Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 667/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 667/
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 183/F/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA, cu sediul în comuna, jud. G, reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, cu sediul în G,-, jud. G, reprezentant al reclamanților - și -, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G prin consilier juridic - pentru intimați reclamanți - și -, lipsă fiind recurentul pârât CONSILIUL LOCAL și intimata pârâtă ȘCOALA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; citați cu copia motivelor de recurs intimații nu au depus întâmpinare; prin cererea de recurs pârâtul Consiliul Local al comunei a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, după care:
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul Consiliul Local, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond care este legală și temeinică și a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997. Față de excepția invocată de pârâtul Consiliul Local prin motivele de recurs solicită respingerea acesteia motivat de faptul că această instituție are calitate procesuală pasivă fiind ordonator de credite și are obligația de finanțare din bugetul local a unităților administrativ-teritoriale de învățământ din raza sa de competență potrivit 3.1. și 3.2 din Legea nr. 128/1997.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 183/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea având ca obiect "drepturi bănești" formulată de reclamanții - și -, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar G în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Școala.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime pentru 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu 10.12.2005, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, la data de 10.12.2008, reclamanții - și -, reprezentate prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar G au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Școala, obligarea acestora la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul Personalului Didactic. Au solicitat plata diferențelor de drepturi salariale, rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, sume actualizate cu rata inflației.
În fapt, reclamanții au arătat că salariații din învățământ - personal didactic - trebuie să beneficieze de trei tranșe suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime trebuie să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. Au mai subliniat reclamanții că Legea nr. 128/1997 nu prevede că cele trei tranșe suplimentare se includ în coeficienții de salarizare prevăzuți în actele normative ce reglementează salarizarea, iar, potrivit principiuluiubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, ei trebuie adăugați celorlalți coeficienți conform dispozițiilor legii speciale.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.
În dovedirea cererii, s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nici nu au propus probe în combaterea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții, membri ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar G, sunt angajați ai unității de învățământ pârâte și au o vechime în învățământ de peste 30 de ani, așa cum rezultă din adeverințele depuse la filele 10-11 dosar fond.
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se stabilește diferențiat, conform dispozițiilor art. 48 și 49 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, cu nivelul studiilor, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructiv-educative și locul și condițiile specifice de desfășurare a activității, la salariul de bază adăugându-se sporurile și drepturile suplimentare. Salariul de bază este constituit din coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele la Statutul personalului didactic, acești coeficienți fiind diferiți în funcție de vechimea în învățământ.
În afară de acești coeficienți, art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 prevede că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, modalitate de acordare a acestor tranșe suplimentare fiind reglementată de alineatul 2 al aceluiași articol care prevede că "pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Dispozițiile legale menționate sunt imperative și au caracter special ce derogă de la norma generală care prevede modalitatea de stabilire a salariului, unitatea de învățământ în care sunt încadrați reclamanții având obligația să acorde creșterea coeficientului de ierarhizare raportat la vechimea în învățământ a salariatului.
Art. 287 Codul muncii și art. 75 din Legea nr. 168/1999 consacră obligația angajatorului ca, până la prima zi de înfățișare să depună dovezile în apărarea sa, în conflictele de drepturi sarcina probei fiind răsturnată întrucât angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă. Nerespectarea acestei norme imperative conferă instanței de judecată prerogativa de a sancționa angajatorul pentru întârzierea nejustificată în administrarea probațiunii, trecând la soluționarea cauzei.
În speță, având în vedere că dovada acordării acestor tranșe suplimentare de vechime nu putea fi făcută decât prin intermediul statelor de plată, tribunalul a constatat că angajatorul nu a făcut dovada că ar fi respectat dispozițiile articolului nr. 50 din Statutul personalului didactic și ar fi acordat drepturile cuvenite salariatului.
Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 161 pct. 4 Codul muncii, "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului", iar neacordarea tranșelor suplimentare de vechime echivalează cu o neplată parțială a drepturilor salariale, Tribunalul a admis și cererea de actualizare a acestor sume cu rata inflației la data plății, cu atât mai mult cu cât principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime, pentru 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu 10.12.2005, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al comunei, județul G, invocând faptul că nu intră în competența sa stabilirea și întocmirea statelor de plată privind pe cadrele didactice, nu este semnatarul contractului colectiv de muncă iar reclamanții au avut posibilitatea de a-și trece și calcul aceste drepturi cuvenite și neacordare.
A depus la dosarul cauzei adresa nr. 282/30.03.2009 emisă de Școala HG, județul
În cauză nu a fost formulată întâmpinare.
Examinând recursul astfel declarat, potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Calitatea procesuală reprezintă îndreptățirea unei persoane de a figura ca parte în proces și presupune existența unei identități între titularii raportului juridic dedus judecății, din punct de vedere al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și a obligației corelative (calitate procesuală pasivă).
Calitatea procesuală se stabilește funcție de dreptul ce face obiectul judecății, a cărui existență sau inexistență urmează a se constata prin hotărâre judecătorească.
În speță, obiectul judecății îl reprezintă pretențiile intimaților-reclamanți de plată a drepturilor salariale reprezentând tranșele suplimentare de vechime de 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ, cuvenite pe perioada solicitată în forma actualizată.
Referitor la existența acestor drepturi salariale reglementate de dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, problema pusă în discuție vizează nu doar simpla plată a acestor drepturi ci și aspectele care țin de prevederea unor asemenea sume, reflectarea lor în situațiile economico-financiare, repartizarea pe categorii de cheltuieli, aprobarea și ulterior alocarea sumelor către ordonatorii de credite prevăzuți de lege.
Sub aceste aspecte, se constată că recurentului îi revin astfel de atribuții, împrejurare care justifică existența calității sale procesuale pasive.
Potrivit art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, de sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În cadrul finanțării de bază sunt cuprinse inclusiv cheltuielile de personal și care, potrivit reglementărilor de mai sus, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Ca urmare, nu pot fi primite motivele de recurs invocate în cauză în sensul că nu intră în sfera atribuțiilor ce revin pârâtelor consiliilor locale, asigurarea sumelor necesare plății unor asemenea drepturi salariale care fac parte din finanțarea de bază a unităților de învățământ.
De altfel și prevederile art. 13 din nr.OUG 32/2001 stabilesc, începând cu anul 2001 asigurarea finanțării instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția unor cheltuieli care nu privesc cauza de față.
În aplicarea acestor prevederi au fost emise Norme metodologice prin nr.HG 538/2001, nr.HG 2192/2004 și nr.HG 174/2003.
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local împotriva sentinței civile nr. 183/30.01.2009 pronunțată în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 183/F/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2009.
Președinte, pt. Judecător pt. Judecător
, ,
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE: Benone Fuică
- -
Grefier,
-
: - -/08.07.2009
: 2 ex.//15 Iulie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
