Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6514/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5100/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6514/
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI Șl LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.3847 din 07 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 15865/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect - drepturi bănești spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței intimații reclamanți, au depus la dosar concluzii scrise, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 29.10.2009, precum și faptul că recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.3847/7.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință,a respins acțiunea față de acesta; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunal B și Ministerul Justiției; a obligat pârâții la plata către reclamantele și a drepturilor bănești reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 20.06.2008 la zi, precum și în continuare, la care se va calcula dobânda legală, de la data cererii de chemare în judecată până la data plății efective; a obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamantelor; a respins acțiunea sub celelalte capete, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantele I și au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunal B, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, solicitând instanței: obligarea pârâților la plata sporului de risc și supra solicitare neuropsihică, în procent de 50% calculat din indemnizația brută lunară, pentru perioada 20.06.2008 la zi și în continuare, sumele urmând a fi reactualizate de la data la care trebuiau acordate până la plata efectivă, cu indicele de inflație și dobânda legală, precum și obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Prin sentința civilă nr. 5093/2008 Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost admisă acțiunea reclamantelor împotriva acelorași pârâți și s-a dispus obligarea acestora la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitarea neuropsihică pentru perioada 01.11.2004-19.06.2008.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată având în vedere că reclamantele nu se află și nu s-a aflat niciodată în raporturi juridice de muncă cu această instituție.
Față de faptul că reclamantele au calitatea de magistrat, instanța aaa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantelor formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de "un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Acest text de lege a fost insa abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996.
OG nr. 83/2000 este o ordonanță ordinară, emisa cu încălcarea dispozițiilor art. 144 din Constituția României, in vigoare la data respectiva, reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
Potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, in redactarea anterioara revizuirii din 2003, "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", iar in baza art. 72 pct. 3 lit. h si 1 din aceeași lege fundamentala, prin lege organică se reglementează: h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi; 1) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele și protecția socială.
Or, salariul este un element esențial al raporturilor de munca din instanțele judecătorești si trebuia reglementat numai prin lege organica.
In concret, nr.OG 83/2000 a abrogat mai multe legi organice si ordonanțe de urgenta (Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătoreasca, Legea nr. 78/2000 privind prevenirea,descoperirea si sancționarea faptelor de corupție, nr.OUG 24/2000 si Legea nr. 50/1996 privind salarizarea magistraților), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară - ordonanța - nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
In baza art. 41 alin. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege, iar in temeiul art. 53 din Constituția României (art. 49 la data abrogării, preluat întocmai după revizuire), "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Sporul de 50% din salariul de baza brut lunar "pentru risc si suprasolicitare neuropsihica" de care beneficiau magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate, a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 si 53 din Constituția României, precum si ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o si aducând atingere înseși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihica, existente in aceeași forma si astăzi. De altfel, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 si 241 pct. 1 lit. d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Situația este similara celei privind sporurile de vechime in munca, unde înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a admis recursul in interesul legii, stabilind ca dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat și cu privire la existenta dreptului categoriilor de salariați din care fac parte si reclamantele la plata sporului de suprasolicitare neuropsihica, prin Decizia nr. 21 din 10.03. 2008 data in recursul in interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție ce a format obiectul dosarului nr. 5/2008 stabilind ca: "In interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești, republicata, constata ca judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si după intrarea in vigoare a G nr. 83/2000".
Decizia susmenționată este obligatorie pentru instanțe potrivit disp art. 329 alin 3 din Codul d e procedura civila, astfel încât soluția de admitere se justifică prin prisma acesteia.
Astfel fiind reținută situația de fapt și de drept, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamante a drepturilor bănești constând in sporul de 50% din indemnizația bruta lunara pentru risc si solicitare neuropsihica, începând cu 20.06.2008 la zi, precum și în continuare, la care se va calcula dobânda legală, de la data cererii de chemare în judecată, până la data plății efective.
