Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6653/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6653
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției Și Libertăților împotriva sentinței civile nr.446 din 19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată ia în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr.446 din 19.03.2009 a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA și a obligat pârâții la plata sumei de 1700 lei, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data nașterii dreptului 15.12.2005 până la data de 29.10.2008, urmând ca la suma respectivă să se calculeze dobânda legală din 29.10.2008 până la plata efectivă.
A obligat pârâtul Tribunalul Olt să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, personalului public și contractual, stimulente în sumă de 1700 lei.
În fapt din probele administrate în cauză a rezultat că pârâtul Ministerul Justiției a făcut o selecție arbitrară între criteriile de acordare a stimulentelor salariale cu ocazia sărbătorilor de iarnă din decembrie 2005, considerând prioritar criteriul vechimii în funcție până la 3 ani a beneficiarilor. Acest criteriu discriminatoriu a fost folosit doar în cazul judecătorilor, deoarece ceilalți beneficiari ai drepturilor acordate, respectiv consilierii de reintegrare, funcționarii publici și personalul contractual, nu au avut drept criteriu vechimea în funcție.
Prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrații cu vechime cuprinsă între 0 - 3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2, alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 155 și art.40 alin.2 lit. c) din Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală, iar OG 137/2000 prevede la art. 1 alin. 2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art. 1 alin. 2 lit. i).
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
În speță reclamantul, judecător în cadrul Judecătoriei Slatina, nu a beneficiat de stimulentele acordate pentru motivul că nu se încadra în criteriul principal ce a stat la baza acordării acestor drepturi, respectiv vechimea de până la 3 ani.
S-a apreciat astfel că a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și OG 137/2000, deoarece salarizarea reclamantului s-a făcut diferențiat în comparație cu salarizarea judecătorilor din cadrul aceleiași instanțe care îndeplineau criteriul de vechime sus-menționat. Instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nu se poate face vreo discriminare între salariații care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției Și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate.
Ca prin 1921/C/2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare, ordonatorul de credite fiind indreptatit sa evalueze si sa stabilească necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat.
sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot sa fie sau nu acordate salariaților in funcție de o serie de criterii.
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confunda cu salariul.
Nu poate fi vorba de practici discriminatorii câta vreme masurile de recompensare au vizat si in continuare personalul din sistemul judiciar.
Se mai arata ca in mod greșit s-a acordat reactualizarea, deoarece in raport de prevederile art. 1088 civ. nu se poate pretinde decât dobânda legala.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătorilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii,care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr. 15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr. 1921/C/15.12.2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 139/2000 cu modificările și completările ulterioare.
La punctul nr. 2,s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justiție nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților, li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr. 1921 /C/2005.
Potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit art. 2 al Ordinului nr. 1921 /C/2005, "stimulentele se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor potrivit art. 4 alin. 1 și 3 din Normele interne".
Textul art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004 enumeră în mod exemplificativ criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea indicând în esență o evaluare a activității și performanței judecătorului. Vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art. 4 alin. 1 din Normele interne.
Deși Ordinul nr. 1921 /C/2005 se întemeiază pe art. 4 alin. 1 din Normele interne, introducerea criteriului vechimii în magistratură nu este motivată.
Cu toate acestea, în cazul judecătorilor, singurul criteriu de acordare a stimulentelor a fost vechimea.
Potrivi dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță, acordarea stimulentelor salariale judecătorilor având o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani reprezintă o faptă de discriminare indirectă, bazată pe un criteriu aparent neutru (criteriul vechimii de 0-3 ani), dezavantajând judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de dreptul la stimulente.
Curtea constată că introducerea acestui criteriu nu poate fi justificată de un scop legitim, metoda utilizată nefiind adecvată și necesară.
Este adevărată susținerea recurentului în sensul că ordonatorii de credite au posibilitatea de a stabili și alte criterii decât cele enunțate cu titlu exemplificativ în Ordinul nr. 2404/C/2004, criterii pe care le apreciază necesare și utile, însă în niciun caz aceste criterii nu pot excede legii și nici nu pot în mod legal justifica plasarea anumitor categorii de personal în situații nefavorabile, discriminatorii.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că prin acordarea acestor stimulente, in afara unor temeiuri obiective, această încălcare le-a produs intimaților un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 1700 RON, situație in care se constata ca motivele de recurs sunt neîntemeiate.
In ceea ce privește reactualizarea, aceasta isi are izvorul in principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre parti si independent de existenta sau inexistenta unei culpe.
Obligarea debitorului la plata sumei reactualizate la data plătii este de natura sa evite o scădere a valorii monedei ca urmare a întârzierii la plata si a acțiunii factorilor de devalorizare.
In consecința, in mod întemeiat Tribunalul a dispus reactualizarea sumelor datorate si sub acest aspect recursul fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției Și Libertăților împotriva sentinței civile nr.446 din 19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud..12.2009
Jud.fond /
Președinte:Sorina Lucia Petria MitranJudecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Lucian Bunea
