Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 709/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 709/
Ședința publică de la 17 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr. 1193/21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 iunie 2008, când instanța a rămas în pronunțare, conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru data de 17 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 493/2007, Tribunalul Prahovaa respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată prin întâmpinare, respingând acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP P, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Consiliul Național ptr. Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu precădere excepțiile invocate, instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale a instanței, fiind vorba de drepturi salariale decurgând din raporturi de muncă, caz în care competența de soluționare aparține tribunalului.
Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor reținând că potrivit art. 47 al. 4 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Răspunzător pentru realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor din bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite potrivit legii bugetare anuale este Guvernul.
Astfel, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora. Prin urmare Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză care are ca obiect drepturi salariale constând în sporul de confidențialitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art 282 Codul muncii între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Pe cale de consecință,tribunalul a respins și cererea de chemare în garanție a MEF ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate prin Legea 444/2006 se prevede că se acordă un spor lunar de până la 15% din salariul de bază funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Dispozițiile art. 15 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri pentru reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici prevăd ca sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariu, CNSAS, Ministerului Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministerului delegat pentru comerț din cadrul.
Prin dispozițiile art. 21 din OG nr. 137/2000 se stabilește ca persoana care se consideră discriminată poate formula acțiune privind acordarea de despăgubiri privind acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare.
Salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești și stabilirea drepturilor decare acesta beneficiază este reglementată prin legi speciale, sens în care potrivit dispozițiilor OG nr. 27/2006 magistrații beneficiază de indemnizație lunară și sporuri.
Procurorii și personalul de specialitate din cadrul Parchetelor este salarizat potrivit prevederilor art. 3 din OG nr. 8/2007. Reclamanții care își desfășoară activitatea în calitate de magistrați procurori și personal auxiliar din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova sunt îndreptățiți la un salariu stabilit potrivit actelor normative precizate la care se adaugă celelalte sporuri, sporul de fidelitate precum și sporul de condiții grele.
Cât privește sporul de confidențialitate, se constată că potrivit Legii nr. - acesta se acordă astfel cum restrictiv este prevăzut de art. 3 cadrelor militare în activitate, funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât reclamanții nu fac parte din aceste categorii, rezultă că nu sunt îndreptățiți să li se acorde sporul de confidențialitate fără a se constata existența unei discriminări față de celelalte categorii.
Dispozițiile OG nr. 137/2000 prevăd ca exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul acestui articol privește persoanele aflate în situații comparabile, iar întrucât atribuțiile de serviciu ale personalului din sistemul autorității judecătorești au un conținut diferit de cel al altor categorii profesionale, se poate conchide că nu există o situație comparabilă între categorii profesionale distincte, magistrați, personal auxiliar de specialitate, funcționari publici, demnitari, alți salariați.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au formulat recurs reclamanții, iar prin motivele de recurs soluția atacată este criticată pentru greșita aplicare a dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, rațiunea pentru care s-a statuat, prin anumite texte legale speciale dreptul anumitor categorii de funcționari publici sau demnitari, de a încasa acest spor de confidențialitate, a fost aceea de a asigura într-o măsură suficientă, protecția anumitor categorii de informații.
Din acest punct de vedere, apreciem că și persoanele angajate în sistemul Ministerului Public, precum magistrații procurori sau personalul de specialitate cu atribuții de conducere, au acces la asemenea informații, care trebuie de asemenea protejate protecția neputându-se face exclusiv prin mijloace specifice statului de drept, democratic.
Este de reținut de altfel întreaga fază de urmărire penală nu este publică, în sensul că în această fază se culeg, se prelucrează și se valorifică procedural penal, atât informații clasificate ca fiind propriu zis confidențiale, cât și alte informații care nu sunt clasificate ca atare dar care, datorită cadrului legal în care se stochează, nu sunt în nici un caz destinate publicității - ceea ce coincide cu a spune că acestea sunt tot informații de natură confidențială. care nu pot fi divulgate și a căror dezvăluire poate atrage chiar o anumită formă de răspundere.
Din această perspectivă, apare clar faptul că recurenții au fost și sunt în continuare discriminați, prin faptul că Statul Român nu a prevăzut și pentru această categorie, printr-un text special, aplicarea acestui spor de confidențialitate care se aplică unor funcționari publici și demnitari din sfera Legislative sau a Executive, atâta vreme cât recurenții activează și ei în sfera celei de a treia puteri în stat, respectiv Autoritatea Judecătorească.
Ca un exemplu concret al existenței unei situații discriminatorii și injuste la adresa recurenților îl reprezintă situația ofițerilor de probațiune judiciară, funcționari publici cu statut special care pot asista la efectuarea unor acte procedurale penale ( chiar dacă aceasta nu implică propriu-zis informații clasificate drept confidențiale ) și care primesc totuși spor de confidențialitate, spre deosebire de procurorul magistrat care, cu concursul direct al personalului auxiliar de specialitate, realizează practic faza de urmărire penală în care se stâng, se vehiculează, se prelucrează și se valorifică juridicește, prin acte procesual penale, tocmai informațiile care ajung să poată fi cunoscute și de către sus-menționații ofițeri de probațiune juridică.
Recursul reclamanților este nefundat pentru următoarele considerente:
Reclamanții nu au beneficiat și nu beneficiază nici în prezent de drepturile salariale solicitate, neexistând un act normativ acre să prevadă acordarea sporului de confidențialitate categoriei magistraților.
Este adevărat că acest spor a fost recunoscut prin lege unor categorii de funcționari publici, dar aceste dispoziții legale nu pot fi extinse și la categoria magistraților câtă vreme acest lucru nu este prevăzut expres în actul normativ respectiv ( Legea 444/2006).
Nu poate fi reținută nici discriminarea față de aceste categorii de funcționari publici care beneficiază de acest spor deoarece cele două categorii de subiecte nu se află în situații comparabile, respectiv prestează activități diferite și beneficiază de legi de salarizare diferite.
De asemenea, nu sunt incidente nici prevederile art. 2 alin. 2 din OG nr. 137/2000 întrucât, nu este îndeplinită condiția situației comparabile, iar fără această premisă obligatorie nu se poate pune problema nici a criteriului de discriminare.
În altă ordine de idei pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia dispozițiile legale invocate sunt discriminatorii întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Constituția României cât și de art. 23 din Declarația Universală a Dreptului Omului.
Cu privire la acest aspect curtea reține că instanțele ordinare pot fi sesizate doar în legătură cu constatarea faptului că o lege este aplicată în mod discriminatoriu subiecților de drept cărora li se adresează, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie și nici extinderea aplicării ei altor subiecți de drept.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă. Doar Curtea Constituțională are competența legală de a aprecia că un text legal creează o discriminare și încalcă acest principiu, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina încălcarea principiului egalității. În acest sens părțile sau instanțele ordinare din oficiu pot invoca excepția de neconstituționalitate în cadrul procesului pendinte.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta este în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respectivei norme, în caz contrar actul de justiție căzând în derizoriu.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul reclamanților va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr. 1193/21.09.2007 a Tribunalului Prahova, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red CȘ 18.06.2008
Dact AG 19.06.2008 / 2 ex
Jud fond / R
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Ligia Vîlcu, Anca Pîrvulescu
