Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 662/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 662/2008
Ședința publică de la 09 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria judecător
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, - - -PRIN MANDATAR, - împotriva sentinței civile numărul 396/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-au înregistrat la dosar note scrise formulata de reclamanții recurenți la care este anexată practică judiciară și întâmpinare formulată de pârâtul Ministerul Justiției.
Nemaifiind alte cererii formulate la dosar instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, reclamanții, -, - și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA, Tribunalul Hunedoara și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții să recunoască discriminarea, să calculeze și să plătească drepturile bănești, reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară a fiecărui reclamant, începând cu data de 8.10.2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate, în funcție de rata inflației, la data plății efective;
- să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, conform celor solicitate prin acțiune.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au învederat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Brad și că sunt discriminați în raport cu alte categorii de salariați, deoarece deși gestionează informații clasificate, nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15%, prevăzut de art.3 din Legea nr.444/2006 de aprobare a nr.OG19/2006.
Au mai arătat că, potrivit art.15 alin.1din nr.OG6/2007, acest spor se acordă nu numai funcționarilor publici prevăzuți de Legea nr.444/2006, ci și altor categorii socio-profesionale, respectiv aparatului de lucru al guvernului, al Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului și Consiliului Legislativ și că față de cele de mai sus rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda acest spor tuturor categoriilor profesionale din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute de Legea nr.444/2006.
În drept, au invocat art.30 alin.3 din nr.OG137/2000, art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 și art.3 din nr.OG19/2006.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii deoarece din examinarea prevederilor legale invocate de reclamanți rezultă că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii profesionale este diferit, funcție de activitatea desfășurată, de modul de acordare ori de cuantumul sporului, și că nu se poate reține că reclamanții se află într-o "situație comparabilă"cu a lor, pentru a putea constata existența unei discriminări.
A mai arătat că statutul personalului din sistemul autorității judecătorești precum și drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale, distincte de cele ale altor categorii de personal.
Prin urmare, din moment ce acordarea acestui spor nu este recunoscută, de legislația specială, personalului auxiliar nu se poate vorbi despre o discriminare deoarece acest drept nu este ocrotit de lege.
În drept, a invocat art.115 Cod proc.civ.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca fiind nefondată deoarece legislația aplicabilă personalului auxiliar de specialitate nu prevede plata acestui spor.
La termenul de judecată 17.01.2008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei la Curtea de APEL ALBA IULIA pentru soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii și asistenții judiciari din cadrul Tribunalului Hunedoara (44).
Prin Încheierea nr.41/F/CC/4.02.2008, pronunțată în dosar nr- de către Curtea de APEL ALBA IULIA - secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale - s-au admis cererile de abținere formulate și în temeiul art.33 alin.1 Cod proc.civ. a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Alba - complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, cu păstrarea nr. unic -.
Prin sentința civilă nr.396/9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, - și împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara și Curtea de APEL ALBA IULIA.
Totodată, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului B, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a apreciat, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că pretențiile reclamanților sunt nefondate deoarece aceștia nu fac parte din categoriile profesionale pentru care art.3 alin.1 din nr.OG19/2006 prevede acordarea sporului de confidențialitate. De asemenea, s-a mai reținut că față de conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ale reclamanților în raport cu categoriile profesionale care beneficiază de acest spor, precum și față de sistemele de salarizare diferite ale acestora, nu poate fi reținută o situație comparabilă iar diferența de tratament apare ca obiectivă, raportat la deosebirile dintre aceste grupuri.
În plus, s-a constatat că reclamanții nu au făcut dovada că dețin certificat de acces la informații și nici că ar fi operat, până în prezent, cu astfel de informații, care să presupună nevoia de acces la documente clasificate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanții, -, - și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, au reținut că, potrivit dispozițiilor art.13 din Ordonanța Guvernului nr.9/2001 pentru modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.57/2000 privind salarizarea personalului CNSAS, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile, documentele de care iau cunoștință în cadrul funcției, personalul CNSAS beneficiază de un spor lunar de confidențialitate în cuantum de până la 30% calculat din salariul de bază brut. De asemenea, potrivit dispozițiilor art.8 din același act normativ, salariile de bază pentru funcțiile de conducere și de execuție din cadrul Consiliului sunt asimilate funcțiilor specifice Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curții Constituționale, etc.
În același sens, sunt și prevederile art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale care se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu statut special, din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care prevăd că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar în cuantum de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Totodată, prin dispozițiile art.15 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de până la 15% și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, modificată și completată s-a acordat acest spor de confidențialitate în cuantum de până la 15% și membrilor Plenului, precum și unor categorii de personal, din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Însăși Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în dispozițiile art.30 alin.3 acordarea sporului de confidențialitate personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cu scopul de a asigura un tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice, care gestionează informații clasificate.
