Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 7193/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3075/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7193/
Ședința Publică din data de 08 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor Publice atât în calitate de reprezentant al Statului Român cât și în nume propriu și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.320 din data de 20.12.2008, pronunțate de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (format vechi nr.5103/2008), în contradictoriu cu intimatele-reclamante (), I, () - și și cu intimații-pârâți Tribunalul București și Curtea de APEL BUCUREȘTI - având ca obiect "drepturi bănești-spor 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor Publice atât în calitate de reprezentant al Statului Român cât și în nume propriu și Ministerul Justiției și Libertăților, intimatele-reclamante (), I, () - și și intimații-pârâți Tribunalul București și Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 02.12.2009 de către intimata-reclamantă (), întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, în trei exemplare, la care a atașat practică judiciară, cu precizarea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
De asemenea, se mai arată faptul că prin motivele de recurs formulate în cauză de către recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea constatând că în cauză recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice cât și intimata-reclamantă () au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentință civilă nr.320 din data de 20.12.2008, pronunțată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (format vechi nr.5103/2008), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele (fostă ), I, () -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor; au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, să plătească reclamanților contravaloarea sporului de 50% din salariul de bază lunar, pentru perioada 01.09.2004 și în continuare; au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților; a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce sumele necesare plății sumelor respective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța care a soluționat cauza pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamantele fac parte din categoria magistraților, funcționând în prezent în cadrul Judecătoriei Sector 5 B, ceea ce rezultă din conținutul mențiunilor din cărțile lor de muncă, depuse în copie la dosar.
Prin acțiune, ele au pretins acordarea contravalorii sporului pentru risc și suprasuprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Problema recunoașterii și plătii acestui spor pentru magistrați a fost soluționată prin Decizia nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite. Conform dispozițiilor acesteia, și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, magistrații au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasuprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară.
Ținând seama de acest aspect, ca și de împrejurarea că respectiva decizie a ÎCCJ este obligatorie pentru instanțele judecătorești conform art. 329.proc.civ. instanța a apreciat că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate, fiind admise în sensul obligării pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București să plătească reclamantelor, în funcție de perioada în care fiecare a funcționat efectiv ca magistrat în intervalul 01.09.2004 la zi, precum și în continuare, contravaloarea sporului pentru risc și suprasuprasolicitare neuropsihică de 50% din îndemnizația de încadrare brută lunară.
minimă a intervalului de timp pentru care reclamantele trebuie să beneficieze sporul solicitat, a fost stabilită ținând seama de data introducerii acțiunii și de prevederile art. 166 și 283 lit.c din Codul Muncii, care fixează termenul de prescripție de 3 ani în care asemenea drepturi pot fi cerute în instanță.
Față de acest mod de soluționare a capătului principal de cerere, a fost admisă și pretenția accesorie având ca obiect obligarea pârâților sus indicați de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile financiare necesare achitării drepturilor bănești recunoscute în favoarea reclamanților. Din acest punct de vedere este necesar a se preciza că în conformitate cu art. 131 din Legea nr. 303/2004, activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, ceea ce presupune că tot de la bugetul de stat se asigură sumele de bani necesare plății drepturilor salariale ale magistraților.
In consecință, ținând seama și de prevederile art. 19 din Legea nr.500/2002, din interpretarea cărora rezultă cu claritate că Ministerul Economiei și Finanțelor are rolul principal în elaborarea proiectelor legilor bugetare, în care trebuie să se prevadă sumele de bani necesare achitării drepturilor salariale ale magistraților, este evident că Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să figureze ca parte într-un proces precum cel de față, fiind necesar ca hotărârea judecătorească să-i fie opozabilă. În acest fel Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să ia măsurile ce se impun pentru asigurarea fondurilor financiare necesare plății drepturilor bănești pretinse prin acțiune, urmând să avizeze favorabil propunerile ce vor fi făcute în acest scop de ordonatorul principal de credite și să procedeze în mod corespunzător la elaborarea unui proiect de lege de rectificare bugetară.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor Publice atât în calitate de reprezentant al Statului Român cât și în nume propriu și Ministerul Justiției și Libertăților, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său,Ministerul Finanțelor Publicearată că hotărârea primei instanțe nu este motivata și este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motive prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7 si 9 din Codul d e procedura civila.
