Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 7166/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5629/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7166R
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR - - A
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.858 din data de 30.04.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.858/30.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC SA prin lichidator.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și C din perioada 2005-2006, în cuantum de 694 lei C 2005 și 834 lei Paște 2006, cu actualizare la data plății.
A respins ca fiind prescrisă acțiunea privind suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paște 2004, 2005 și C 2004.
În considerente a reținut că articolul 168 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul societății pentru anii 2003-2007 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzându-se, că salariații SC cu ocazia sărbătorilor de Paște și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol "cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea art. 168 alin 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că pentru anul 2003, suplimentările de la alin 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negocierii cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin 1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, pentru anii 2003-2006, au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei doar pentru anul 2003, întrucât în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art. 168 alin 1.
Împrejurarea că prin adresele Comisiei Paritare s-a statuat că începând cu anul 2003, prevederile art. 168 alin 1 au rămas fără obiect, deoarece primele nu au fost individualizate în mod distinct, ci au devenit parte a salariului de bază ca întreg, nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamant i-ar fi fost acordate.
Astfel, pe de o parte, aceste înscrisuri vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât nu s-a dovedit că dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au căpătat în acest fel, conform art. 969 cod civil putere de lege între părțile contractante.
Ca atare, acestea trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor, cu atât mai mult cu cât interpretarea oferită de Comisia Paritară nu poate fi opozabilă reclamantului care la data emiterii acesteia, nu mai era salariat al pârâtei.
Pe de altă parte, susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat suplimentările salariale solicitate nu poate fi primită, deoarece în condițiile în care salariul de bază mediu pe unitate, în perioada 2004, 2005, 2006 cunoscut o creștere continuă, astfel cum rezultă din înscrisurile comunicate de pârâtă, cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale, ar fi fost diferit de la an la an și nu similar anului 2003.
De altfel, din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă în dovedirea susținerilor din întâmpinare, rezultă că dispozițiile art. 168 alin. 1 din CCM nu au fost respectate nici chiar în anul 2003, când salariații au beneficiat de 500 lei pentru sărbătoarea de C și 320 lei pentru sărbătoarea de Paște.
Ori, în condițiile în care pârâta comunică valoarea salariului mediu de bază pe anul 2003 ca fiind 681 lei în martie 2003 și 685 lei în noiembrie 2003, este evident că salariați, cu ocazia celor două sărbători, nici pentru anul în discuție, nu au fost beneficiarii suplimentărilor salariale în cuantumul ce li s-ar fi cuvenit conform dispozițiilor art. 168 alin 1 CCM.
În consecință, faptul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al reclamantei nu este de natură a susține apărarea pârâtei.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și C, se constată că acestea se raportează la salariul de bază mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamant la calcului sumelor solicitate, așa încât, sub aspectul cuantumului, instanța urmează a avea în vedere cuantumurile comunicate de pârâtă, necontestate de reclamant.
Prin urmare, cum din cele expuse rezultă că pârâta prin probele administrate n-a făcut dovada susținerilor, în sensul că dreptul subiectiv la acordarea primelor de Paște și C în perioada 2004, 2005, 2006 nu mai există, instanța a constatat acțiunea întemeiată, în parte, și a admis-o, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 4616,17 lei reprezentând valoarea actualizată la 31.12.2008 a drepturilor bănești, reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paști și C din perioada 2005-2006 în cuantum de 694 lei, C 2005 și 834 lei, Paști 2006, cu actualizare la data plății.
În raport de data promovării acțiunii și de dispozițiile art. 283 lit. c) din Codul muncii, s-a respins ca fiind prescrisă acțiunea reclamantei privind suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paște 2004 2005 și C 2004.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs SC SA, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșita a legii, solicitând admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulata și, în consecință, casarea hotărârii pronunțate și pe fond respingerea acțiunii.
Recurenta a susținut inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
În Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 288/02/5.02.2006, publicat în Of. Partea V-a nr. 9 din 26.111.2007, se regăsește textul analog art. 168. respectiv art. 176 în următoarea redactare, fără echivoc: alin. (1) "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă";
- alin. (6) "Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază."
Un text similar se regăsește în materia sporurilor în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.XII.2006 și publicat în Of. Partea V-a nr.5/29.01.2007. Astfel, în art. 41 alin. (1) se arată că: "Părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu", iar la alin. (2) faptul că: "Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază." Pentru demonstrația justeței punctului de vedere exprimat, foarte important este și art. 41 alin. (4), care are următoarea redactare: "Sporurile prevăzute la alin. 3 lit. a) și b) nu se includ în salariul de bază și nu se mai acordă după normalizarea condițiilor de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 25 din prezentul contract."
