Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6488/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.5452/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.6488/
Ședința publică de la 11 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentaPrimăria Orașului Țăndărei - Instituția Primaruluiîmpotriva sentinței civile nr.811/F din data de 21.07.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (2342/2008), în contradictoriu cu intimații Consiliul Local Țăndărei, Școala cu Clasele I-VIII nr.1 Țăndărei și Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat, reclamanții:, A, G, și, având ca obiect:"drepturi bănești".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 04 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11 noiembrie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.811/F/21.07.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă admis cererea formulată de reclamantul Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 1 Țăndărei, Consiliul Local Țăndărei și Primarul Orașului Țăndărei.
A obligat pârâții la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 și la plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea G nr.15/2008 începând cu data de 01.10.2008 și actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație la data plății efective următorilor membri sindicat:, A, G, și.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin încheierea din ședința publică din 16.12.2008, Tribunalul, în baza art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cât privește excepția de neconstituționalitate a art. 1, 2 și 4 din nr.OUG 136/2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut cu privire această excepție, împrejurarea că instanța de contencios constituțional, prin decizia nr. 1221/12.11.2008, a constatat ca fiind neconstituțională nr.OUG 136/2008 în întregul ei.
Prin aceeași încheiere, Tribunalul, în baza art.29 alin.4 din Legea nr. 47/1992, a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art.1 pct.2 și 3 din nr.OUG 151/2008.
Prin decizia nr.843/2 iunie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.1 pct.2 și 3 din nr.OUG151/2008, pentru modificarea și completarea nr.OUG 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, sunt neconstituționale.
Pentru a se pronunța astfel, în esență, Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității nr.OUG136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.1 15 alin.4 din Legea fundamentală. Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea fundamentală.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor nr.OG 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit. b) și c), se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura creștere drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
A mai reținut Guvernul României, prin nr.OUG 136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale nr.OG 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, publicată în Of. al României, Partea I, nr.804/2 decembrie 2008.
Ulterior, Guvernul emite nr.OUG151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în Of. Partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art.1 pct.1 modifică denumirea nr.OG 15/2008, prin art.1 pct.2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a nr.OG15/2008.
Curtea Constituțională, prin decizia nr.842/2 iunie 2009, publicată în Of. Partea I, nr.464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art.1 pct.2 și 3 din nr.OUG151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza nr.OUG 136/2008.
În plus, a mai menționat prima instanță, prin decizia nr.989/30 iunie 2009, nepublicată, instanța de contencios constituțional a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art.1 pct.2 și 3 n din nr.OUG151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din nr.OUG 1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Atât prin dispozițiile art.2 și 3 din nr.OUG 1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din OUG nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din nr.OUG41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art.1 pct.2 și 3 din nr.OUG151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse nr.OG 15/2008, prin dispozițiile art.1 pct.2 și 3 din nr.OUG151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3, fraza a-Il-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern nr.OG 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, Tribunalul a considerat că, în prezent, nr.OG 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr.221/2008.
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 169 alin.1 din Codul muncii, precum și pe acelea ale art.157 alin.2 din Codul muncii.
Concluzia Tribunalului a fost în sensul că, în cauză, se aplică principiile răspunderii civile contractuale, angajatorul vinovat fiind ținut să asigure repararea integrală a prejudiciului produs.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta Școala cu clasele I - VIII nr.1 Țăndărei, unitate de învățământ ce funcționează potrivit art.145 din Legea nr.84/1995, în calitate de angajator, împreună cu Consiliul Local Țăndărei, în calitate de finanțator, potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 și Instituția Primarului Orașului Țăndărei, în calitate de ordonator principal de credite, au fost obligați către reclamanții membrii de sindicat la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit nr.OG15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008.
Procedând astfel, a nai arătat Tribunalul, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, câtă vreme reclamanții, fiind beneficiarii dispozițiilor nr.OG15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, pot pretinde cel puțin o "speranță legitimă" cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale.
Mai mult decât atât, în speță, a stabilit instanța de fond, nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamanților cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art.1 din Protocolul adițional la Convenție.
