Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6797/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.4916/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6797/
Ședința Publică din data de 24 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - - -
*********************
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului și Primăria Municipiului A Instituția Primarului, împotriva sentinței civile nr.1165 din data de 15.06.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților, -, și și cu intimații-pârâți Inspectoratul Școlar al Județului și Grădinița Nr. 4 - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului și Primăria Municipiului A Instituția Primarului, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților, -, și și intimații-pârâți Inspectoratul Școlar al Județului și Grădinița Nr. 4
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 12.11.2009 de către intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului A Instituția Primarului, în trei exemplare, cu precizarea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
De asemenea, se mai arată faptul că și recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului A Instituția Primarului prin motivele de recurs formulate în cauză au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea constatând că în cauză recurenții-pârâți cât și intimatul-reclamant au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1165 din data de 15.05.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T și, în consecință și a respins acțiunea față de acesta.
A respins excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant și nulității acțiunii, invocate de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
A respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Consiliul Local al Municipiului A și Instituția Primarului Municipiului
A admis în parte acțiunea reclamanților, llie, a, și - formulată prin reprezentantul lor Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, împotriva pârâților Grădinița nr. 4 A, Instituția Primarului municipiului A și Consiliul Local al municipiului
A obligat pârâții să plătească reclamanților în aplicarea Legii nr. 220/2007 diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat și cele acordate, pentru perioada ianuarie - 20 iulie 2007, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâți să plătească reclamanților prin reprezentantul lor suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că excepțiile invocate, pe care instanța le examinează cu prioritate conform dispozițiilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, se rețin următoarele.
În ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului A și Primarul Municipiului A, instanța le-a respins, având în vedere că actele normative ce reglementează finanțarea învățământului preuniversitar de stat conferă competențe celor doi pârâți.
Finanțarea învățământului preuniversitar se realizează conform OG nr.32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar repartizarea fondurilor se realizează în baza hotărârii consiliului local, conform art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995 modificată și art.38 lit. n) din Legea nr.215/2000 modificată.
Primarul în calitate de ordonator de credite are sarcina de a fundamenta bugetul local cu sumele necesare, atribuții prevăzute de art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001.
Referitor la Consiliul Local, în raport de dispozițiile art. 15 și 19 din Legea nr. 273/2006 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, instanța a constatat că are calitate procesuală pasivă întrucât asigură aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești cuvenite cadrelor didactice.
Dispoziții în acest sens se găsesc și în Normele Metodologice privind administrarea unităților din învățământul preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr.2192/2004, principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata drepturilor salariale pentru cadrele didactice, fiind unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
Susținerile pârâților Consiliul Local al Municipiului A și Primarul Municipiului A că nu ar avea calitate procesuală pasivă motivat și de faptul că ar fi fost chemată în judecată " primăria" sunt lipsite de temei, din cererea de chemare în judecată rezultă că au fost chemați în judecată în calitate de pârâți Instituția Primarului Municipiului A și Consiliul Local al Municipiului
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Tas usținut că nu are calitate procesuală pasivă motivând că nu se află în raporturi juridice de muncă și fiscale cu reclamanții, nu are calitate de angajator, nu este parte în contractul de muncă cu aceștia și nu este ordonator de credite, finanțator sau plătitor al drepturilor salariale ale personalului didactic, invocând dispozițiile art.11 alin.5 din Legea nr. 128/1997 modificată și Legea nr.388/2008.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T, tribunalul a constatat că această excepție este întemeiată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a către rază își desfășoară activitatea.
Rezultă că ordonator de credite este Consiliul local în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ.
Calitate de angajator o are unitatea de învățământ cu personalitate juridică.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T nu are, în concluzie, nici calitatea de ordonator de credite și nici calitatea de angajator.
Așa fiind, se va admite excepția lipsei calității procesuale pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T, motiv pentru care se a fost respinsă acțiunea reclamanților împotriva acestui pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ce privește excepțiile privind nulitatea cererii și lipsa calității de reprezentanta Sindicatului Învățământului Preuniversitar T urmează să fie respinse ca nefondate având în vedere că potrivit dispozițiilor art.222 din Codul muncii sindicate pot să-i reprezinte pe membrii lor în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora, dispoziții ce se găsesc reiterate și în art. 28 alin. 2 din Legea nr.54/2003.
Cererea formulată de către reclamanți îndeplinește condițiile prevăzute de art.112 Cod procedură civilă și din cuprinsul acesteia rezultă că Sindicatul Învățământului Preuniversitar T are calitatea de reprezentant al membrilor în numele cărora formulează cererea, fiind anexat anexă la cerere tabel cu numele și calitatea reclamanților de membrii de sindicat.
