Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6996/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -drepturi salariale-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6996
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu judecător
- - -judecător
- - -judecător
Grefier
**********
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL C pentru, împotriva sentinței civile nr.5790 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC C SA, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns: intimatul pârât SC C SA, reprezentat de consilier juridic lipsind: recurentul reclamantul SINDICATUL C
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente asupra recursului.
Consilierul juridic pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Dolj pentru considerentele expuse prin întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința nr.5790 de la 29.10.2007 a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității formulării cererii și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâta Energetic C.
A respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul reprezentat de Sindicatul C, în contradictoriu cu pârâta C.
A obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 135 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul este angajat al unității pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Prin prezenta acțiune astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat prima de vacanță prevăzută de art. 123 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze, valabile pe anii 2005 - 2007 și primele de Paști, de C, de ziua Meseriei și de aprovizionare toamnă-iarnă prevăzute de art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze,valabile pe anii 2005 - 2007, drepturi aferente anilor 2005 - 2007.
Potrivit art. 123 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură "Pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță de minimum 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă, astfel încât acest ajutor în valoare netă să nu reprezinte mai puțin de 75% din indemnizația de concediu în valoare netă", iar potrivit art. 176 alin. (1) "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă".
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, instanța a constatat că este neîntemeiată, deoarece chiar dacă contractul colectiv de muncă pentru anii 2005 - 2007 pe care își întemeiază reclamanții pretențiile nu mai este în vigoare, drepturile salariaților născute în baza acestora pot fi solicitate în termenul de prescripție astfel cum este reglementat prin disp.art.283 C muncii.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă, determinată de faptul că nu s-a procedat mai întâi la încercarea de soluționare pe cale amiabilă în comisia mixtă patronat-sindicat, procedură prevăzută de art. 5 pct. 30 din CCM la nivel de unitate ca fiind obligatorie, instanța reține că este neîntemeiată deoarece nu se poate îngrădi accesul reclamanților la justiție, nu se poate încălca dreptul reclamanților de a se adresa instanței, drept garantat de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, procedura de conciliere nefiind un obstacol în promovarea unei cereri în fața instanțelor de judecată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, întemeiată pe dispozițiile art. 283 lit. e din Codul muncii, potrivit căruia cererile ce au ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia se pot formula în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, instanța constată că este neîntemeiată deoarece drepturile solicitate de reclamanți au natură patrimonială și izvorăsc din raportul de muncă, termenul de prescripție aplicabil fiind de 3 ani în conformitate cu prevederile art. 283 lit. c din Codul muncii.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat din probele administrate că pârâta a acordat reclamanților drepturile solicitate prin includerea lor în salariul de bază și nu se face vinovată de încălcarea vreunei prevederi legale sau contractuale.
Astfel, prin raportul de expertiză astfel cum a fost completat, expertul a precizat că drepturile bănești au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, însă au devenit un drept în salariul brut câștigat de angajați asupra căruia nu se mai poate reveni, drept ce a fost consfințit prin HG nr.103/18.02.2004( art 17 alin 3), astfel că, în opinia sa, salariatul nu a primit drepturile bănești pentru perioada 2005-2007.
Prin urmare, expertul a stabilit că drepturile bănești solicitate au fost incluse în salariul de bază al angajaților anterior intrării în vigoare a HG nr.103/2004 privind unele măsuri pentru restructurarea activității de producere a energiei electrice și termice pe bază de lignit prin care a fost înființată și societatea comercială pârâtă, însă aprecierea păstrării acestor drepturi prin acte normative și contracte colective de muncă succesive aparține instanței de judecată.
Introducerea acestor drepturi în salariul de baza avut ca suport legal art. 137 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura, care prevedea că " prin contractele colective de munca incheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de baza".
De asemenea, în același contract încheiat la nivel de ramura se prevedea la art. 176 alin. (6) că fiecare din adaosurile de mai sus( de Pasti, Ziua, C și in luna octombrie) se acorda in conditiile in care prin contractele colective de munca incheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui in salariul de bază.
mixte administratie - sindicate nu pot fi trecute cu vederea chiar daca au fost facute pe perioada cand unitatea avea alta denumire, deoarece prin Hotărârile de Guvern prin care aceasta și-a schimbat denumirea s-a stipulat clar ca unitatile nou inființate prin reorganizarea celeilalte preiau toate drepturile și vor fi ținute de toate obligațiile fostei unitați, iar personalul angajat al fostei unitați se redistribuie noii societăți și se consideră transferat.
