Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 644/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.644
Ședința publică din data de 9 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 618 din 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, domiciliată în P,-,. 71,.A,. 4, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimata-reclamantă - reprezentată de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-reclamantă depus la dosar întâmpinare, filele 9-10.
Curtea înmânează apărătorului recurentei o copie de pe întâmpinare.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile reprezentanților părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului și constatarea ca prescrisă a acțiunii. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și respingerea acțiunii, iar într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, conform motivelor de recurs depuse în scris la dosar.
Solicită ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS, întrucât, în practică, sunt executori judecătorești care nu au înțeles să aplice și aceste deduceri.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Susține, în esență, că, în ceea ce privește excepția prescripției, în mod corect instanța de fond a respins-o, având în vedere să în cauză este vorba de un conflict individual de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale suplimentare, fiind aplicabile disp. art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Referitor la susținerea conform căreia drepturile salariale solicitate ar fi fost incluse în salariul de bază, arată că această susținere este nedovedită.
Față de solicitarea deducerii din sumele solicitate a CAS și CASS față de calitatea părților și data solicitării acestora, arată că în cauză sunt incidente disp. art. 269 Codul muncii, acestea reprezentând despăgubiri și că, astfel, nu se impune aplicarea deducerii, cu atât mai mult cu cât, în prezent, intimatul nu mai este salariat asigurat.
În fine, mai arată că, în ceea ce privește plata de impozit pentru aceste sume, atâta timp cât acestea sunt considerate despăgubiri, nu se impozitează conform Codului fiscal.
Totodată, mai susține că adresa depusă azi la dosar de apărătorul recurentei nu este validă juridic, este întocmităpro causa, nu este semnată de directorul general al recurentei sau de o persoană delegată cu această atribuție. În ceea ce privește solicitarea apărătorului recurentului de a se face mențiunea că sumele solicitate sunt brute la care urmează să se aplice CAS și CASS arată că trebuie făcută și mențiunea că acestea urmează să fie reactualizate de la data scadenței fiecăreia. Fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise, fila 13.
Curtea
Deliberând asupra recursului de față, in baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de 10248,2 lei reprezentând drepturi salariale restante și reactualizarea acestei sume în funcție de rata inflației la data plății, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că este salariata societății pârâte începând din anul 1990, că nu a primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2007, deși acestea erau prevăzute în art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanta a depus la dosar acte.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare, prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii și a solicitat respingerea acțiunii ca prescrise, în principal, iar pe fondul cauzei, pârâta a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamantă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații, inclusiv de acesta.
Pârâta a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 618 din 19.02. 2008, Tribunalul Prahova, a respins excepția invocată ca neîntemeiată, a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 11330 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de 2004-2007 și de Paște 2005-2007, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cu 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că, excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art. 283 alin. 1, lit. c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art. 168 alin. 1,2 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantei, însă, ulterior, aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei cerute de reclamantă respectiv 11330 lei reprezentând prime de C pentru anii 2004 - 2007 și prime de Paște pentru anii 2005 - 2007 - ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanta avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani - așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că, din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003, rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanta primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul unui salariu de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii și în subsidiar respingerea acțiunii ca prescrise, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamantă a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art. 3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că, în mod corect, prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art. 283 alin.1, lit.c din Codul muncii iar nu pe cele ale lit. e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art. 287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar -inclusiv cele depuse în recurs, rezultă că, începând cu anul 2003, anual, s-a negociat acordarea acestor drepturi conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect, prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că -incluse ori nu în salariul reclamantului - aceste drepturi
i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C 2004 - 2007 și respectiv Paște 2005 - 2007 contravin art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat. In conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamantei însumează salariul de bază mediu/ de 799 lei-corespunzător primei de C 2004, 927 lei - C 2005, 1160 - C 2006 și suma de 1387 lei -C 2007 și respectiv 850 lei pentru prima de Paște 2005, 1047 lei pentru prima de Paște- 2006 și 1260 pentru prima de Paște 2007, în cuantum brut, din care urmează a se reține contribuțiile la stat.
Această sumă urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume la plata efectivă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ., va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamantei la 7430 lei brut reprezentând 799 lei-corespunzător primei de C 2004, 927 lei - C 2005, 1160 - C 2006 și suma de 1387 lei -C 2007 și respectiv 850 lei pentru prima de Paște 2005, 1047 lei pentru prima de Paște- 2006 și 1260 pentru prima de Paște 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.618 din 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, domiciliată în P,-,.71,.A,.4, județ P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantei la 7430 lei brut, reprezentând 799 lei primă C 2004, 850 lei primă Paște 2005, 927 lei primă C 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 1160 lei primă C 2006, 1260 lei primă Paște 2007 și 1387 lei primă C 2007, sume ce se vor actualiza cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecăreia, la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
CP/FA
2008-05-16
Trib.P nr-
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
4 iunie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.644 din data de 9 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 31 martie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