Învederează că instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit legea, considerând că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuala în dosar, deși reclamanții nu sunt și nu au fost angajați ai acestuia, și nu a motivat în nici un fel soluția data.
Apreciază, de asemenea, că argumentele prezentate de către instanța de fond nu pot fi considerate ca o motivare a hotărârii, în sensul pe care această noțiune îl are potrivit art.261 alin.1 pct.5 Cod proc. civ. - "Hotărârea se dă în numele Legii și va cuprinde. (5) motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. "
Simpla enumerare a mai multor articole din nr.HG 3861/2007 privind reorganizarea și funcționarea Ministerului Economiei si Finanțelor, precum și din Legea nr. 500/2002, nu poate fi considerată o motivare a hotărârii, respectiv a soluției de admitere a cererii de chemare în judecată.
Neegalitatea hotărârii rezulta în primul rând din confuzia creata între Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei si Finanțelor, și Ministerul Economiei si Finanțelor, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, aflat în subordinea Guvernului, care aplică strategia și Programul de Guvernare în domeniul economiei și finanțelor publice, astfel cum este definit prin art.1 din HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Deși, prin cererea introductivă, reclamanții au interes să cheme în judecata Statul R reprezentat prin Ministerul Economiei si Finanțelor, atât în considerentele hotărârii, cât mai ales în dispozitivul acesteia, instanța a menționat că parte în dosar Ministerul Economiei și Finanțelor, dispunând obligarea acestuia la "alocarea fondurilor necesare efectuării platii drepturilor salariale solicitate", încălcând astfel unul din principiile fundamentale ale procesului civil, și anume principiul disponibilității, prin extinderea cadrului procesual fără a exista vreo manifestare de voința din partea reclamanților în sensul introducerii în cauză, ca pârât, a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pe cale de consecință, instanța de fond a stabilit o obligație de a face în sarcina unei persoane care nu a fost chemata în judecată de către reclamat, și care implicit nu este parte în dosar.
În al doilea rând, sentința este criticabilă, în ceea ce privește fondul cauzei, sub următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectivă.
Potrivit art.2 din nr.OG22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virării de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale MINISTERULUI JUSTITIEI în temeiul unui titlu executoriu, (cum ar fi și o hotărâre judecătoreasca prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizează din sumele aprobate prin bugetul său - fără nici o legătura cu competențele Ministerului Economiei și Finanțelor în materie de buget.
Se învederează că MINISTERUL JUSTITIEI are calitatea de ordonator principal de credite, iar în conformitate cu dispozițiile art.21 din Legea nr.500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Susține că, admițând cererea de chemare în judecata, instanța de fond a aplicat greșit și dispozițiile art. 28 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice care stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar și care la lit.d) - e) prevede faptul că, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, Ministerul Finanțelor Publice, pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formarea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite și pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ordonatorilor principali de credite".
Prin urmare, este lipsit de relevanță, în speță, faptul că, MINISTERUL EONOMIEI ȘI FINANȚELOR elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cât aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite - și nu la cererea persoanelor fizice angajați ai acestora, proiectelor bugetelor locale.
Recurentul invocă și dispozițiile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, care stabilește pe de o parte că, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobata potrivit legii, iar pe de altă parte că, nici o cheltuială nu poate fi înscrisa în buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
În condițiile în care MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR îi revine obligația de a se încadra în cheltuielile stabilite de către legiuitor, plata salariaților unor alte instituții publice apare ca fiind nelegală și imposibil de efectuat.
Menționează că în acest domeniu a fost adoptat un act normativ cu caracter de normă specială, respectiv Ordonanța de urgenta nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.
Potrivit art.III alin.1 acest act normativ, "Plata sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției, se va realiza, eșalonat, în termen de 18 luni de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă, modalitatea de eșalonare fiind stabilită prin ordin comun al Ministrului Justiției, Ministrului Economiei și Finanțelor, Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție."
Prin Ordinul comun nr.3774/22.08.2008 privind modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență a Guvernului nr.75/2008 privind stabilirea unor masuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, a fost reglementată modalitatea de executare a hotărârilor obținute de personalul din justiție.