Drepturile prevăzute de art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă, respectiv suplimentarea drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixă in luna octombrie au fost introduse in salariul de bază începând cu 01.05.1994 când unitatea purta titulatura de RENEL, în urma negocierii mixte administrație - sindicat.
Astfel, în Contractul Colectiv de Munca pe anul 1992-1993 la art. 57 era prevăzut că Pentru asigurarea aprovizionarii de toamna- iarna se va acorda fiecarui salariat un ajutor material echivalent clasei 4 de salarizare din grila RENEL din luna in care se platește. Ajutorul se va acorda in prima jumatate a lunii octombrie iar începand cu anul 1994 in Contractul Colectiv de munca incheiat la nivel de unitate la art. (7.20) nu mai este menționat acest drept.
Prin nr.HG 365/1998, RENEL s-a transformat in prin reorganizare. In urma acestei hotarari toate drepturile castigate de personal au fost pastrate la noua unitate. In carțile de munca ale angajatilor apar aceste negocieri salariale care se pastrează in continuare, salariul de baza nemaifiind modificat de atunci decât în sensul creșterii.
In anul 2000, prin HG nr.627, s-a transformat în SC SA Prin această restructurare toate drepturile salariale câștigate anterior s-au păstrat in continuare conform art. 36 alin (1) și a art. 43 alin (1).
In anul 2002 cu procesul verbal nr. 11/20.12.2002 privind negocierea la nivel de unitate pe anul 2003 dintre administrație si organizațiile sindicale ale unității Federația energetica si Federația termoF. au stabilit introducerea in salariile de baza a următoarelor adaosuri in suma fixa existente in contractul colectiv de munca al SC SA începând cu 01.01.2003: ontravaloarea unei cote de energie conform. Art. 4.90 din CCM; daosul pentru Paste conform. Art. 4.88 (1) lit. a; adaosul pentru ziua energeticianului conform. Art. 4.88 (1) lit. b; adaosul pentru C conform. Art. 4.88 (1) lit. c; rima p. de vacanta.
In anul 2003 s-a negociat CCM care este valabil doi ani, adică 2003 si 2004.
HG. nr. 103/2004 a prevăzut desființarea SC SA și înființarea noii unități SC Energetic C SA. căreia i s-a aplicat contractul colectiv de muncă al aprobat prin act adițional la CCM din anul 2003 înregistrat la Direcția Generală de Munca si Protecție Sociala cu numărul 4442/06.07.2004. Prin aceasta prelungire cu act adițional a CCM 2003 al SC SA cele doua confederații sindicale care au semnat împreună cu administrația acest act adițional au recunoscut continuitatea înțelegerilor avute împreună sub o altă denumire a unității.
In anul 2005 avut loc o noua negociere a Contractului Colectiv de Munca. La art. 1.2 s-a prevăzut " Contractul colectiv de munca SC Energetic C SA are la baza: CCM la nivel national, CCM la nivel de ramura, CCM la nivel SC SA și legislatia in vigoare". La art. 4.86 s-a stabilit că reprezintă vechime neintrerupta in SC Energetic C, inclusiv vechimea in fostele unitați, RENEL, SC SA. ceea ce inseamna ca și negocierile salariale obținute sub diverse titulaturi s-au pastrat.
In carțile de munca ale salariaților sunt evidențiate aceste negocieri salariale care s-au pastrat pana in prezent, singurele modificari fiind cele de indexare a grilei de salarizare cu coeficientul de crestere salariala negociat. Daca aceste drepturi salariale nu ar fi fost păstrate ar fi trebuit să se micșoreze aceste salarii de baza ceea ce nu s-a intamplat de la înfiintarea RENEL și pana in prezent, întrucât salariile angajaților nu au mai fost diminuate cu sumele ce ar reprezenta prima de vacanță și primele de Paști, C, Ziua Meseriei și aprovizionare toamnă-iarnă.
