Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6391/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- OMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.4107/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6391/
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - -
**************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-reclamant, împotriva încheierii de ședință din data de 06.05.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă, Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - - GRUP - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei la ora 09,32 nu au răspuns: recurentul-reclamant și intimata-pârâtă - - membru Grup.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 06.11.2009, de către intimata-pârâtă - - membru Grup, o cerere prin care solicită judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
De asemenea, se mai arată faptul că prin motivele de recurs formulate în cauză și recurentul-reclamant a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă.
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei, văzând și dispozițiile art.104 alin. (13) din Regulamentul de Ordine Interioară a instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La reluarea cauzei la ordine, la ora 10 și 41 min. în cadrul ședinței de recursuri, nu au răspuns părțile.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului și rămâne în pronunțare pe acest aspect.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 06.05.2009, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a admis cererea pârâtei - - membru Grup, privind sesizarea Curții Constituționale, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, republicată și, în consecință, a dispus sesizarea instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 - ultima liniuță - din Legea nr. 53/2003.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, a dispus suspendarea judecării cauzei, pe perioada soluționării, de către instanța de contencios constituțional, a respectivei excepții de neconstituționalitate.
În considerentele încheierii s-a reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, pentru ca instanță să o admită, trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de dispozițiile art.29 alin.1,2 și 3 din Legea nr.47/1992 modificată și republicată.
Aceste dispoziții prevăd: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unor legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia" ( alin.1).
La alin.2 se arată cine poate ridica excepția, respectiv părți, din oficiu de către stanță și de către procuror în cazul în care participă iar la alin.3 faptul că nu pot obiectul excepției prevederile legale declarate neconstituționale printr-o decizie ulterioară a curții.
Cum în cauză sunt îndeplinite aceste condiții, instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, a apreciat că se impune sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța cu privire la excepția invocată de către pârâtă. Astfel, a considerat că deși Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în ceea ce privește constituționalitatea texului de lege invocat, respectiv art. 298 alin. 2 ultima liniuță Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, prin decizia nr. 254/2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr-, așa cum au susținut reclamanții, nu se justifică și nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, în condițiile în care textul de lege invocat nu a fost declarat constituțional.
A mai reținut că procedura instituită de dispozițiile art. 29 din legea sus-menționată nu face posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale.
Ca urmare, instanța a respins numai acele cereri care nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Faptul că s- mai pronunțat Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea aceluiași text de lege și a respins, ca fiind inadmisibilă, excepția invocată nu îndreptățește instanța să tragă aceleași concluzii.
De fiecare dată când este sesizată cu o excepție de neconstituționalitate, instanța poate doar aprecia, în mod concret, dacă este oportună sesizarea Curții Constituționale, neavând atribuții de apreciere a conformității sau neconformității legii sau textelor de lege cu Constituția sau dacă au mai fost soluționate excepții cu privire la același text de lege.
Unica situație când instanța este îndreptățită să aprecieze în ce privește oportunitatea sesizării Curții Constituționale și când respinge cererea de sesizare este situația în care textul de lege a fost declarat anterior neconstituțional.
Din aceste considerente, prima instanță a apreciat că se impune sesizarea Curții Constituționale, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, a admis cererea de sesizare formulată de către pârâtă, iar în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 5 din aceeași lege a dispus suspendarea judecării cauzei, pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de către pârâtă, instanța apreciază că se impune respingerea acesteia, deoarece textele de lege indicate nu contravin prevederilor constituționale.
Potrivit dispozițiilor art. 126 din Constituție legiuitorul este în drept să reglementeze competența instanțelor judecătorești și să modifice pentru viitor aceste reglementări în funcție de rațiunile pe care le are în vedere, fără ca acestea să aibă semnificația unei aplicări retroactive.
A constatat că autorul excepției pune în discuție modul de aplicare în timp a unor norme de lege precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii.
