițiile de delegare, detașare și transfer ale asistentilor judiciari.
Potrivit art.8 alin.1 din această hotărâre, plenul Consiliului Economic și Social transmite Ministerului Justiției hotărârea sa în privința candidaților propuși, în vederea numirii asistenților judiciari.
Pentru numirea în funcția de asistenți judiciari, persoanele selectate trebuie să fie apte, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției.
Din ordinele de deplasare depuse la dosar rezultă că în data de 26.06.2008 reclamantele s-au prezentat la centrul medical, iar în data de 27.06.2008 la Penitenciarul Rahova unde au fost testate psihologic.
Cu înscrisurile depuse la filele nr. 4-12 dosar, reclamantele au dovedit cheltuielile de transport și cazare prilejuite de deplasarea la Ordinele de deplasare poartă viza și ștampila unității la care reclamantele s-au deplasat, cu indicarea datei și ora sosirii și plecării, conform dispozițiilor art. 46 din nr.HG 1860/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 44 alin.2 din Codul muncii, salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Conform dispozițiilor art. 35 alin.1 din Anexa la HG nr. 1860/2006, beneficiază de drepturile reglementate prin hotărâre și persoanele trimise sau chemate la diferite instructaje sau alte activități în legătură cu sarcinile lor de serviciu.
Potrivit art. 13 din Anexa la această hotărâre, personalul autorităților și instituțiilor publice, delegat sau detașat de conducerea acestora să îndeplinească anumite sarcini de serviciu în localități situate la distanțe mai mari de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă, are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport dus-întors.
Conform art. 26 alin.1 din Anexa la aceeași hotărâre, persoana trimisă în delegare într- localitate situată la o distanță mai mare de 50 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă și în care nu se poate înapoia la sfârșitul zilei de lucru are dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare efectuate, pe baza documentelor justificative, în cazul cazării în structurile de primire turistice, pentru o cameră cu pat individual sau, în cazul în care unitatea nu dispune de o astfel de cameră, pentru o cameră cu două paturi, căror clasificare este de maximum 3 stele sau.
În temeiul dispozițiilor art. 9 din Anexa la aceeași hotărâre, persoana aflată în delegare sau detașare într- localitate situată la distanță mai mare de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă primește o indemnizație zilnică de delegare sau de detașare de 13 lei, indiferent de funcția pe care îndeplinește și de autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea.
Conform art. 44 din hotărâre, cheltuielile de delegare se suportă, de regulă, de cât unitatea din care face parte persoana.
S- mai reținut că nr.HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor prevede, la art. 7, că angajatorii sunt obligați să asigure fondurile și condițiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătății lucrătorilor, aceștia nefiind implicați în niciun fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.
Art. 8 al aceluiași act normativ prevede, la alin.1, că serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătății lucrătorilor sunt: examenul medical la angajarea în muncă, de adaptare, periodic, la reluarea activității promovarea sănătății la locul de muncă. 4 al aceluiași articol prevede că testarea psihologică aptitudinilor în muncă se face potrivit prevederilor anexei nr. 1 la hotărâre.
Având în vedere faptul că drepturile bănești în sumă de 846,06 lei, solicitate de reclamante prin acțiune fac parte din costurile aferente supravegherii medicale profilactice, care cad în exclusivitate în sarcina angajatorilor, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, s-a reținut că acțiunea este întemeiată, și fost admisă.
Pentru acoperirea integrală prejudiciului suferit de către reclamante prin nedecontarea în termen legal acestor cheltuieli, a fost admis și capătul de cerere prin care acestea solicită actualizarea acestei sume în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța respins-o, având în vedere prevederile HG nr. 83/2005 și ale Legii nr. 304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar.
Față de aceste prevederi legale, urmează a fost admisă și cererea de obligare pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin hotărâre.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, considerând-o nelegală și netemeinică, prin prisma disp. art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Ministerul Justiției și Libertăților a invocat faptul că, din analiza dispozițiilor art. 17 din nr.OUG 27/2006, art. 1 alin. 1 din nr.HG 1860/2006, precum și a dispozițiilor Codului muncii referitoare la delegare rezultă că delegarea presupune exercitarea temporară a atribuțiilor de serviciu în afara locului de muncă or, participarea asistenților judiciari la examenul medical în vederea numirii ca asistent judiciar pentru o nouă perioadă reprezintă o opțiune privind cariera persoanelor respective, neavând legătură cu îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Ca atare, nefiind vorba de delegare, instanța trebuia să constate că nu există temei legal pentru suportarea de către angajator a cheltuielilor pe care le achită în mod obișnuit în cazul în care salariatul este desemnat să desfășoare activitate în altă localitate, respectiv diurnă și transport.