Susținerea reclamantei în sensul că pârâta a încălcat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură nu poate fi reținută de instanță deoarece potrivit art. 137 din contractului colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut că "prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază", iar potrivit art. 176 alin. 6 din contractului colectiv de muncă la nivel de ramură se prevede că "fiecare din adaosurile prevăzute de acest articol se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Având în vedere că drepturile bănești sub forma unui adaos in suma fixă reprezentând prima din luna octombrie au fost introduse in salariul de bază începând cu 01.05.1994, iar drepturilor bănești sub forma unui adaos in suma fixă reprezentând ontravaloarea unei cote de energie conform. art. 4.90 din CCM; daosul pentru Paste conform. art. 4.88 (1) lit. a; adaosul pentru ziua energeticianului conform. art. 4.88 (1) lit. b; adaosul pentru C conform. art. 4.88 (1) lit. c; rima p. de vacanta au fost introduse in salariul de bază începând cu 01.01.2003 instanța a constatat că nu mai pot fi acordate încă o dată, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța a apreciat că menținerea acestor drepturi în cuprinsul contractelor colective de muncă la nivel de ramură pe anii 2005-2007 nu reprezintă altceva decât consfințirea faptului că ele se acordă în continuare prin modalitatea includerii lor în salariul de bază al angajaților astfel cum s-a convenit în anul 2003, însă acordarea lor an de an prin includerea în salariu nu poate fi admisă, fiind evident faptul că prevederile succesive au vizat păstrarea drepturilor câștigate de salariați în forma convenită în anii 1994 și, respectiv 2003 și nicidecum adăugarea succesivă la salariu a acestor beneficii.
În conformitate cu art 274 alin1 Cod pr. civilă, instanța a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 75 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de expert.În ceea ce privește onorariul de avocat, instanța a constatat că pârâta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată suportate cu acest titlu, facturile fiscale depuse la dosar fiind insuficiente pentru a proba plata efectivă a onorariului convenit de parte cu avocatul.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția prematurității formulării cererii și excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepții invocate de pârâtă, iar pe fondul cauzei a respins cererea precizată formulată de reclamant, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Sindicatul criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând că instanța de fond pornește de la aplicarea greșita a principiului analogiei, care este o metoda de soluționare juridica, a unui caz neprevăzut de lege, dar asemănător cu un alt caz prevăzut de lege.
Astfel, se consideră ca din moment ce in 2005 avut loc o noua negociere a contract colectiv de munca( după desființarea SC SA) si înființarea noii unitati SC Energetic) si la art. 4.86 s-a stabilit ca salariații beneficiază de vechime neîntrerupta in munca, înseamnă ca si drepturile salariale s-au păstrat.
Ca argument, se susține ca in cartea de munca a salariaților sunt evidențiate negocieri salariale cu coeficientul de creștere.
Concluzia ca drepturile salariale pretinse pe anii 2003 - 2007 au fost incluse in salariul de baza este neîntemeiata deoarece perioada este alta decât cea pe care o analizează instanța, respectiv 2005 - 2007.
S-a mai arătat că instanța se bazează pe o singura proba, respectiv expertiza contabila, căreia îi dă caracterul de valoare absoluta, ceea ce legea nu prevede și și nu a avut in vedere nulitatea raportului de expertiza, urmare a incălcării art. 208 Codul d e procedura civila.
Astfel, deși expertiza s-a desfășurat la sediul intimatei, sindicatul nu a fost chemat pentru a-si expune punctul de vedere.
Recurentul a mai arătat că prin respingerea cererii de a se efectua o noua expertiza in condițiile art. 212(1,2) Codul d e procedura civila au fost nesocotite dispozițiile art. 6 din CEDO, că potrivit art. 287 Codul muncii, proba revine angajatorului, insa unitatea, in afara de afirmațiile pe care le face prin intampinari, nu face nicio dovada a susținerilor sale cu acte scrise, deși avea obligați sa dovedească pentru fiecare salariat cum a făcut calculul salariului de baza, iar expertul s-a substituit instanței, in loc sa evidențieze tehnic modul de calcul al salariului de baza.