A mai apreciat că aspectele invocate de autorul excepției țin, în realitate, de aplicarea legii, interpretarea acesteia revenind instanței de judecată, ci nu Curții Constituționale.
Împotriva sus-menționatei încheieri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, reclamantul, recurs ce a fost înregistrat pe rolul prezentei secții a Curții de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 19.06.2009, sub nr- (format vechi nr. 4107/2009).
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea legii, și, drept consecință, se solicită admiterea recursului, repunerea pe rol a cauzei și continuarea judecății, pentru motivele expuse la instanța de fond.
Astfel, recurentul-reclamant susține că, în raport de cele expuse și examinând excepția de neconstituționalitate invocată și din perspectiva dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora:"Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare siinterpretare a legii, ci, numai asupra înțelesului său, contrar Constituției",nu se impunea sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea respectivei excepții, precum și că, în raport de dispozițiile art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, republicată, soluția legală, în cauză, era aceea de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin. 2 - ultima liniuță, din Legea nr. 53/2003, invocată de intimata-pârâtă -
Recurentul apreciază că, de fapt, critica de neconstituționalitate a art. 298 alin. 2 - ultima liniuță - din Codul muncii, privește exclusiv împrejurarea că, deși acestea nu pot modifica prevederile legale referitoare la competența teritorială cuprinse în Legea nr.168/1999, lege specială, totuși excepția de necompetență teritorială invocată în prezenta cauză a primit o soluționare în temeiul prevederilor sale.
Arată că, dat fiind faptul că dreptul dedus judecații nu este guvernat de normele de competența, modalitatea de soluționare a excepției de necompetență teritorială nu aduce atingere soluționării litigiului legat de fondul cauzei, excepția de necompetență fiind o excepție de procedură, față de denumirea secțiunii în care codul tratează această problemă.
De altă parte, arată recurentul, prin invocarea acestei excepții, nu se critică prevederea legală, ci se pune în discuție modul de aplicare în timp a unor norme de lege precum și raportul dintre legea specială si dreptul comun în materia dreptului muncii ceea ce este altceva decât constituționalitatea sa, decurgând din conformitatea cu dispozițiile constituționale.
De fapt, prin invocarea unei pretinse neconcordanțe a dispozițiilor art. 298 alin. 2-ultima liniuță - din Legea nr. 53/2003 cu dispozițiile constituționale parata a urmărit confirmarea interpretării că, în măsura în care în cuprinsul acestora nu se precizează în mod expres abrogarea dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999, acestea ar fi în vigoare.
Cele expuse susțin concluzia că excepția nu vizează neconstituționalitatea art. 298 alin. 2 - ultima liniuță - din Legea 53/2003, ci modul de aplicare al acestuia, problemă ce intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
Susținerile potrivit cărora prevederile criticate ar fi contrare dispozițiilor art. 6, privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, nu pot fi primite, acestea fiind infirmate chiar de existența prezentei cauze în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.
Susține că textul procedural nu încalcă nici o dispoziție constituțională, pârâta având posibilitatea să-și valorifice drepturile în fața instanței de Ia domiciliul reclamantului în același mod ca și în situația în care cauza ar fi judecată de instanța în circumscripția căreia se află sediul său.
Împrejurarea că instanțe de același grad asupra aceleiași chestiuni au pronunțat hotărâri diferite nu aduce atingerea vreunei norme constituționale, în sistemul nostru de drept recunoscându-se valența de izvor de drept doar deciziilor pronunțate în recursurile în interesul legii.
Mai arată că faptul că, prin art. 249 din Codul muncii se prevede că " procedura de soluționare a conflictelor de muncă se stabilește prin lege specială", nu poate conduce la concluzia că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 ar fi în vigoare și prin urmare, în cazul dedus judecații ar exista două dispoziții legale cu același obiect, respectiv art.72 din Legea nr.168/1999 și art. 284 alin. 2 din Codul muncii, întrucât din corelarea acestora cu prevederile art. 71 și 82 din Legea nr.168/1999, art. 2 pct. 1 lit. b) Cod proc. civilă, art. 248 Codul muncii și art. 298 din același cod, referitoare la abrogarea unor legi și a oricăror altor dispoziții contrare, este evident că vizează competența materială a instanțelor judecătorești în soluționarea conflictelor de muncă.