Dacă pentru decontarea serviciilor medicale, temeiul pretențiilor se regăsește în cuprinsul nr.HG 355/2007 - potrivit cu care "angajatorii sunt obligați să asigure fondurile și condițiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătății lucrătorilor, aceștia nefiind implicați în nici un fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale", iar "serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătății lucrătorilor sunt: examenul medical la angajarea în muncă, de adaptare, periodic, la reluarea activității, promovarea sănătății la locul de muncă" (art. 7 și 8) - pentru decontarea cheltuielilor cu cazarea nu există temei legal.
HG nr. 1860/2006 reținută de instanța de fond ca reprezentând justificarea soluției de admitere a pretențiilor privind decontarea transportului și a cheltuielilor ocazionate cu cazarea nu este aplicabilă în situația intimatelor-reclamante, acest act normativ făcând referire la drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului. Potrivit art. 1 alin. 1 "Drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice, indiferent de finanțarea acestora, pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în cadrul localității,în interesul serviciului, se stabilesc potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre".
Prin urmare, s-a considerat în mod greșit faptul că intimatele-reclamante s-au aflat în situația delegării, precum și faptul că acestora le sunt aplicabile disp. nr.HG 1860/2006, apreciindu-se în consecință în mod greșit că intimatele-reclamante sunt îndreptățite la diurnă și la decontarea cheltuielilor cu cazarea.
Ministerul Finanțelor Publice a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ (HG nr. 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, iar Ministerul Finanțelor Publice are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Astfel, pe de o parte, neexistând raporturi juridice (civile, de muncă, etc.) între instituția recurentă și reclamantă, nu exista dovezi privind calitatea sa procesuală pasivă. De asemenea, pentru conturarea calității procesuale pasive, în conformitate cu disp. art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Ordonatorul principal de credite nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune, sens în care Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat să aloce fonduri în vederea efectuării plăților pretinse.
Intimatele au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de recurenți și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Din dispozițiile art. 17 din nr.OUG 27/2006, art. 1 alin. 1 din nr.HG 1860/2006 și art. 42 și următoarele din Codul muncii referitoare la delegare, Curtea reține că delegarea presupune exercitarea temporară a atribuțiilor de serviciu în afara locului de muncă și nu poate fi confundată cu deplasarea și participarea la o selecție necesară pentru reînnoirea unui mandat, aceasta fiind o opțiune personală, identică cu cea a oricărui alt candidat, iar interesul Tribunalului Iași nu viza persoana reclamantelor astfel încât acestea să fie îndreptățite la decontarea de către angajator a cheltuielilor de transport, cazare și indemnizație de deplasare.
Însă, ordinele de deplasare emise reclamantelor-intimate de către Tribunalul Iași atestă că acestea au fostdelegateîn perioada 24.06.2008-26.06.2008 pentru examinare psihologică și medicală la Penitenciarul Rahova și Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu al Ministerului Justiției din
Aceste ordine de deplasare nu au fost anulate, astfel că își produc efectele pe deplin, justificând acordarea cheltuielilor de transport, cazare și diurnă către reclamantele intimate, potrivit dispozițiilor legale referitoare la delegare reținute de instanța de fond, respectiv art. 44 alin.2 din Codul muncii și HG 1860/2006.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor cu examenul medical, temeiul pretențiilor fiind nr.HG 355/2007, corect s-a apreciat de către instanța de fond că această cerere este întemeiată în baza disp. art. 7 și 8 din actul normativ respectiv.
De altfel, sub acest aspect, nici Ministerul Justiției și Libertăților, ordonatorul principal de credite, nu a criticat hotărârea primei instanțe.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, Curtea constată că, potrivit art.49 din Legea 500/2002 (ce abrogă prin art.80 Legea 72/1996), creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Reclamantele nu au solicitat obligarea directă a Ministerului Finanțelor Publice la plata drepturilor bănești ce fac obiectul acțiunii, pentru a se analiza raporturile de dreptul muncii dintre cele două părți. Obligația stabilită în sarcina Ministerului Finanțelor Publice s-a făcut prin raportare la art.49 din Legea 500/2002 și art.1 din nr.OUG22/2002.
Mai mult, conform prevederilor HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Finanțelor Publice coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Pentru aceste considerente se reține că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză, iar recursul acestuia este nefondat.
Față de cele reținute, Curtea constată că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs invocate, astfel încât ambele recursuri vor fi respinse, menținându-se sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.310/25.02-2009 Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - Grefier,
-
Red./Tehnored.
24.06.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
