Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6852/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5093/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6852/
Ședința publică de la 25 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civilă nr.3877 din data de 11.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8059/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații, () -, -, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect:"drepturi bănești - spor de 15%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul Ministerul Justiției și Libertăților și intimații, () -, -, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 23.11.2009, note de ședință din partea recurentului Ministerul Justiției și Libertăților.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul, prin cererea de recurs dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.3877 din data de 11.05.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis, în parte, acțiunea promovată de către reclamanții, (), -, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției si Libertăților și Curtea de APEL BUCUREȘTI; s-au obligat pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției la calcularea și plata începând cu data de 02.03.2006 și până la încetarea calității de magistrat încadrat la Curtea de APEL BUCUREȘTIa fiecăruia dintre reclamanți, a sporului de confidențialitate de 15 % din salariul de bază și actualizarea în raport de indicele de inflație până la data plății efective a sumelor astfel determinate; s-a obligat pârâta Curtea de APEL BUCUREȘTI la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și s-a respins pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea promovată în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Prin aceeași sentință, s-a respins pentru lipsa calității procesuale pasive capătul de cerere având ca obiect înscrierea în carnetul de muncă al reclamanților a drepturilor bănești stabilite prin prezenta hotărâre, promovată în contradictoriu cu Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții au ori au avut calitatea de judecători ai Curții de APEL BUCUREȘTI în perioada de timp care se înscrie în termenul general de prescripție de 3 ani anterior promovării prezentei acțiuni, termen prevăzut de Decretul Lege 167/1958 și de dispoziție art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii și au desfășurat activitate specifică, conform statutului aprobat prin Legea nr.303/2004.
privind acordarea sporului de confidențialitate de 15% în raport de dispozițiile art.3 din OG nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, aprobată cu modificări prin Legea nr.444/2006, art.15 din OG nr.6/2007privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă acestora în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007, art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor precum și pentru instituirea unor măsuri pentru prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism modificată și completată și ale art.13 din OUG 57/2000 privind salarizarea personalului CNSAS, precum și indemnizațiile și celelalte drepturi ale membrilor Colegiului Consiliului, modificată prin OG nr.9/2000, a fost tranșată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.46/15.12.2008 data în interesul legii.
S-a constatat că, prin această decizie, s-a stabilit ca în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
S-au avut în vedere dispozițiile art.329 alin.3 din pr.civ. conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, motiv pentru care s-a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea promovată de către reclamanți.
S-a precizat că actualizarea cu indicele de inflație al sumelor se impune întrucât, principiul general al reparării prejudiciului cauzat atât sub aspectul pagubei propriu zise cât și sub aspectul beneficiului nerealizat, trebuie respectat.
S-a adăugat că prin nerecunoașterea și neplata sporului în discuție, reclamanții au încercat un prejudiciu material ce necesită reparație, indicele de inflație reprezentând un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație și care trebuie să fie astfel aduși la actuala lor putere de cumpărare.
S-a menționat că, în conformitate cu Decretul nr.92/1976 Curtea de Apel în calitate de depozitară a carnetelor de muncă ale reclamanților, are obligația de a efectua mențiunile corespunzătoare în privința acestui spor de confidențialitate, Ministerul Justiției neavând calitate procesuală pasivă în raport de aceasta cerere.
De asemenea, s-a apreciat că nici pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, deoarece în raportul juridic ce a determinat promovarea acțiunii de față, calitate de persoană obligată la plata drepturilor de natură salarială o are Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite și Curtea de APEL BUCUREȘTI ca ordonator secundar,astfel încât, avându-se în vedere dispozițiile art.281 din Codul Muncii și reținându-se că reclamanții nu se află în raporturi de muncă cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a fost respinsă acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9.pr.civ. s-a arătat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Astfel, față de obiectul acțiunii, s-a arătat că instanța de fond ar fi trebuit să constate că, asemenea altor categorii profesionale, intimații-reclamanți sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceștia beneficiază, neputând acorda alte drepturi decât cele prevăzute expres în favoarea acestora, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială pentru salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești.
Prin urmare, s-a susținut că instituirea acestor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare; este vorba despre opțiunea legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și drept urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce drepturi se acordă anumitor categorii de salariați.
Or, în cazul de față, obligarea Ministerului Justiției și Libertăților la plata sporului de confidențialitate de 15% constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
S-a învederat că prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Or, câtă vreme drepturile solicitate de intimații - reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, s-a arătat că o astfel de cerere nu putea fi soluționată de către instanța de fond, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a personalului auxiliar din cadrul sistemului justiției, dovada depășirii limitelor puterii judecătorești fiind Decizia din data de 27 mai 2009 Curții Constituționale privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între aceste puteri.
S-a amintit că în acest sens, Curtea Constituțională a reținut că " în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora".
Un alt motiv de recurs invocat de către recurentă a fost cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal.
S-a arătat că textele de lege avute în vedere de către Tribunalul București nu fac nicio referire la acordarea unui spor de confidențialitate de 15% pentru categoriile profesionale pe ale căror statute le reglementează.
S-a învederat că nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul din sistemul justiției, iar instanța de fond trebuia să aibă în vedere deciziile Curții Constituționale, care de asemenea sunt obligatorii și să aplice și să interpreteze strict actele normative care reglementează salarizarea personalului în cauză.
S-a arătat că nici Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări, stabilind constant în jurisprudența sa că "potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constituțională nu este legislator pozitiv și nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia"
S-a menționat că în cadrul raporturilor de muncă obligația angajatului e prestarea muncii, iar obligația corelativă a angajatorului este plata salariului, iar teza ridicată la de principiu al dreptului muncii de către instanța de fond, potrivit căreia fiecărei îndatoriri privită analitic, în mod separat, îi corespunde un spor, nu are niciun temei legal sau doctrinar.