Astfel, potrivit art.l alin.2 din respectivul ordin acesta se aplică atât pentru drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, cât și pentru dobânzi, penalitatea sau alte sume acordate, calculate până la data plății efective, precum și pentru cheltuielile de executare.
Conform art.2 "Plata sumelor aferente fiecărui titlu executoriu dintre cele prevăzute la art.l se va realiza eșalonat, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.75/2008, în trei tranșe stabilite după cum urmează:
a) în luna octombrie 2008-30%;
b) în luna martie 2009-40%;
c) în luna octombrie 2009-30%.
Potrivit art.3 sumele aferente tranșei menționate la lit.a) vor fi alocate prin rectificare bugetara iar, conform art.4 sumele menționate la lit.b) și c) vor fi alocate prin bugetul aferent Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție și Ministerului Public, pentru anul 2009.
La art.5 este reglementată modalitatea de centralizare a sumelor de către ordonatorii terțiari, secundari și principali de credite din sistemul justiției și atribuțiile acestora privind punerea în executare a hotărârilor judecătorești. După centralizarea datelor ordonatorii principali respectiv Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public urmând să solicite alocarea fondurilor necesare plății sumelor în bugetele proprii, cu respectarea Legii nr.500/2002.
În același sens sunt și dispozițiile art.25 din OUG 37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, potrivit cărora "ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume, pe tot parcursul anului, și comunicând Ministerului Economiei și Finanțelor în termen de 5 zile operarea acestor modificări."
Având în vedere dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.75/2008 și Ordinului nr.3774/22.08.2008, plata drepturilor salariale din sistemul de justiție, recunoscute prin hotărâri judecătorești, vor fi achitate eșalonat de ordonatorii de credite din sistemul de justiție, din bugetele acestora, urmând ca fondurile să fie alocate prin legile de rectificare și prin legea bugetului.
Deoarece art.2 lit.a) din Ordinul nr.3774/22.08.2008 menționează faptul că, prima tranșă în procent de 30% se va achita în luna octombrie 2008, prin Ordonanța de Urgență nr.112/2008, s-a procedat la rectificarea bugetului pe anul 2008.
Prin urmare, Ministerul Economiei și Finanțelor și-a respectat obligațiile legale stabilite prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.75/2008 respectiv Ordinul nr.3774/22.08.2008, în sensul că a procedat la rectificarea bugetului Ministerului Justiției, alocând credite bugetare în sumă de 280 milioane lei, pentru plata primei tranșe de 30%, așa cum se prevede la art.2 din Ordinul comun nr.3774/22.08.2009.
In același sens, pentru plata tranșelor aferente lunilor martie 2009 și octombrie 2009, sumele rezultate din titluri executorii definitive au fost prevăzute în proiectul de buget al Ministerului Justiției pe anul 2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 din Codul d e Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor, nu a fost solicitat nici un mijloc de probă.
În motivarea recursului său, Ministerul Justiției și Libertăților arată că instanța de fond a admis în mod greșit cererea prin care se solicită acordarea în continuare a sporului de 50%, fiind vorba despre un drept viitor, care nu s-a născut încă, astfel că reclamanții nu au justificat un interes actual:
Solicită să se observe faptul că, una dintre condițiile de fond ale exercițiului acțiunii civile o constituie acordarea unui drept. Una dintre condițiile pe care dreptul afirmat trebuie să le îndeplinească este ca el să fie actual sau viitor, dar cert.
Având în vedere faptul că salariul presupune prestații periodice succesive, că dreptul la prestație succesivă se naște distinct și numai în măsura prestării activității, solicită să se constate că pentru fiecare prestație lunară în parte trebuie verificat în ce măsură dreptul este actual.
În raport de aceste argumente, mai solicită să se constate că acordarea sporului de 50% și pentru viitor a fost pronunțată greșit, cererea fiind prematură, deoarece dreptul poate fi invocat fiecare prestație în parte numai după prestarea activității și ajungerea la scadență.
În drept, au fost invocate dispozițiilor art. 304 pct. 9 Codul d e procedură civilă, coroborat cu art. 312 din Codul d e procedură civilă.
