Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Sentința 7/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7
Ședința publică din data de 3 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Gabriel
Asistenți judiciar - -
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta, cu domiciliul în Câmpina, str. 1 - 2. jud. P, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției cu sediul în municipiul B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în municipiul B, nr. 1-3, sector 1 și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,str.-,nr. 17,sector 5 - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în municipiul P,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 2 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta sentință.
Curtea, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când a dat următoarea sentință:
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la înlăturarea discriminării la care a fost și este supusă în continuare ca urmare a neacordării unei indemnizații egale cu a procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, deși în cauzele instrumentate conform art.2 alin.3 din Legea nr. 508/2004 și Codului d e procedură penală, aceștia au aceleași competențe și prestează aceeași activitate ca și reclamanta.
S-a mai solicitat repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat reclamantei ca urmare a discriminării prin neacordarea acelorași indemnizații începând cu 1 septembrie 2005, cerându-se ca indemnizația reclamantei să fie egală cu cele acordate procurorilor ce-și desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, urmând ca pârâții să fie obligați la plata unei indemnizații corespunzătoare coeficientului de multiplicare conform Anexei II a OUG27/2006, pentru funcțiile de procuror și procuror de execuție.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale calculate conform art.3 al.3 din OG nr.9/2000 și la indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație din momentul nașterii dreptului la despăgubiri și până la momentul efectuării plăților drepturilor salariale revendicate, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă a reclamantei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Legea nr. 508/2004 a fost creată Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, structură distinctă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, direcția având în teritorii servicii și birouri, iar competența materială și funcțională a acestei direcții a fost stabilită prin legea de funcționare și organizare și prin alte legi speciale.
A mai susținut reclamanta că potrivit dispozițiilor legale, procurorii direcției sus menționate, indiferent de nivelul structurilor la care activează, trebuie să se adreseze instanțelor de judecată competente a judeca în fond pentru luarea măsurilor arestării preventive, pentru autorizarea perchezițiilor, a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice, pentru liberarea provizorie pe cauțiune, sub control judiciar, etc. și totodată, persoanele nemulțumite de soluțiile dispuse de procurorii acestei direcții pot formula plângere la instanța competentă să judece în fond, conform art.278 Cod procedură penală, judecarea cauzei făcându-se tot de către instanțele competente, care apreciază asupra legalității soluțiilor dispuse de procurorii respectivei direcții.
Așa fiind, a concluzionat reclamanta, judecătorii și procurorii de la instanțe sunt discriminați, întrucât pentru aceeași muncă și competență ca și procurorii din Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au salarii mult inferioare, pârâții neasigurând magistraților pentru muncă egală, un salariu egal și nerespectând dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, încălcându-se principiul egalității între cetățeni și al excluderii discriminărilor în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la remunerație echitabilă și satisfăcătoare prevăzut de art. 1 al.2 lit.e pct. I din OG137/2000, dar și de Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta fiind prejudiciată cu sumele aferente diferențelor dintre indemnizațiile primite și cele pe care este îndreptățită să le primească, care sunt achitate procurorilor din structurile Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
În drept, au fost invocate disp. OG137/2000 privind discriminarea, ale art. 2 alin. 3 din legea nr. 508/2004, ale Codului d e Procedură penală și cele ale nr.OUG 27/2006, precum și prevederile protocolului nr. 12 la Convenția Europeană a Dreptului Omului, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că acțiunea de față constituie un litigiu de muncă în care pot figura ca părți, potrivit art.282 din Codul Muncii, numai salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă, pârâtul fiind un terț, care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei, cu care nu are raporturi de muncă.
S-a mai susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, cum este Ministerul Justiției, pârâtul neputând fi obligat să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
De asemenea, s-a arătat că atât Ministerul Economiei și Finanțelor,cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea excepției și respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cerându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Și pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare invocând, în primul rând, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1 alin.2 litera e punctul I și ale art. 27 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată arătând că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000, rezultând cu certitudine din ansamblul dispozițiilor ordonanței că noțiunea de discriminare nu se raportează decât la modalitatea de aplicare a unor dispoziții legale, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor. S-a învederat totodată, că art.27 din nr.OG 137/2000 nu reglementează o acțiune în despăgubiri de genul celei la care face referire reclamanta, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale, în mod diferit față de alte categorii, depășind cadrul legal reglementat prin OG137/2000, care nu are în vedere examinarea și cenzurarea dispozițiilor legale cuprinse în legi, ordonanțe sau acte administrative cu caracter normativ.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținându-se că potrivit art.11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, modificată și completată prin Legea nr. 45/2007, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt.6-13 de la lit. A din acest act normativ, nr.6-13 din anexa respectivă referindu-se la salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, s-a arătat că în conformitate cu art.74 alin.1 din legea nr. 303/2004, modificată și completată, pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege, făcându-se trimitere și la disp. art. art.3 alin.1 din OUG27/2006.