În ce privește fondul cauzei, instanța reține că din adeverințele eliberate de Grădinița nr. 4 A reclamantele sunt cadre didactice în cadrul acestei unități școlare.
Prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 11/2007 sunt stabilite creșterile salariale pentru anul 2007 pentru personalul didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic.
Actul normativ prevede valoarea coeficientului de multiplicare pentru cele trei etape de creșteri salariale din cursul anului 2007 precum și coeficienții de multiplicare detaliați pe grade didactic, vechime în învățământ și funcție didactică.
Potrivit art. 9 prevederile ordonanței se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 a fost aprobată prin Legea nr. 220/2007.
Prin legea de aprobare s-au adus modificări coeficienților de multiplicare.
Problema litigioasă este dacă, coeficienții de multiplicare astfel cum au fost modificați prin Legea nr. 220/2007 se aplică de la 1 ianuarie 2007, fără să se aducă atingere principiului neretroactivității legii prevăzut de art. 2 alin. 2 și art. 15 din Constituția României.
Tribunalul a apreciat că dispozițiile modificatoare ale coeficienților de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică din Legea de aprobare nr. 220/2007 se încorporează în actul de bază, nr.OG 11/2007, identificându-se cu acesta, de la data intrării lor în vigoare, respectiv 1 ianuarie 2007 conform art. 9 din ordonanță.
Articolul 9 privind termenul de la care se operează creșterile salariale nu a suferit modificări.
În consecință, raportat la dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 astfel cum a fost modificată, trebuie aplicată la data stabilită în cuprinsul său, prin art. 9, și nu de la data de 17 iulie 2007, cum susține pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
Mai mult, prin art.2 din Ordinul Ministrului Economiei și Cercetării nr.1350/2007 pentru aprobarea metodologilor de calcul al drepturilor salariale ce se acordă personalului didactic pe funcțiile din anexele la OG nr.11/2007 s-a menționat că prevederile acestuia se aplică începând cu ianuarie 2007, chiar dacă ordonanța și legea de aprobare au fost publicate ulterior.
Și coeficientul de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta deoarece aceasta crește progresiv.
Această apărare fiind considerată neîntemeiată pentru considerentele expuse anterior, raportat la situația de fapt reținută și la dispozițiile legale analizate tribunalul a apreciază că acțiunea formulată de sindicat în numele membrilor săi, privind aplicarea dispozițiilor Legii nr.220/2007 este întemeiată în parte.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Consiliul Local al Municipiului A și Municipiul A prin Primar care au criticat-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ.
În susținerea motivelor de recurs recurenții au arată că ca instanța a procedat eronat când a considerat ca aceste drepturi pot fi acordate in baza acestor acte normative deoarece:
Majorarea drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământ începând cu luna ianuarie 2007 nu poate fi aplicat în condițiile în care respectiva ordonanța a fost aplicata prin Legea nr.220/2007, lege care a fost publicata în Monitorul Oficial din data de 17.06.2007
Este de neînțeles cum instanța de fond nu a sesizat că legea civilă nu retroactivează, producând efecte juridice numai pentru viitor, iar atunci când legiuitorul nu stipulează în mod expres ca se aplica retroactiv, noile prevederi ale legii, intra în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial, daca nu este stipulata o altă dată.
Recurenții au apreciat că în conformitate cu prevederile art. 167 din Legea nr. 84/1995, "unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
Recurenții consideră în conformitate cu prevederile Legii nr.18/2009 a bugetului de stat că sursa principala de finanțare o reprezintă bugetul de stat prin defalcările de TVA: (art. 5, pct. 3 lit. a) ) sumele defalcate din taxa pe valoare adăugata sunt destinate finanțării:
Cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar.
Recurenții consideră că în aceste condiții calitatea procesuala activa o avea statul, prin Ministerul Finanțelor respectiv reprezentantul în teritoriu DGFP T, situație în care "Statul" nu a fost conceptat în speța de față.
Conform art. 167 alin. 5 din Legea nr. 84/1995, fondurile pentru salarizarea personalului didactic auxiliar si administrativ din unitățile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat si defalcate in bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Repartizarea sumelor defalcate pentru finanțarea cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar se face cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar, potrivit normelor Metodologice elaborate de către Ministerul Educației si Cercetării, Ministerul Administrației si Internelor si Ministerul Economiei si Finanțelor aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 538/2001.
Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 538/2001 privind aprobarea normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, are obligația să-și întocmească bugetul propriu.
elaborate de unitățile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, în faza de elaborare a proiectului de stat si a proiectelor de buget locale, spre aprobare.
În baza art. 18 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 538/2001, consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat prin Consiliile Județene, respectiv, Consiliul General al Municipiului B, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementara, comunica bugetele aprobate conform legii instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat si trezoreriilor la care acestea sunt arondate.
Deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 538/2001, de către ordonatorii principali de credite.
Așadar, este evident ca, nu intra in atribuțiile instituțiilor noastre sa se asigure reducerea normei didactice de predare educatorilor, învățătorilor si institutorilor cu vechime în învățământ de peste 25 de ani si gradul didactic cu doua ore săptămânal, fără diminuarea salariului si nici sa calculeze ori sa plătească drepturile salariale ale membrilor de sindicat, ci sa repartizeze fondurile pe unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
În motivarea, în drept, a cererii lor de recurs, recurenții și Primarului Municipiului A invocă dispozițiile art. 304 pxct. 9 Cod proc. civilă, precum și niormele de drept substanțial ale OG nr. 11/2007 și Legii nr.l 220/2007.
Prin întâmpinarea formulată (filele 14 și 15 dosar recurs), intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele membrilor de sindicat reclamanți, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului A, județul T și Primarul Municipiului A, prin cererea lor de recurs, ce vizează lipsa calității procesuale pasive a acestor două autorități locale, sunt nefondate, astfel că le vor fi înlăturate ca atare, din următoarele considerente:
Atât Consiliul Local al unui municipiu, cât și Instituția Primarului unei astfel de unități administrativ teritoriale, în speță Consiliul Local al Municipiului A, județul T și Primarul Municipiului, au calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că trebuie să figureze în prezentul proces, în faza judecății în fond, ca pârâți.
Această concluzie se impune, întrucâtConsiliul Local al unui municipiu, conform dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, art.13 din nr.OUG 32/2001 și art. 38 din Legea nr. 215/2001,are atribuții în ceea ce privește finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat și repartizarea fondurilor financiare către acestea, iar Primarul are calitatea de ordonator de credite,în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 215/2001, el trebuind să aducă la îndeplinire hotărârile Consiliului Local, sub aspectul finanțării unităților de învățământ.
Așadar, tocmai pentru că au asemenea competențe legale, în domeniul repartizării fondurilor financiare către unitățile din învățământul preuniversitar de stat, hotărârea judecătorească din prezenta cauză trebuie să fie opozabilă atât Primarului, cât și Consiliului Local al sectorului 4 al Municipiului B, căci nici calcularea și nici plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune nu s-ar putea realiza în lipsa finanțării învățământului preuniversitar, de către instituțiile abilitate, precizate anterior.
Ca urmare, din acest punct de vedere, nu are relevanță împrejurarea că nici Consiliul Local al Municipiului A, județul T și Primarul Municipiului nu au atribuții în ceea ce privește stabilirea funcțiilor didactice, pe tipuri și forme de învățământ, condițiile de stabilire a acestora, angajarea pentru aceste funcții ori cu privire la calcularea și plata drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar. Aceasta întrucât, calitatea lor procesuală pasivă decurge, în pricina de față, din faptul că au obligații legale în ceea ce privește finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Deși fondurile necesare salarizării personalului didactic sunt asigurate de la bugetul de stat, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate majorările ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea, în bugetele proprii și în cele ale instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății salariilor.
În speța de față, calitatea de ordonator principal de credite o are recurentul-pârât Primarul Municipiului, care are obligația de a depune diligențele necesare pentru plata drepturilor bănești cuvenite intimaților-reclamanți, reprezentanți prin sindicat. Totodată, Consiliul Local al Municipiului are, ca atribuții, aprobarea bugetului.
În aceste condiții, Curtea reține că există identitate între cei doi recurenți-pârâți și persoanele obligate în raportul juridic dedus judecății, fapt pentru care nu se susțin criticile formulate de aceștia, prin cererea de recurs, referitoare la excepția lipsei calității lor procesuale pasive, astfel că, doar sub acest aspect, soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Însă, Curtea reține că sunt întemeiate criticile formulate de recurenții-pârâți în ceea ce privește calitatea procesuală, la fond, a intimatului-pârât Inspectoratul Școlar Județean T, respectiv aceea de pârât.
