Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6727/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 573/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6727R
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul-reclamant, și de recurenta-intimata - SA - membru Grup, împotriva sentinței civile nr.1406 din data de 08.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant, prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.33/2009, și recurenta-intimata prin avocat R - depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurentul-reclamant, prin avocat solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecarea în vederea efectuării unei expertize, arătând că au fost încasate sume de bani, dar nu s-a prevăzut întinderea acestor drepturi, fără cheltuieli de judecată.
Recurenta-intimata, prin avocat solicită admiterea recursului său modificarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii, cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
Cu privire la recursul formulat de recurentul-reclamant solicită respingerea acestuia ca rămas fără obiect, deoarece recurentul-reclamant și-a primit sumele de bani restante.
Recurentul-reclamant, prin avocat solicită respingerea recursului formulat de recurenta-intimată.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1406 din data de 08.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost espinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă,
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantului împotriva pârâtei - SA B și,
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând primele corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anii 2005, 2006 și 2007 și de Paște pentru anii 2006, 2007 și 2008, sume indexate cu indicele de inflație la zi de la data nașterii dreptului până la plata lor efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin al. 2 s-a menționat că "Pentru anul 2003 suplimentările de la al. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168 aducând o modificare de conținut alin. 2 în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006, iar pentru anul 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Societatea pârâtă a mai depus la dosar Actul Adițional la Contractul colectiv de muncă al nr. 8080/23.05.2000 înregistrat la.F B sub nr. 2643/11.05.2005, care a conferit art. 168 al. 2 forma menționată în Contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca, începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
În fine, prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din Contractul colectiv de muncă al ", datată 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție, "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Conform art. 1 al. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 al. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului - ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens, și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 al. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 al. 2 prevăzut în fiecare din aceste contracte că suplimentările de la al. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Se va reține astfel că, interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța va reține că prin clauza art. 168 al. 1 acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
Pârâta a invocat prin întâmpinare și excepția prescripției dreptului la acțiune, pe considerentul că reclamanta pretinde acordarea unor drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă, fiind încălcate dispozițiile art. 283 al. 1 lit. e din Codul muncii care reglementează în mod expres la 6 luni termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă.
Această apărare a fost însă înlăturată, instanța apreciind că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură (rezultate din contractele individuale sau din contractele colective de muncă), sunt incidente dispozițiile art. 283 al. 1 lit. c din Codul muncii, astfel că acțiunea este supusă prescripției extinctive de trei ani.
Potrivit art.129 (5) pr. instanța a pus în vedere pârâtei să depună la dosar înscrisurile prin care să facă dovada că drepturile bănești solicitate de reclamant au fost achitate și dacă înțelege să administreze în cauză proba cu expertiză contabilă întrucât conform art.287 în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, aceasta însă nu s-a conformat dispozițiilor date de instanță.
În ce privește acordarea de daune, instanța a reținut că reclamanta este îndreptățită și la indexarea sumelor în raport de indicele de inflație, la data plății lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal, reclamantul și pârâta - SA
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. recurentul-reclamant a criticat sentința sub aspectul faptului că că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cuantumul drepturilor cerute in petitul cererii.
În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 pr.civ. recurentul a arătat că instanța de fond, a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori intelesul lămurit si vădit neindoielnic al acestuia, respectiv că în hotărârea atacata instanța de fond obliga parata la plata acestor drepturi in cuantum de un salariu de baza mediu, la nivel de, fara sa indice in concret sumele cu corecția aplicata prin indicele de inflație.
Acțiunea formulata a fost nu de constatare a existentei unor drepturi salariale ce isi au temeiul in Contractele Colective de munca incheiate pentru perioada 2005 - 2008 ( art. 168 alin 1) ci si de obligare a paratei la plata acestor drepturi in sumele solicitate, ca atare, nu este prevăzuta in hotărârea atacata intinderea obligației pe care o are fata reclamant.
Indicarea doar a dreptului de a primi suplimentările salariale solicitate la nivelul unui salariu mediu, dar fara precizarea in concret ci doar abstract a drepturilor conduce la imposibilitatea practica de a executa hotărârea care este definitiva si executorie de drept.
.-se pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurentul a arătat că chiar daca in Contractele colective de munca incheiate pentru perioadele 2005, 2006, 2007,2008 se regăsește dreptul pe care il au salariații de a primi cu ocazia sărbătorilor de Paste si C suma la nivelul unui salariu mediu brut pe societate, existau elemente suficiente cu privire la intinderea aestor drepturi, respectiv cuantificarea lor in concret, iar instanța de fond, in baza art. 129 alin 4 Cod proc. civ., era in drept sa ceara sa prezint explicații orale sau scrise cu privire la susținerea pretențiilor si a apărărilor pe care le-am făcut.
Daca instanța de fond si-ar fi exercitat rolul activ atunci s-ar fi pus in discuție intinderea efectiva a drepturilor solicitate asa cum rezultau din înscrisurile depuse si aflate la dosarul cauzei, stabilind sumele ce reprezentau nivelul salariului mediu brut in cadrul pentru perioadele 2005, 2006, 2007,2008 cu indicarea in concret a sumelor si calculul acestora.
Aceasta precizare era necesara cu atat mai mult cu cat parata nu a probat acordarea acestor drepturi, iar înscrisurile depuse de recurent erau suficiente pentru precizarea exacta a sumelor, practica instanțelor de fond cu privire la intinderea acestor drepturi salariale suplimentare fiind neuniforma.
Astfel unele instanțe s-au pronunțat prin obligarea paratei la plata acestor drepturi in cuantumul de un salariu mediu brut pe, in timp ce altele au admis cererile formulate indicând exact cuantumul acestor drepturi.
În recursul său, recurenta - SA a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
Examinând sentința prin prisma întregului material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentei - SA, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantei, a cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat. Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De subliniat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Prin urmare, acțiunea dedusă judecății greșit a fost admisă de către prima instanță, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.
Trecând la analiza recursului formulat de recurentul-reclamant, Curtea față de cele mai sus reținute, referitoare la caracterul necuvenit al dreptului pretins prin cererea de chemare în judecată apreciază că nu pot fi primite criticile referitoare la omisiunea instanței de fond, de a cuantifica dreptul bănesc ce a făcut obiectul judecății, întrucât acesta nu este datorat de către pârât, reclamantului.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de recurenta - SA, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând primele corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anii 2005-2007 și de Paște pentru anii 2006-2008, indexate cu indicele de inflație la zi, de la data nașterii dreptului până la plata lor efectivă și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Va fi respins, ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1406 din data de 08.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de recurenta-intimata - SA - membru Grup, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând primele corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anii 2005-2007 și de Paște pentru anii 2006-2008, indexate cu indicele de inflație la zi, de la data nașterii dreptului până la plata lor efectivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
07.12.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