În dovedirea susținerilor, nu a solicitat nici un mijloc de probă.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiat, a recursului declarat de către Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, cât și în nume propriu.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cât privește recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, instanța de recurs va respinge, ca neîntemeiat recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXI/2008, obligatorie pentru instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 329 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, instanța supremă a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin menționata decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
A mai reținut instanța supremă că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Așadar, a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Concluzia instanței supreme a fost în sensul că efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Prin urmare, Curtea reține că, pe de o parte, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - prin care se constată că nici în prezent dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea - este ulterioară datei intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, iar pe de altă parte, în ce privește abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 8/2007, își păstrează valabilitatea același raționament dezvoltat de instanța supremă cu privire la abrogarea menționatului text legal prin nr.OG 83/2000.
Astfel, prin Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, act normativ evocat în preambulul nr.OG 8/2007, Guvernul nu a fost abilitat să abroge Legea nr. 50/1996.
Așa fiind, drepturile pretinse de reclamanți pot fi recunoscute și plătite după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007.
De asemenea, în privința acordării pe viitor a acestui spor, Curtea reamintește recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, dispozițiile art.155 din Legea nr.53/2003, potrivit cărora sporul este partea variabilă a salariului reprezentând prin urmare un drept salarial care este datorat de angajator cât timp persoana sau, după caz, persoanele își păstrează calitatea de salariați iar împrejurările care au determinat legiferarea sporului de mențin neschimbate.
Acesta este motivul pentru care se impunea acordarea și pentru viitor a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, cât timp reclamantele își păstrează calitatea de magistrați.
Procedând în această manieră, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci doar a statuat, aplicând dispozițiile legale care garantează pentru salariați plata salariilor, acest drept și pentru viitor, adică pentru perioada ulterioară judecății în care se mențin raporturile de muncă între reclamanți pe de o parte și angajatori, pe de altă parte.
Față de faptul incontestabil că plata acestui spor nu a fost făcută de către angajator, nemenționarea obligării sale pentru viitor la plata acestui spor, ar deschide calea ignorării în fapt a acestui drept, cu consecința neplății acestuia ulterior pronunțării deciziei.
Dreptul la salariu, din care face parte și dreptul la acordarea sporului de 50%, se naște odată cu dobândirea calității de salariat, doar pentru datoriile restante operând termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003. Este important a nu se confunda dreptul la salariu, cu faptul plății salariului la termenele lunare stabilite de angajator. Acordând pe viitor acest spor pentru magistrați, Curtea nu are în vedere împrejurarea plății efective a salariului pentru care există un termen de exigibilitate ulterior pronunțării deciziei, ci dreptul la primirea salariului complet din care face parte și sporul de suprasolicitare neuropsihică, câtă vreme raporturile de muncă se mențin, iar intimații-reclamanți își păstrează calitatea de magistrați.
Curtea cunoaște că la data soluționării celor două recursuri au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr.330/2009 în ceea ce privește categoria de personal salarizat de Ministerul Justiției. Prin această reglementare se schimbă fundamental cadrul legal de retribuire a personalului bugetar, dar în ceea ce privește sporul de suprasolicitare neuropsihică, recunoscut magistraților începând cu 12.11.2009 se constată că acesta este de 25%față de 50% prevăzut în hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr.320/20.11.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
C puțin începând cu data de 20.11.2008, ca efect al titlului executoriu reprezentat de sentința mai sus amintită, indemnizația plătită lunar intimaților trebuia să includă contravaloarea sporului de 50% pentru a se respecta principiul autorității de lucru judecat și a se da eficiență executării unei hotărâri judecătorești ce constituie, potrivit dispozițiilor art.278 pct.1 Cod pr.civilă, titlu executoriu.
Sporul de 25% prevăzut de Legea nr.330/3009 începând cu 12.11.2009 pentru a fi acordat magistraților, în raport cu același spor dar în procent de 50% din indemnizația brută lunară conduce la o indemnizație lunară mai mică decât cea care trebuia efectiv plătită reclamanților-intimați începând cu 20.11.2008, chiar dacă, din rațiuni care scapă instanței de control judiciar și care nu au nicio bază legală, ordonatorul principal de credite, în speță recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, a refuzat să pună la dispoziția ordonatorilor secundari și terțiari sumele necesare plătirii efective a acestor drepturi salariale, lunar, odată cu indemnizația. Acest refuz de punere în executare a unei hotărâri judecătorești ce constituie titlu executoriu reprezintă o conduită ilegală și abuzivă, așa încât ea nu poate avea consecințe în privința cuantumului indemnizației la care aveau dreptul intimații. Începând cu 20.11.2008, indemnizația trebuia să cuprindă distinct de alte sporuri, sporul de 50%.