Referitor la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a arătat că aceasta reprezintă o structură în cadrul Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din disp.art.1 alin 1 și 2 din Legea nr. 508/2004, iar acordarea coeficienților de multiplicare acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu prevederile art.3 din OUG26/2007 și ale art. 74 alin 1 din Legea nr. 303/2004 și nu criteriul cauzelor instrumentate.
Deși legal citat, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare cu privire la acțiunea reclamantei.
Prin încheierea din data de 3.03.2008, Tribunalul Prahovaa dispus sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate suspendând cauza până la soluționarea excepției, iar prin decizia nr.818 /3.07.2008, Curtea Constituțională, sesizată cu soluționarea excepției, a constatat că prevederile art.1,art.2 alin 3 și art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin aceeași decizie, s-a respins excepția de neconstituționalitate a prev.art.27 alin 2 din nr.OG 137/2000, cauza fiind restituită ulterior Tribunalului Prahova.
Prin sentința civilă nr. 2206/1.09.2008 Tribunalul Prahovaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI reținând că potrivit art.I alin.1 din nr.OG 75/2008, cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit nr.OG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificările și completările din Legea nr. 45/2007, modificată și completată, precum și nr.OG 8 /2007, sunt de competența Curții de Apel, urmând a fi soluționate de aceasta în primă instanță, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 alin 1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin P, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, reclamanta solicitând,printre altele, potrivit dispozițiilor nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, plata unor despăgubiri echivalente cu diferența dintre indemnizațiile efectiv primite de aceasta și cele primite de procurorii din structurile Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în baza G nr. 27/2006, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând calitatea de angajator, astfel încât nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pentru salariații altor instituții publice.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective către reclamantă, care nu îi este salariată, iar cele privind elaborarea proiectului bugetului de stat sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat.
Prin urmare, nu există identitate între persoana acestui pârât și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, astfel încât Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin P și va respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.74 alin 1 din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind statutul judecătorilor și procurorilor, pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută,cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.
De asemenea, în conformitate cu disp.art.3 alin 1 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din această ordonanță de urgență.
În anexa sus menționată, ce cuprinde indemnizațiile judecătorilor, procurorilor și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, sunt prevăzuți la litera A, nr.crt.25-31, coeficienții de multiplicare pentru judecătorii și procurorii de la judecătorii și parchetele de pe lângă judecătorii, reclamanta din cauza de față fiind judecător la Judecătoria Câmpina.
În conformitate cu disp. art. 1 din Legea nr. 508/2004, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar procurorul general al Parchetului de pe lângă conduce această direcție, prin intermediul procurorului șef al direcției respective.
De asemenea, potrivit art. 11 alin 1 din G nr. 27/2006, cu modificările și completările ulterioare, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la litera A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, cu mențiunea că la numerele respective, de la litera A din anexă, sunt trecuți coeficienții de multiplicare pentru procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pornind de la primul adjunct al procurorului general.
Prin acțiunea de față, reclamanta a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare celor acordate procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și obligarea pârâților la plata unei indemnizații corespunzătoare coeficientului de multiplicare acordat acestor procurori potrivit OUG27/2006, arătând că este prejudiciată ca urmare a discriminării cu sumele aferente diferențelor dintre indemnizațiile efectiv primite și cele pe care le primesc procurorii din structurile direcției respective. De asemenea, s-a mai cerut obligarea pârâților la plata dobânzilor legale calculate conform nr.OG9/2000, precum și la indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație și efectuarea mențiunilor privind drepturile salariale în cartea de muncă.
Prin decizia nr. 818/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în cauza de față, precum și în alte două cauze aflate pe rolul Tribunalului Iași și respectiv al Curții de Apel Bacău, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1,art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și având în vedere considerentele mai sus-reținute, Curtea privește acțiunea reclamantei, față de ceilalți pârâți, ca neîntemeiată, urmând în consecință aor espinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, jud. și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - cu domiciliul ales la Judecătoria Câmpina, din Câmpina,-, jud.P, față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea reclamantei - față de ceilalți pârâți, respectiv Ministerul Justiției cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în municipiul B, nr. 1-3, sector 1,ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Marilena Panait Gabriel
--- - - -
Asistenți judiciari,
- - -
Grefier
Red./
7 ex./17.10.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Gabriel