Cât privește prejudiciul suferit de către reclamanți și care trebuie să e acoperit de pârâți, în practica cu privire la aplicarea dispozițiilor art.41 din Convenție, aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse.
Concluzia Tribunalului a fost în sensul că, în conformitate cu această practică se impune ca reclamanților să li se restituie diferența drepturilor salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor nr.OG15/2008, așa cum a fost probată prin Legea nr.221/2008.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, intimata Instituția Primarului - Primăria Orașului Țăndărei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivului de recurs ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
1. În fapt recurenta a fost chemată în judecată de către Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ, pentru acordarea drepturilor bănești rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 privind creșterile salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite membrilor de sindicat.
Prin acțiunea formulată, a mai arătat recurenta, nu a fost chemat in judecată Inspectoratul Școlar I, care, în conformitate cu prevederile art. 11, alin. 5 din Legea 128/1997 are calitatea de angajator. Inspectoratul Școlar are atribuții legale în ceea ce privește încadrarea de învățământ cu personal didactic, conform art. 142 din Legea nr.84/1995, cât și în materia urmăririi modului in care se efectuează plata salariilor.
Plata salariilor personalului din învățământ se efectuează din bugetul administrației aprobat de către Consiliul Local, dar fondurile alocate pentru plata salariilor sunt asigurate conform Legii bugetului de stat nr. 18/2009 cu sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate.
2. Prin sentința civila nr. 811 din 21 iulie 2009 emisa de către Tribunalul Ialomițas -a dispus plata drepturilor salariale începând cu data de 01.10.2008 si actualizarea sumelor cuvenite cu indicele inflației.
Recurenta a susținut că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, având în vedere faptul că prevederile Legii nr.221/2008 privind aprobarea nr.OG15/2008 au fost suspendate și modificate succesiv prin mai multe acte normative, respectiv G nr.136/2008 privind stabilirea unor masuri pentru salarizarea personalului din învățământ, declarată neconstituționala prin Decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, G nr. 1/2009, G nr. 31/2009, G nr. 41/2009.
Prevederile G nr. 15/2008 aprobata prin Legea 221/2008, rămân definitive si general obligatorii prin Decizia Curții Constituționale nr. 989 din 30 iunie 2009. Conform art. 147 alin. 4 din Constituția României "Deciziile Curții Constituționale se publica in Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor".
În concluzie plata drepturilor salariale rezultate din neaplicarea prevederilor nr.OG 15/2008 aprobata prin Legea nr.221/2008 pot fi acordate de la data publicării in Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 989 din 30 iunie 2009, respectiv data de 31 iulie 2009.
Prin întâmpinarea depusă, intimata Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ Ias olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică.
În recurs, a fost depusă la dosar practică judiciară.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Nu poate fi primită critica recurentului în sensul că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâții Primăria Orașului Țăndărei - Instituția Primarului, Consiliul Local Țăndărei și Școala cu Clasele I-VIII nr.1 Țăndărei, întrucât Tribunalul a fost învestit cu soluționarea unui conflict de muncă având ca obiect drepturi salariale, astfel încât, în cauză, în raport de dispozițiile art. 282 din Codul muncii nu pot avea calitate procesuală decât salariații și angajatorul.
Astfel, pe de o parte, se reține că, pentru personalul din învățământ, angajatorul este unitatea de învățământ cu personalitate juridică, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 349/2004.
În mod corect instanța de fond a reținut ca fiind întemeiată cererea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții Primăria Orașului Țăndărei - Instituția Primarului și Consiliul Local Țăndărei, primul în calitate de ordonator principal de credite, iar cel de-al doilea, în calitate de finanțator.
Față de dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995, se reține că, în procesul alocării de fonduri pentru plata drepturilor salariale ale personalului didactic și personalului didactic auxiliar, Primarul este ordonatorul principal de credite, iar consiliul local aprobă bugetul local.