Astfel, Curtea apreciază că sunt fondate, urmând a fi primite, susținerile recurenților în sensul că T are calitate procesuală pasivă și că în mod nejustificat prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată și, în consecință, a respins acțiunea față de acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Ca urmare, Curtea reține că hotărârea fondului este criticabilă sub aspectul modului în care prima instanță a soluționatexcepția lipsei calității procesualepasive a, excepț;ie ce a fost admisă în mod nejustificat.
În acest sens, Curtea reține că prima instanță a omis a avea în vedere faptul că doar inspectoratul școlar județean are atribuția încadrării personalului didactic pe funcții, ci nu Consiliul Local sau Primarul.
În ceea ce privește dezlegarea dată fondului dreptului pretins, Curtea reține că din adeverințele eliberate de Grădinița nr. 4 A reclamantele sunt cadre didactice în cadrul acestei unități școlare și că, prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 11/2007 sunt stabilite creșterile salariale pentru anul 2007 pentru personalul didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic.
Mai reține că actul normativ prevede valoarea coeficientului de multiplicare pentru cele trei etape de creșteri salariale din cursul anului 2007 precum și coeficienții de multiplicare detaliați pe grade didactic, vechime în învățământ și funcție didactică, iar, potrivit art. 9, prevederile ordonanței se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 a fost aprobată prin Legea nr. 220/2007, prin care s-au adus modificări coeficienților de multiplicare.
Așadar, problema dedusă judecății se referă la data de la care se aplică, de fapt, coeficienții de multiplicare, astfel cum au fost modificați prin Legea nr. 220/2007, respectiv, dacă aceștia se aplică de la data de 1 ianuarie 2007, fără a se aduce vreo atingere, în acest mod, principiului neretroactivității legii, prevăzut de art. 2 alin. 2 și art. 15 din Constituția României.
În legătură cu acest aspect, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii și a principiului neretroactivității acesteia, întrucât a apreciat, în mod justificat, că drepturile pretinse, prevăzute de dispozițiile Legii nr.220/2007, se acordă personalului didactic din învățământ de la data de 01.01.2007 - data intrării în vigoare a acestui act normativ, așa cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă, ci nu abia de la data de 20.07.2007.
Sub acest aspect, Curtea constată că actul normativ de bază, respectiv OG nr.11/2007, prevede în mod expres o dată de aplicare a prevederilor acestuia și anume, data de 01.01.2007, Legea nr.220/2007 nefăcând decât să completeze OG nr.11/2007.
Astfel, Curtea reține că Legea nr.220 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr.478 din 17 iulie 2007, pentru aprobarea OG nr.11 din 31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cuprinde, într-adevăr, o serie de completări și modificări, acestea din urmă referitoare la majorarea coeficienților de multiplicare, așa cum s-a reținut de către prima instanță, însă, chiar în cuprinsul Legii nr.220 /2007, se prevede data de la care se acordă coeficientul de multiplicare, aceasta fiinddata de 01.01.2007.
Ca urmare, cât timplegiuitorul a prevăzut, chiar în cuprinsul actului normativ susmenționat, perioada pentru care se aplică dispozițiile acestuia, nu se justifică în nici un mod interpretarea potrivit căreia Legea nr.220/2007 ar fi intrat în vigoare la un moment ulterior emiterii nr.OG11/2007, respectiv la data de 20.07.2007.
Așadar, în speță, câtă vreme prin Legea nr.220/2007 a fost aprobată nr.OG11/2007, întocmai cum aceasta a fost emisă, fără a se constata vreodată că ar fi neconstituțională, nu poate fi vorba despre retroactivitatea legii, prin aplicarea acesteia pentru un moment anterior intrării în vigoare, ci doar despre aplicarea a însăși prevederilor conținute în cuprinsul legii, așa cum, în mod corect, susține recurentul Sindicatul Preuniversitar sector 6
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoz. art. 312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul și, în consecință, va modifica, în parte, sentința atacată, respectiv doar în sensul că va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean T și va obliga și pe acest pârât să plătească reclamanților, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 220/2007, diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat și cele acordate pentru perioada ianuarie - 20 iulie 2007, actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
Urmează a menține celelalte dispoziții ale sentinței.
ENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului și Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, împotriva sentinței civile nr. 1165 din data de 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților:, -, și și cu intimații-pârâți Inspectoratul Școlar al Județului și Grădinița Nr. 4
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar T și obligă și pe acest pârât să plătească reclamanților, în aplicarea Legii nr. 220/2007, diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat și cele acordate pentru perioada ianuarie - 20 iulie 2007, actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red.P / Tehnored.
2 ex. / 23.12.2009
Jud. fond: ;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Zeca Dorina