Or, obligația profesională de confidențialitate a fost impusă imperativ reclamanților de către legiuitor prin dispozițiile art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.15 din Codul deontologic al magistraților și ale art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportată la art.9 din Codul deontologic al acestora, lacunar fiind numai cuantumul procentual al acestui drept salarial.
De asemenea recurenții au mai susținut că desfășoară o activitate judiciară ce implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate) constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu, secretul bancar, economic, drepturi de proprietate intelectuală, fapt ce îi îndreptățește la acordarea sporului de confidențialitate.
Totodată au invocat Directiva 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în oficial al Comunităților Europene nr.303 din 2 decembrie 2000), care prevede că în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Or, magistrații și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se află într-o situație identică și nu doar comparabilă cu personalul din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv cu efectul identic al executării în mod egal și nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate, iar refuzul acordării sporului de confidențialitate constituie o evidentă discriminare, în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, republicată.
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Reclamanții, în calitate de reprezentanți ai sistemului judiciar sunt discriminați în sensul art.2 și 6 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, întrucât le-a fost refuzată plata sporului de confidențialitate, cu motivarea că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale, fapt ce nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege, deoarece nu categoria socio-profesională este resortul, obiectivul și elementul generator și fundamental al stabilirii și acordării sporului salarial pentru confidențialitate în sistemul de salarizare.
În drept, au invocat 304 pct.9 Cod proc.civ. art.6 din CEDO, Legea nr.304/2004, modificată, nr.OG137/2000, Convenția nr.111/1958, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
Prin întâmpinarea depusă în recurs, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanți.
Sub un prim aspect, pârâtul a învederat că, față de cererea reclamanților care ca obiect o acțiune privind "obligația de a da", respectiv obligația pârâților de a repara pagubele produse prin discriminare, Ministerul Justiției nu are nici o atribuție în acest sens și prin urmare, nici calitate procesual pasivă.
Pe fond, a susținut că aspectele invocate de reclamanții recurenți nu pot fi primite întrucât prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale în materie. Astfel, a arătat că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii profesionale este diferit, funcție de activitatea desfășurată, de modul de acordare ori de cuantumul sporului, și că nu se poate reține că reclamanții se află într-o "situație comparabilă"cu a lor, pentru a putea constata existența unei discriminări.
A mai învederat că statutul personalului din sistemul autorității judecătorești precum și drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale, distincte de cele ale altor categorii de personal și că prin urmare, din moment ce acordarea acestui spor nu este recunoscută, de legislația specială, personalului auxiliar nu se poate vorbi despre o discriminare deoarece acest drept nu este ocrotit de lege.
În drept, a invocata rt.308 alin.2 Cod proc.civ. și art.115 Cod proc.civ.
Intimata pârâtă Curtea de APEL ALBA IULIAa solicitat, prin întâmpinarea depusă, respingerea recursului formulat de reclamanți ca fiind nefondat față de împrejurarea că aceștia au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Brad și că actele normative care le reglementează salarizarea nu prevăd acordarea acestui spor.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, atât prin prisma criticilor formulate, conform art.304/1 Cod proc.civ.cât și din oficiu, în limitele stabilite de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
În conformitate cu prevederile art.3 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională "Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din Ministerul Apărării Naționale beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază".
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, art.3 s-a modificat în sensul că: "Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate".
De asemenea, prin dispozițiile art.15 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificată și completată, se stabilește că: "Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat".
Așa cum se statuează în art.2 din ordonanță aceste dispoziții legale se aplică însă numai"funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
În același sens sunt și dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, modificată și completată care stabilesc că: "Persoanele care, potrivit legii, gestionează informații clasificate beneficiază de un spor de 15% acordat pentru gestionarea datelor și informațiilor clasificate".
Prin sintagma " persoanele care, potrivit legii gestionează informații clasificate", legiuitorul a avut în vedere personalul angajat al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, care are ca atribuții principale gestionarea și prelucrarea informațiilor clasificate.
Totodată, se constată că informațiile deținute de o instituție ori autoritate publică se clasifică prin dispoziția conducătorului, cu respectarea prevederilor Legii nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, modificată și completată și ale Hotărârii Guvernului nr.585/2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România.
Toate prevederile legale anterior menționate sunt clare și nu comportă nici o dificultate de interpretare, stabilind în mod expres și limitativ categoriile de persoane care sunt beneficiare ale sporului de confidențialitate în legătură cu gestionarea și prelucrarea informațiilor clasificate, respectiv, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract sau personalul civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, funcționarii publici din cadrul Guvernului, Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ și personalul angajat al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Or, reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, ce compun autoritatea judecătorească și nu fac parte din categoriile socio-profesionale mai sus enunțate.