La adoptarea acestei soluții, referitoare la admiterea în parte a cererii, prin care reclamantele au solicitat reactualizarea sumelor datorate atât cu indicele de inflație cât și prin și calcularea dobânzii legale, instanța a reținut incidența disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii, potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Daunele interese la care se referă art. 161 alin. 4 Codul muncii nu pot cuprinde, însă, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, potrivit art. 1088 Cod civil, decât dobânda legală. Pentru prejudiciul produs prin întârzierea nejustificată a plății unei componente a salariului, cum este cazul în speță, nu pot fi dispuse două modalități de acoperire, deoarece o astfel de soluție ar conduce la o îmbogățire fără just temei.
Cu privire la cererea referitoare la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantelor, s-au reținut următoarele: potrivit art. 1 din Decretul Nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de munca, acest document este un act oficial prin care se dovedesc, printre altele, și retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Față de faptul că drepturile de natură salarială ce se vor acorda prin sentință conduc la modificarea retribuției tarifare a reclamantelor, și prin urmare, la modificarea unui element al raportului de muncă, respectiv indemnizația, instanța de fond a obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare acestui drept în carnetul de muncă al reclamantelor, în temeiul art. 6 din acest act normativ, potrivit căruia, modificările intervenite în executarea contractului de munca, după întocmirea carnetului de munca, se înscriu în acesta în termen de 15 zile de la data producerii lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, formulând împotriva sentinței recurate, următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:
- Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă )
Cu privire la obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, în mod greșit a fost obligat recurentul la efectuarea acestor mențiuni, fără a se pune în discuție excepția lipsei calității sale procesuale pasive, acest minister neavând nici o obligație față de aceste pretenții ale reclamantelor.
Acestea au calitatea de judecători în cadrul Curții de APEL BUCUREȘTI, astfel că obligația de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă revine acesteia, ca unitate angajatoare.
În acest sens sunt și dispozițiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, potrivit cărora completarea și modificarea cărților de muncă aparține unității unde persoana încadrată în muncă funcționează.
Astfel, art. 7 alin. 2 din decretul menționat mai sus stipulează că " înscrierile eronate sau efectuate fără respectarea prevederilor legale vor fi rectificate de unitatea care păstrează carnetul de muncă sau, dacă cel interesat nu mai este încadrat, de ultima unitate, în baza actelor oficiale care atestă alte situații decât cele înscrise, rectificările certificându-se în carnetul de muncă".
De asemenea, potrivit art. 21 din Decretul nr. 92/1976, Ministerul Muncii este autoritatea care exercită îndrumare și controlul aplicării dispozițiilor acestui act normativ, iar nu Ministerul Justiției și Libertăților.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă raportat la art.312 alin. 3 teza finală din Codul d e procedură civilă, solicită recurentul admiterea recursului și modificarea sentinței criticate, în sensul celor menționate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Față de calitatea intimatelor-reclamante de judecători la Curtea de APEL BUCUREȘTI, dovedită cu copiile cărților de muncă, înaintate cu adresele din 4.05 și respectiv 5.05.2009 și atașate la dosarul de fond, criticile recurentului au fost găsite întemeiate.
Pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Cu privire la calitatea procesuală a unei persoane de a participa la procesul civil, aceasta presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa - ca parte - în procesul civil. În acest sens, prin noțiunea de calitate juridică procesuală se înțelege atât îndreptățirea unei anumite persoane de a reclama în justiție, cât și obligația unei alte persoane de a răspunde față de pretențiile ridicate împotriva sa.
Astfel legitimarea procesuală se raportează la dreptul de a reclama în justiție precum și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin actul de învestire a instanței.
Ori, față de pretențiile reclamantelor privind efectuarea mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, Ministerul Justiției și Libertăților nu are nici o obligație, conform înscrierilor din cărțile de muncă, calitatea de angajator o are Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să admită recursul Ministerului Justiției și Libertăților, să modifice în parte sentința atacată, respingând față de acest pârât capătul de cerere privind obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor, ca fiind formulat contra unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI Șl LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.3847/7.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 15865/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambele cu domiciliul ales la Curtea de APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B, nr. 5,sector 4 și intimații pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI cu sediul în B, nr. 5,sector 4, TRIBUNALUL BUCUREȘTI cu sediul în B,-, sector 3, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în parte sentința atacată.
Respinge față de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților capătul de cerere privind obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor, ca fiind formulat contra unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
8 ex.
18.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