În raport de cele expuse și examinând excepția de neconstituționalitate invocată și din perspectiva dispozițiile art. 2 alin. 3 din Legea nr.47/1992, republicată, potrivit căruia "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare si interpretare a legii, ci, numai asupra înțelesului său, contrar Constituției", recurentul apreciază că nu se impunea sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate si ca în raport de dispozițiilor art. 29 alin. 6 din Legea nr.47/1992, republicată, soluția legală în cauză era de a se respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2- ultima liniuță - din Legea nr. 53/2003, invocată de pârâta - .
Recurentul-reclamant nu indică temeiurile de drept ale cererii sale de recurs.
Intimata-pârâtă - nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 10.11.2009, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, a invocat și a pus în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, aspect ce a fost consemnat în practicaua prezentei decizii.
Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 din Codul d e procedură civilă, aspectul admisibilității recursului, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurentul nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 alin.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civilă.
În ceea ce privește admisibilitatea prezentului recurs, Curtea reține că, prin încheierea pronunțată la data de 06.05.2009, în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, făcând aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, republicată, a admis cererea formulată de - privind sesizarea Curții Constituționale și, în consecință, a dispus sesizarea instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 - ultima liniuță - din Codul muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, prima instanță a dispus și suspendarea judecării cauzei, pe perioada soluționării, de către Curtea Constituțională, a excepției de neconstituționalitate invocată.
Curtea are în vedere că procedura de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate este reglementată expres prin dispozițiile cu caracter special ale Legii nr. 47 din 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992:
"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.".
Conform alin. 4 și alin. 5 ale aceluiași articol:
"(4) Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti. Daca exceptia a fost ridicata din oficiu, incheierea trebuie motivata, cuprinzand si sustinerile partilor, precum si dovezile necesare.
(5)Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.".
În alin. 6 al art. 29 din Legea nr. 47/1992 se prevede calea de atac ce se poate exercita, de către partea nemulțumită, împotriva încheierii pronunțată în temeiul dispozițiilor alin.4. Ca urmare:
"(6)Dacăexcepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.(1), (2) sau (3),instanța respinge printr-o încheiere motivatăcererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.".
Din economia textului de lege sus-citat, rezultă că este susceptibilă de recurs numai încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, întrucât legiuitorul a prevăzut o cale de atac - recursul - numai pentru această situație.
Întrucât normele de procedură sunt norme juridice de strictă interpretare, rezultă,per a contrario,că împotriva împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale - cum este cazul încheierii ce se atacă în speță - nu poate fi exercitată nici o cale de atac, deci, implicit, nu poate fi exercitată nici calea de atac recursului.
Or, câtă vreme textul sus-citat, pentru situația admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, nu prevede nici o cale de atac, Curtea apreciază că nu se poate considera că ar fi posibilă, în speță, calea de atac a recursului, întrucât aceasta înseamnă a se adăuga la lege, fapt ce nu este permis.
Totodată, Curtea mai reține că în ceea ce privește procedura de soluționare a excepției de neconstituționalitate sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în Legea nr.47/1992 - normele speciale, ci nu dispozițiile Codului d e procedură civilă -normele generaleși că, potrivit principiuluispecialia generalibus derogant,dispozițiile speciale derogă de la cele generale, în vreme ce acestea din urmă nu sunt susceptibile să deroge de la cele dintâi.
În consecință, față de toate considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva încheierii din data de 06.05.2009, prin care instanța de fond a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva încheierii de ședință din data de 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - A - GRUP .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 07.12.2009.
Jud. fond: ;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Zeca Dorina, Petre Magdalena