S-a precizat că a accepta existența unui asemenea principiu se ajunge la concluzia că tuturor îndatoririlor prevăzute de Legea 303/2004 pentru magistrați le corespunde câte un spor salarial, o primă sau un premiu.
Astfel, prevederile art. 90-93 din Legea 303/2004 dau naștere potrivit raționamentului juridic al instanței de fond unor sporuri pentru rezolvarea lucrărilor în termenele stabilite, pentru soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, pentru respectarea ținutei vestimentare în realitate toate aceste îndatoriri trebuie privite în ansamblu ca obligație de a presta munca specifică profesiei de magistrat, îndatoriri cărora le corespunde obligația corelativă a angajatorului de plată a salariului.
S-a adăugat că în conformitate cu art. 74 din Legea 303/2004 "(1) Pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.", fiind evident că sistemul de salarizare instituit prin lege specială pentru magistrați nu include plata unor sporuri, cum este cel de confidențialitate, în afara prevederilor legale.
S-a precizat că în speță nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților sau categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate; confidențialitatea fiind o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații. Ea presupune îndatorirea părților de a nu transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul derulării raporturilor de muncă, în niciun caz sistemul de salarizare nu este conceput după "principiul" potrivit căruia fiecărei obligații a salariatului derivată din raportul specific de muncă îi corespunde un drept.
S-a precizat că sunt expres prevăzute de lege categoriile de personal salarizate de la bugetul de stat care beneficiază de spor de confidențialitate, aceștia fiind salariați care gestionează informații clasificate, definite de Legea nr. 182/2002 ca fiind "informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate".
S-a amintit că art. 14 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale protocoalele adiționale la această convenție, ratificată de România prin Legea 30/1994 statuează că "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.", și că art. 16 din Constituție prevede la alin 1 ca "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", însă pentru a putea exista discriminare este necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie să fim în prezenta recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Or, magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu drepturi și îndatoriri specifice si cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, iar actele normative la care se referă reclamanții în cererea de chemare in judecată reglementează salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar (funcționari publici, personal militar etc.) și nu exista nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
În concluzie, s-a arătat că nu pot fi reținute susținerile potrivit cărora între judecători, personalul auxiliar și alte categorii de salariați din sistemul bugetar ar exista o stare de discriminare, pentru ca așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin decizii, diferențierea indemnizațiilor si a salariilor de baza pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar fiind opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanță și complexitatea diferitelor funcții, legiuitorul fiind în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
De asemenea, în continuarea argumentației, s-a adăugat că prin deciziile sale Curtea Constituțională a statuat că ". în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979) principiul egalitarii în drepturi si al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări."
În fine, având în vedere că instanța nu poate aprecia cu certitudine în ceea ce privește menținerea raporturilor de muncă între reclamanți și pârâți și pentru viitor, cum de altfel nu se poate pronunța în raport de reglementările legale ce vor apărea în materie, pentru viitor, recurentul a susținut că se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea sporului în continuare, luând în considerare și faptul că aceste drepturi sunt eventuale, nefiind născute și actuale.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.4 și 9.pr.civ. Curtea reține următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Finanțelor Publice, intimații-reclamanți, judecători în cadrul Curții de APEL BUCUREȘTI au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de 15% începând cu luna martie 2006 - la zi (conform datelor menționate în cererea de chemare în judecată pentru fiecare dintre reclamanți) și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și alocarea fondurilor necesare efectuării plății.
Intimaților reclamanți, în calitate de magistrați, le revine obligația de a respecta secretul de serviciu, drepturile și obligațiile sale fiind reglementate de Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară.
Aceeași obligație de nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate a fost instituită în sarcina magistraților și prin art.16 alin.1 din Codul d eontologic al magistraților, aprobat prin Hotărârea nr. 144/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr.382 din 6 mai 2005.
Nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară, potrivit art.99 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
Magistrații, ca și magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate pe perioada în discuție nu au primit spor de confidențialitate, spre deosebire de personalul din instituțiile și autoritățile publice care pentru gestionarea informații clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciu beneficiază de spor de confidențialitate.
Prin urmare, având în vedere faptul că sporul de confidențialitate nu este acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, deși aceștia lucrează efectiv în aceleași condițiile prescrise de legea care reglementează plata acestui sporul, se poate reține încălcarea în cauză a prevederilor art.16 din Constituție.
Prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin acordarea sporului de confidențialitate pretins în cauză, ci a respectat întocmai decizia nr.46/ din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 27/2008 care fiind pronunțată într-un recurs în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, este obligatorie pentru instanțe în ceea ce privește dezlegarea dată problemelor de drept judecate, potrivit dispozițiilor art. 329 Codul d e procedura civilă.
Prin urmare, având în vedere că prin această decizie în interesul legii, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar", instanța de fond în mod corect a admis cererea dedusă judecății.
De asemenea, prima instanță a dispus în mod judicios acordarea sporului de confidențialitate pe perioada în care între părți există raporturi de muncă, modificările legislative în materie intervenite ulterior pronunțării sentinței recurate în cauză fiind evident aplicabile de la data intrării lor în vigoare, față de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție, care stipulează că legea dispune numai pentru viitor.
Așadar, susținerile recurentului Ministerul Justiției și Libertăților din notele de ședință depuse la data de 23.11.2009, după rămânerea cauzei în pronunțare, referitoare la adoptarea Legii unice de salarizare, au relevanță în faza executării sentinței recurate, fiind aspecte care țin de aplicarea legii în timp.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civilă nr.3877 din data de 11.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8059/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații, () -, -, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
17.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