Instituțiile ce compun organele autorității judecătorești, în mod evident, nu fac parte din categoria instituțiilor și autorităților publice de apărare națională, ordine publică, siguranță națională și nici din aparatul central al Guvernului ori din rândul categoriilor de ministere și instituții publice debitoare ale obligației de acordare a sporului de confidențialitate în sensul normelor legale anterior precizate.
De asemenea, situația personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu este comparabilă cu cea a cadrelor militare în activitate, a militarilor angajați pe bază de contract sau a personalului civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, a funcționarilor publici demnitari și a altor salariați pentru a beneficia de prevederile legale mai sus enunțate privind acordarea sporului de confidențialitate.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, astfel cum sunt reglementate prin dispozițiile Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, față de cel al categoriilor profesionale care beneficiază de acordarea sporului de confidențialitate reprezintă o justificare obiectivă pentru aplicarea unui tratament juridic diferit.
Neexistând deci o situație identică și nici măcar comparabilă între aceste categorii profesionale, nu se poate reține existența unei discriminări, în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 și3 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
De altfel, inexistența discriminării a fost confirmată și prin Hotărârea nr.232 din 29 august 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a constatat că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu, referitor la plata sporului de confidențialitate deoarece, magistrații beneficiază de drepturi clar stabilite prin Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, iar între aceste drepturi nu figurează acordarea acestui spor.
Pe de altă parte, se poate constata că nu există nici un act normativ care să prevadă acordarea sporului de confidențialitate personalului auxiliar de specialitate.
Astfel, acest spor nu era prevăzut nici în dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată (act normativ aplicabil în perioada de referință), care a stabilit un sistem unic de salarizare al magistraților și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchete și nu este reglementat nici de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției sau ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007.
Conform acestor acte normative, la stabilirea indemnizației, salariului și celorlalte drepturi ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea s-au avut în vedere răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, precum și incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Faptul că legiuitorul nu a acordat sporul de confidențialitate personalului auxiliar nu contravine principiului egalității în drepturi consacrat de art.16 alin.1 din Constituție și nici nu instituie privilegii sau discriminări, întrucât se aplică în mod egal tuturor categoriile de persoane aflate în situația respectivă.
De altfel, principiul egalității de tratament nu exclude, ci dimpotrivă presupune soluții diferite pentru situații juridice diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă, legată de aplicarea garanției instituită de art.14 din Convenție, a subliniat că o diferență de tratament are natură discriminatorie, doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate, între mijloacele folosite și scopul urmărit.
De asemenea, Curtea a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere, pentru a determina dacă, și în ce măsură, diferențele dintre situații analoage sunt de natură să justifice un tratament diferit, iar autoritățile naționale competente rămân libere să aleagă măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim, existând așadar, o marjă de apreciere a statelor, în materie ( și alții împotriva României, Hotărârea din 12.07.2005, Cazul " ", Hotărârea din 9.02.1967, Marckx contra Belgiei, Hotărârea din 23.11.1983, Rassmunssen contra Danemarcei, Hotărârea din 28.11.1984, Cameră, seria A, nr.87).
Or, în cauză, nu se poate vorbi de un tratament preferențial sau de existența discriminării în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât nu ne aflăm "în situații analoage sau comparabile", astfel cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională a statuat, în repetate rânduri, că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar, reprezintă opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
În concluzie, reglementarea modalității de salarizare a diferitelor categorii de personal din instituțiile publice constituie opțiunea legiuitorului, neputând fi extrapolată și la alte categorii socio-profesionale, dacă legea nu prevede în mod neechivoc acest lucru.
Actele normative enunțate în considerarea acestui spor nu sunt aplicabile cadrului de reglementare al salarizării judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, fiind emise în considerarea calității diferitelor categorii de personal cărora li se adresează aceste texte de lege, respectiv, cea de cadre militare în activitate, funcționari publici cu statut special din instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, funcționari publici din cadrul Guvernului, Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
În consecință, voința legiuitorului a fost aceea de a acorda sporul de confidențialitate numai la anumite categorii de persoane, stabilite în mod expres prin lege, iar magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu se încadrează în aceste categorii, motiv pentru care nu sunt îndreptățiți la acordarea acestuia.
În raport de cele ce preced, se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea recursului declarat de reclamanți, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții:, și împotriva sentinței civile nr.396/9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 iunie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.MS
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Stoica Manuela, Doriani Ana
