Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 7177/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7177
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.861 din 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Curtea constatând că numai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.861 din 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul j în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost admisă întrucât nu există raporturi juridice de muncă între părți, angajatorul reclamantului fiind Ministerul Public, iar calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Justiției, căruia îi revine obligația legală de a depune diligentele necesare în vederea obținerii creditelor bugetare necesare plății sumelor reprezentând drepturile salariale solicitate, astfel că acțiunea va fi respinsă față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pe fondul cauzei, se constată că reclamantul, având calitatea de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Biroul Teritorial Dolj, a învestit instanța cu o acțiune ce vizează obligarea pârâților la plata unor drepturi bănești drepturi care,așa cum apreciază reclamantul i se cuvin în virtutea principiului nediscriminării consacrat de prevederile OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Într-adevăr, actul normativ care consacră procedura în fața instanței de judecată pe care o persoană care se consideră discriminată o poate urma este OG nr.137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin decizia nr.818/03.07.2008,Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1, art.2 alin 3 și art.27 alin1 din OG nr.137/2000,republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În speța dedusă judecății, reclamantul urmărește, față de neprevederea în actul normativ de salarizare a magistraților - OG 27/2006 aprobată prin Legea 45/2007- a sporului de confidențialitate și a indexărilor salariale și, față de neprevederea în Ordinul nr.1921/C/2005 emis de Ministrul Justiției a stimulentelor solicitate, instituirea de norme juridice nediscriminatorii și aplicarea dispozițiilor prevăzute în aceste acte normative și în cazul său.
Prin decizia nr.819/03.07.2008 Curtea Constituțională a statuat că înțelesul prevederilor OG 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art.1 alin 4 din Constituție și în art.61 alin 1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
De altfel, Curtea Constituțională, în considerentele deciziei sus menționate,a arătat faptul că misiunea instanțelor judecătorești este aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând- ca nelegală și netemeinică.
Motivându-și recursul, susține că, în mod greșit a fost respinsă acțiunea cu privirea la acordarea creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 10/2007 deoarece neacordarea acestor creșteri salariale constituie o discriminare realizată pe principiul egalității între cetățeni, materializat prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Cu privire la acordarea sporului de 15% pentru confidențialitate reclamantul a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru abrogarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale potrivit cărora " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personal civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de 15%.
Că, prin decizia nr. 46/15 2008 pronunțată în dosarul nr. 27/2008, în recurs în interesul legii formulat de Procurorul General, Înalta Curte de CASAȚIE ȘI Justiție a statuat că magistrații au dreptul la sporul de confidențialitate de 15% prevăzut de lege.
Reclamantul critică soluția instanței de fond și cu privire la capătul de cerere având ca obiect plata stimulentelor financiare în cuantum de 1700 lei, cu titlu de despăgubiri, invocând dispozițiile art. 21 din OG nr. 137/2000 arătând că prin emiterea Ordinului nr. 1921/C/2005 Ministerul Justiției a creat o discriminare față de alte categorii de salariați.
Verificând sentința în raport de criticile formulat în recurs de reclamant cât și sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă Curtea constată următoarele;
Reclamantul a chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Curtea de apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea acestora la calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna martie 2005; la plata prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 10/2007; la plata stimulentului financiar în cuantum de 1700 lei cu titlu de despăgubiri, în temeiul art. 21 din OG nr. 137/2000, reactualizate în raport cu indicele de inflație și la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, aflat la filele 4 - 17 în dosarul nr- al Tribunalului Dolj, reclamantul a funcționat ca procuror, în perioada 08.05.2002 - 01.03.2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova; în perioada 01.03.2006 - 21.11.206 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, iar începând cu data de 21.11.2006 pe funcția de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în cadrul Birourilor Teritoriale C și
Cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de 15% începând cu luna martie 2005 este întemeiată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Obligația de confidențialitate a reclamantului în exercitarea funcției de procuror rezultă din împrejurarea că, prin natura activității desfășurate, acesta are acces la informații confidențiale, fiind obligat să păstreze secretul profesional, să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitatea pe care o are.
Neacordarea sporului de confidențialitate reclamantului creează o stare de evidentă discriminare, atâta timp cât și acesta se află în aceiași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate cum ar fi personalul militar și funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Pe de altă parte prin Decizia nr. 46/15.12.2008, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Cum dezlegarea dată problemelor de drept de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea deciziilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va admite cererea reclamantului și va obliga pârâții la plata sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar, reactualizat în raport de indicele de inflație la data plății efective, pentru perioada cât a funcționat ca procuror la fiecare dintre aceștia, începând cu luna martie 2005.
Capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 10/2007 este de asemenea întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi prezentate;
Potrivit dispozițiilor art. 1 din OG nr. 10/2007 în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit OG nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31.12.2006, se majorează în trei etape, astfel:
a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna 2006;
b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Art. 126 alin. 1 din Constituția României prevede că, " Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești."
Prin OG nr. 6/2007, 8/2007, 10/2007 și 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, personalului salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și personalul didactic din învățământul salarizat, potrivit Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
În temeiul acestor acte normative s-au făcut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, cu excepția judecătorilor și procurorilor.
Rezultă că prin excluderea judecătorilor și procurorilor de la creșterilor salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar, s-a creat o discriminare.