În conformitate cu prevederile art. 167 alin. 13 din actul normativ mai sus evocat, finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Curtea reține că, la propunerea primarului, consiliul local aprobă bugetul local, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, precum și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar, astfel încât nu se poate considera că nu există identitate între persoana obligată în raportul juridic dedus judecății și recurentă, chiar dacă nu există raporturi de muncă între aceasta și membrii de sindicat.
Sub aspectul criticilor privind omisiunea reclamanților de a chema în judecată Inspectoratului Școlar I, Curtea costată că, în procesul civil, reclamantul este acela care stabilește cadrul procesual în care se va desfășura judecata, cu respectarea principiului disponibilității.
Prin urmare, față de împrejurarea corect stabilită de prima instanță că pârâții chemați în judecată au calitate procesuală pasivă și cum nu se poate reține că recurenta ar avea vreun interes în a invoca inopozabilitatea hotărârii atacate față de Inspectoratului Școlar I, cu privire la care susține că este, în fapt, angajatorul reclamanților reprezentați de sindicat, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia sentința recurată este netemeinică și nelegală, întrucât nu este opozabilă Inspectoratului Școlar
În ce privește critica vizând data de la care pot fi acordate drepturile pretinse de intimații reclamanți, Curtea reține că aceasta nu poate fi data de 31 iulie 2009, când a fost publicată în Monitorul Oficial decizia Curții Constituționale nr. 989/30 iunie 2009, astfel cum susține recurenta.
OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu nr. 82 din 1.02.2008. Acest act normativ a fost aprobat cu modificări (în favoarea salariaților) prin Legea nr. 221/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu nr. 730 din 28.10.2008.
Curtea își însușește concluzia și argumentele instanței de fond în sensul că, în raport de constatarea, prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de executiv Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, actul normativ invocat de reclamanți ca temei al cererii de chemare în judecată, respectiv OG nr. 15/2008, a fost și a rămas în vigoare în forma în care acesta a fost aprobat prin Legea nr.221/2008 și, în consecință, trebuie să i se dea eficiență.
Orice altă interpretare ar conduce la nesocotirea deciziilor instanței de contencios constituțional care: prin decizia nr. 1221/12.11.2008, a constatat că dispozițiile nr.OUG 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 sunt neconstituționale; prin decizia nr. 842/2.06.2009, a admis excepția de neconstituționalitate a art. pct. 2 și 3 din nr.OUG 151/2008, pentru aceleași considerente care au stat la baza deciziei nr. 1221/12.11.2008, în privința cărora s-a reținut că sunt aplicabilemutatis mutandisși, în fine, prin decizia nr. 989/30 iunie 2009, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din nr.OUG 151/2008, precum și neconstituționalitatea prevederilor art. 2 și 3 din nr.OUG 1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar. Toate aceste decizii au caracter general obligatoriu.
Curtea Constituțională însăși, în considerentele deciziei nr. 842/2.06.2009, raportându-se la decizia anterioară cu nr. 1221/12.11.2008, ce viza un alt act normativ, dar prin care se aduceau modificări aceleiași Ordonanțe a Guvernului nr. 15/2008, a subliniat caracterul neconstituțional al procedeului la care executivul a recurs, prin emiterea unor ordonanțe de urgență succesive, al căror scop a fost contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament.
Similitudinea reglementărilor asupra cărora instanța de contencios constituțional a fost chemată a se pronunța sub aspectul conformității lor cu Legea fundamentală a fost evidențiată o dată în plus prin ultima dintre deciziile mai sus menționate, cu nr. 989/30 iunie 2009, în cuprinsul căreia este evocată, pentru identitate de rațiune, decizia nr. 1221/12.11.2008.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulată de recurentaPrimăria Orașului Țăndărei - Instituția Primarului,cu sediul în Țăndărei,-, județul I, împotriva sentinței civile nr.811/F din data de 21.07.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (2342/2008), în contradictoriu cu intimațiiConsiliul Local Țăndărei,cu sediul în Țăndărei,-, județulȘcoala cu Clasele I-VIII nr.1 Țăndărei,cu sediul în Țăndărei,-, județul, și Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I,cu sediul în S,-, județul I, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat, reclamanții:, A, G, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
6 ex./16.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