Conform art. 304 pct.8 Cod proc. Civ. "modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:
- când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestui".
În cauză, recurenta a depus copie de pe din care rezultă că drepturile salariale au fost incluse în salariu. Instanța a admis în mod netemeinic și nelegal cererea reclamantului, acordând primele de Paște pe perioada 2006 și C pe perioada 2005.
Conform art. 304 pct.9 Cod proc. civ "modificarea sau casarea unei hotărârii se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:
- când hotărârea pronunțata este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii",
Instanța nu a ținut cont de la nivel de unitate și nici de dispozițiile Codului civil conform căruia contractul este legea părților.
De asemeni, potrivit art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței modificată și completată prin Legea nr.277/2009", de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac promovate de societatea debitoare ".
Deși s-au depus la instanță documente doveditoare din care rezultă ca societatea recurentă se afla în procedura de insolvență și s-a solicitat suspendarea judecații în baza articolului sus amintit, instanța nu a ținut cont de acest aspect, procedând la judecarea în fond a cauzei la data de 30.04.2009.
Urmare a acestei pronunțări, s-a îngreunat finalizarea tabelului creanțelor, deoarece reclamantul poate veni cu noi pretenții materiale, deși termenul preliminar de depunere a cererilor la masa creanțelor a fost la data de 22.05.2009.
Față de prevederile legale enunțate, recurenta solicită instanței să observe lipsa de temei legal a hotărârii pronunțate, date cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii.
Recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și schimbarea în parte a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
Cercetând recursul declarat, curtea constată că acesta este fondat sub aspectul măsurării instanței de a proceda la judecată, deși i se învederase și dovedise deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății pârâte, cu consecința aplicabilității în speță a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, se constată că prezenta acțiune, prin care salariatul tinde la valorificarea unei pretinse creanțe de natură salarială, împotriva angajatorului, desemnat prin calitatea de "debitor" în procedura insolvenței deschise împotriva lui, se încadrează întocmai în ipoteza articolului 36 din Legea nr. 85/2006, care dispune asupra suspendării de drept a tuturor acțiunilor judiciare promovate pentru realizarea creanțelor împotriva debitorului.
Referindu-se la "toate acțiunile judiciare", textul are în vedere, în mod evident, toate acțiunile în instanță pentru sancționarea unor creanțe pretinse, pentru care se tinde la obținerea unui titlu, iar nu numai procedurile de executare silită a unor creanțe certe, lichide, exigibile și constatate printr-un titlu executoriu, o asemenea limitare nefiind presupusă de dispoziția expresă a articolului 36 din lege.
În același sens sunt și prevederile art. 61 și următoarele din Legea nr. 85/2006, care vorbesc despre înscrierea creditorilor, în cadrul procedurii insolvenței, cu cereri de admitere a creanțelor, indiferent dacă acestea sunt sau nu constatate prin titlu.
Cât îi privește pe salariați, articolul 64 dispune cu privire la înregistrarea creanțelor lor, de administratorul judiciar, pe baza evidențelor contabile, text a cărui aplicare este în discuție în speță, față de caracterul litigios al dreptului pretins, negat de angajator, dar care este relevant sub aspectul necesității valorificării tuturor creanțelor scadente anterior deschiderii procedurii speciale, în cadrul acesteia.
Rezultă, pe baza celor expuse, că în mod nelegal prima instanță a procedat la judecată refuzând suspendarea procesului, deși prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 erau pe deplin aplicabile, astfel că se impunea suspendarea judecării cauzei.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1-3. pr. civ. rap. la art. 304 pct. 9. pr. civ. și art. 36 din legea nr. 85/2006, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va dispune suspendarea judecății cauzei pe rolul primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta. A, cu sediul în B B-dul G-ral -, nr. 11 bis, sector 1, reprezentată prin, cu sediul în-, -7,.A,.4, sector 3 B sau în- BIS, sector 1 B împotriva sentinței civile nr.858 din data de 30.04.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul în com., sat, jud.
Casează sentința recurată și suspendă judecarea, pe rolul primei instanțe, a cauzei ce face obiectul dosarului nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2009.
PREȘDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2/ ex.04.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Adela Cosmina Bodea