Prin art. 17 din Legea nr. 45/2007 a fost abrogat art. 35 din OUG nr. 27/2006 care se referea la indexarea drepturilor de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Legea nr. 45/2007 a intrat în vigoare la 12 martie 2007, rezultă deci că până la acest moment există temei legal pentru acordarea indexării indemnizației reclamantului.
Exceptarea judecătorilor și procurorilor de la creșterile salariale pe anul 2007, conform OG nr. 10/2007, contravine prevederilor Directivei nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, unde se definește discriminarea directă, ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct. 2, consacră dreptul fără nici o discriminare la salarii egale pentru muncă egală, iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974 prevăd asigurare pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală fără nici o distincție.
Dispozițiile art. 5 din Codul muncii interzic orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Aplicarea, interpretarea și respectare normelor legale interne, trebuie făcute în condițiile armonizării cu normele comunitare incidente, aceasta implicând o salarizare justă, corectă, legală și echitabilă a reclamantului, cu determinarea evidentă a asigurării garanțiilor de independență, inclusiv materială și imparțialitate.
În considerarea celor prezentate Curtea apreciază întemeiată cererea reclamantului sub acest aspect urmând a admite recursul și modifica sentința în sensul că obligă pârâții la plata prejudiciului cauzat prin neacordarea creșterilor salariale cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna 2006; 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, actualizat în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Criticile formulate în recurs cu privire la respingerea cererii reclamantului pentru obligarea pârâților la stimulentul financiar în cuantum de 1700 lei cu titlul de despăgubiri, în temeiul art. 21 din OG nr. 137/2000 sunt neîntemeiate.
Acordarea stimulentului financiar solicitat de reclamant dispozițiilor art. 22 din OUG nr. 177/2002, care prevăd că, în cazul în care ordonatorul principal de credite bugetare realizează economii prin reducerea cheltuielilor cu salariile, acesta poate acorda premii în cursul anului, în limita a 5% din fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, personalului care asigură realizarea activității ce revenea posturilor din care au provenit economiile.
Potrivit art. 23 din același act normativ Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pot constituii un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli ale fiecărei unități.
Din acest fond pot fi acordate premii în cursul anului personalului care a realizat sau a participat direct la obținerea unor rezultate în activitatea apreciate ca valoroase.
Criteriile pentru acordarea premiilor prevăzute la art. 21 - 23 se aprobă, potrivit art. 24, prin ordin, după caz, de ministerul justiției sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Conform art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Bugetul curților de apel, al tribunalelor și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul d e Justiție, care are calitatea de ordonator principal de credite
Bugetul pentru parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii este gestionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În virtutea acestor dispoziții, prin OUG nr. 177/2002, Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au primit atribuții în constituirea fondurilor de premiere, premiere ce privește propriul personal, față de care au calitatea de ordonator de credite.
Or, prin Ordinul nr. 1921/C/2005 Ministerul Justiției a constituit fondul de premiere și a dispus distribuirea stimulentelor către personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu, precum și unor categorii din cadrul instanțelor.
Prin ordinul sus menționat nu a fot vizat și categoria procurorilor, atribuțiile în constituirea fondului de premiere și acordare de stimulente către procurori revenind Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nu Ministerului Justiției.
Prin urmare raporturile de natură salarială iau naștere între fiecare din cei doi ordonatori de credite și personalul din instituțiile aflate în subordonare financiară.
În aceeași măsură și actele sau faptele de discriminare exercitate de către unul sau altul dintre ordonatori nu pot viza decât persoanele, subiecte ale raporturilor juridice respective.
În consecință, ordinul respectiv nu este de natură a-l discrimina pe reclamant așa cum susține acesta în criticile formulate în recurs.
Față de cele prezentate, capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plat stimulentului financiar de 1700 lei, reactualizat în raport de indicele de inflație la data plății efective, este neîntemeiat urmând a fi respins.
Curtea apreciază că cererea privind obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata acestor drepturi salariale nu este întemeiată.
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificarea acestuia dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 500/2002 care prevede că ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii trei ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Așa fiind Ministerul Finanțelor Publice nu are prerogativa de a stabili bugetele altor ordonatori de credite și nici de a administra aceste bugete, rolul său în elaborarea proiectului bugetului fiind, pe lângă altele, de a cuprinde și centraliza proiectele de bugete ale celorlalți ordonatori de credite.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 25 din OUG nr. 37/26.03.2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume, pe tot parcursul anului și comunicând Ministerului Finanțelor Publice în termen de 5 zile operarea acestor modificări.
Întra-dever, art. 19 alin. 1 lit. a din Legea nr. 500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la virarea acestor sume.
În considerarea celor prezentate Curtea va respinge acțiunea formulat de reclamant împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.861 din 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Parchetul de pe lângă Curtea de apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București să plătească reclamantului, sporul de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu martie 2005, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâții, la plata către același reclamant a majorărilor salariale de: 5% începând cu data de 1 ianuarie, față de nivelul din luna 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, calculate la indemnizația brută lunară, actualizate la data plății efective.
Dispune pârâților efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Respinge acțiunea având ca obiect obligarea pârâților la plata stimulentului financiar de 1700 lei.
Respinge acțiunea formulată de reclamant față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex./ IE/16.12.2009
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Sorina Lucia Petria Mitran