S-a criticat soluția instanței de fond întrucât instanța impartaseste opinia expertului cu privire la adaosul din luna octombrie, privind includerea in anul 1994, deși nu exista nicio clauza in contractul colectiv de munca, nu a observat ca salariații au primit adaosul de C separat in luna 2005 si 2006 și nu a aplicat dispozițiile art. 176(1) contract colectiv de munca la nivel de ramura si art. 4.88(1) din contract colectiv de munca la nivel de unitate si prevederile art.8 alin. 2 din 130/1996.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Cu privire la motivele de recurs privind raportul de expertiza in ceea ce privește critica legată de nulitatea raportului de expertiza ca urmare a neconvocării părților, Curtea constată că această sancțiune nu intervine, deoarece art. 208 din Codul d e procedură civilă prevede citarea părților la efectuarea unei expertize numai în situația în care pentru efectuarea expertizei este nevoie de o lucrare la fața locului.
Or, fiind efectuată o expertiză specialitatea contabilitate, au fost examinate înscrisuri și nu au fost făcute măsurători sau alte verificări de fapt la fața locului. Prin urmare, în cazul expertizei contabile, convocarea părților nu este obligatorie, astfel că motivul privind nulitatea raportului de expertiză este nefondat.
Nu este fondată nici critica legată de respingerea cererii de încuviințare a unei noi expertize contabile, in raport de prevederile art. 212 Codul d e procedura civila, potrivit cu care dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
O noua expertiza se poate dispune numai in situația in care instanța de judecata nu este lămurita de către expertiza efectuata in cauza, nu și atunci când partile sunt nemulțumite de concluziile expuse de către expert.
Astfel, nstanța a avut în vedere întreg probatoriul efectuat în cauză, a stabilit în raport de acesta și de conținutul raportului de expertiză că nu era necesară încuviințarea efectuării unei noi expertize, dând posibilitatea părților să formuleze obiecțiuni.
Nu se poate reține, nici încălcarea dreptului la un proces echitabil potrivit art.6 din Convenție, în condițiile în care instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă în cauză a prevederilor legale relevante în soluționarea justă a cauzei si in raport de probele existente la dosar si administrate in cadrul procedural.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a apreciat corect că drepturile salariale solicitate au fost introduse în salariul de bază al reclamantului, deoarece toate înscrisurile depuse de angajator converg spre această concluzie.
Astfel, prin acțiunea precizată reclamantul a solicitat acordarea drepturilor salariale reprezentând: cota de energie electrică, prima de vacanță, primele de Paști, C și Ziua și aprovizionare toamnă-iarnă.
Potrivit art. 123 din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță de minimum 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă, astfel încât acest ajutor în valoare netă să nu reprezinte mai puțin de 75% din indemnizația de concediu în valoare netă.
Conform art. 176 - (1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Art. 137 - Prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost prevăzute contractual începând cu anii 1992 - 1993, atât la nivel de ramura, cat si la nivel de unitate.
Așa cum se observa din prevederile contractuale menționate, s-a prevăzut dreptul salariaților de a beneficia, cu anumite ocazii, de suplimentările salariale respective, acestea urmând a fi plătite, ca regula, la data evenimentului.
In același timp, s-a prevăzut posibilitatea ca aceste drepturi sa fie incluse in salariul de baza.
Unitatea in care isi desfăsoară activitatea salariatul reclamant a fost supusa de-a lungul timpului mai multor transformări si reorganizări, începând cu anul 1990, când a luat ființa Regia autonoma de electricitate RENEL, Întreprinderea C fiind unitate a Renel.
Prin HG 395/1998, Renel se reorganizează in 3 noi societati, unitatea intimata devenind sucursala in cadrul SA.
Noua societate preia personalul existent cu drepturile salariale nemodificate, asa cum se observa in carnetul de munca si cum constata si expertul in cauza.
Prin HG 627/2000, SA se reorganizează prin înființarea unor noi societati comerciale intre care si SC SA, unitatea intimata devenind sucursala a noii societati.
Art. 36 - (1) Societățile comerciale înființate potrivit art. 1 vor prelua toate drepturile și vor fi ținute de toate obligațiile fostei Companii Naționale de Electricitate - și ale filialelor sale și se substituie în drepturile și obligațiile decurgând din raporturile juridice ale acesteia cu terții, inclusiv în litigiile în curs, preluarea urmând să se facă pe bază de protocol finalizat în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Art. 43 - (1) Personalul angajat la fosta Companie Națională de Electricitate - și la filialele sale, care se desființează, se redistribuie la societățile comerciale înființate potrivit art. 1 și se consideră transferat.
(3) Contractele colective de muncă încheiate anterior de Compania Națională de Electricitate - și de filialele sale rămân în vigoare până la încheierea noilor contracte colective de muncă, în condițiile legii.
Prin HG 103/2004 se infiinteaza SC " Energetic C" - prin reorganizarea SC "" -
Potrivit art. 15 (1), societățile comerciale înființate potrivit art. 1 alin. (1) vor prelua toate drepturile și își vor asuma toate obligațiile aferente Sucursalei " " și se în drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile juridice ale acestora cu terții, inclusiv în litigiile în curs.
Potrivit art. 17 (3) angajații care provin de la SC "" - își păstrează drepturile și obligațiile conform contractului colectiv de muncă încheiat, care rămâne în vigoare până la încheierea noilor contracte colective de muncă, potrivit prevederilor legale.
Așa cum se observa din dispozițiile legale enunțate, datorita specificului domeniului de activitate, unitatea intimata in care isi desfăsoară activitate salariatul recurent, a suferit mai multe reorganizări si transformări, având mai multe forme de organizare - unitate/sucursala/societate comerciala - fara a fi insa afectate drepturile si obligațiile salariaților, inclusiv cele privind drepturile patrimoniale, aceștia păstrându-si același statut, drepturile si obligațiile din contractele colective de munca transmițându-se de la o forma de organizare la alta.
În ceea ce privește suplimentarea salarială pentru toamnă-iarnă, prin Procesul-verbal de conciliere nr. 5 încheiat la 26. 04.1994 cu ocazia concilierii directe a unor articole din contractul colectiv de muncă rămase în divergență, precum și a unor articole amânate, s-a stabilit introducerea în salariul de bază al reclamantului a suplimentării salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, acest spor nemaifiind prevăzut in dispoziția contractuala, el regăsindu-se in creșterea salariala așa cum rezulta din procesul verbal respectiv
În concret, această modificare s-a realizat la data de 01.05.1994, astfel cum rezultă din carnetul de muncă unde sunt efectuate mențiuni "modificat salariul conf. neg. 94".
In ceea ce privește celelalte drepturi, potrivit Metodologiei privind determinarea salariilor brute de bază conform grilei de salarizare (matriceală) valabilă începând cu 01.01.2003 - anexa 3 la contractul colectiv de muncă, pct. II, s-a stabilit ca aceste drepturi să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Mențiuni în acest sens s-au efectuat si în carnetul de muncă al reclamantului din care rezultă o majorare a salariului de bază al reclamantului începând cu 01.01.2003 cu aceste sume, ceea ce duce la concluzia că reclamantul a beneficiat efectiv de aceste majorări.
Ca urmare, Curtea constată că aceste suplimentări au devenit parte a salariului de bază fiind supuse indexărilor ulterioare și reprezentând bază de calcul pentru sporurile acordate.
De altfel, partenerii sociali au recunoscut executarea obligațiilor în această manieră, prin introducerea suplimentărilor salariale în salariul de bază, fapt consemnat în procesul-verbal nr. 6821/14.03.2008.
Prin urmare, unitatea intimata a respectat prevedrile contractuale privind acordarea primei si adaosurilor, prin includerea acestora in salariul de baza, mentinut la nivel de unitate pe intreaga perioada de timp.
Se constata ca in mod temeinic si legal a analizat instanța de fond drepturile solicitate aferente anilor 2005 - 2007, prin prisma modificărilor si convențiilor încheiate pe întreaga perioada, începând cu anul 1993.
În consecință, se constată că, nici unul dintre motivele expuse prin cererea înaintată, nu este întemeiat, astfel încât va fi respins recursul, precum și cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, în baza art. 312, respectiv art. 274 Pr.Civ. și menținută hotărârea ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL C pentru, împotriva sentinței civile nr.5790 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC C SA, având ca obiect "drepturi bănești".
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Pascu - - | JUDECĂTOR 2: Ligia Epure - - | JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu - - |
Grefier, |
Red.jud.-
.2ex/09.12.2009
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