Acest cuantum al indemnizației este cel avut în vedere de C începând cu 20.11.2008, or, din această perspectivă, este evident că un spor de 25% începând cu 12.11.2009 este mai mic decât cel de 50% începând cu 20.11.2008.
Dispozițiile Legii nr.330/2009 care reglementează sporul de 25% de suprasolicitare neuropsihică începând cu 12.11.2009 contravin dispozițiilor aceluiași act normativ înscrise în art.3 lit.
Aceste din urmă dispoziții au o valoare de principiu și stabilesc că sistemul de salarizare trebuie să ia în calcul sporurile recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009 prin hotărâre judecătorească. Or, prin stabilirea în textul aceleeași legi a unui spor de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, legiuitorul își încalcă propriile principii expuse în Legea nr.330/2009, față de împrejurarea că același spor, dar în cuantum de 50% din indemnizația lunară brută fusese recunoscut intimaților la data de 20.11.2008, trebuia plătit începând cu această dată și avut în vedere la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009.
Constatând contradicția mai sus expusă, fără a crea norme juridice noi sau a intra în contradicție cu îndrumările Curții Constituționale din decizia nr.838/2009, Curtea, urmează o logică ce înțelege să dea întâietate de aplicare unui text legal cu valoare de principiu. Chiar dacă acest principiu este încălcat în capitolul ce reglementează drepturile personalului bugetar salarizat de Ministerul Justiției, ca efect al unei inconsecvențe sau unei erori de tehnică legislativă, Curtea, așa cum a arătat, va da eficiență juridică textului legal cu valoare de principiu, apreciind că această împrejurare justifică menținerea și pentru viitor a sporului de 50% pentru a nu crea premisele scăderii indemnizației reclamanților-intimați și încălcării dispozițiilor imperative prevăzute de art.3 lit.c din Legea nr.330/2009.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 din Codul d e Procedură Civilă, va respinge, ca nefondat recursul declarat de către Ministerul Justiției și Libertăților.
Cu privire la recursul declarat de către Ministerul Finanțelor Publice atât în calitate de reprezentant al Statului Român cât și în nume propriu, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, care a format obiectul dosarului civil nr- aflat pe rolul Tribunalului București, reclamantele au solicitat în contradictoriu cu Tribunalul București, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să se recunoască discriminarea, să se calculeze și să se plătească drepturile reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 1 septembrie 2004 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor.
Reclamanții au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, în nume propriu, să fie obligat acest pârât să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Curtea de APEL BUCUREȘTI, a fost învestită să soluționeze cererea reclamantelor, prin încheierea din ședința publică din data de 25.06.2008, ca urmare a dispozițiilor nr.OUG75/2008.
La termenul de judecată din data de 20.11.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTIa soluționat cauza pe lipsă de procedură cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, care trebuia citat în calitate de pârât, în nume propriu, pentru soluționarea capătului de cerere privind obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
Din analiza dosarului de fond rezultă că a fost citat numai Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru soluționarea capătului principal de cerere, nu și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, în nume propriu.
De asemenea, prin sentința civilă nr.320/20.11.2008, instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind acordarea sporului de suprasuprasolicitare neuropsihică în procent de 50% în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, deși acest pârât a fost citat, ci s-a pronunțat numai pe capătul de cerere privind alocarea fondurilor bugetare în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, care nu a fost citat în cauză.
Potrivit art. 85 din Codul d e Procedură Civilă "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel", iar dispozițiile art. 107 din Codul d e Procedură Civilă stabilesc că "Președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității".
Curtea constată că, la soluționarea cauzei în fond de către instanță, nu au fost respectate dispozițiile legale menționate astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.5 din Codul d e Procedură Civilă coroborate cu dispozițiile art.312 din Codul d e Procedură Civilă, care prevede că "în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad".
Având în vedere că dispozițiile nr.OUG75/2008 au fost declarate neconstituționale, în raport de dispozițiile art.2 pct.1 lit.c și art.725 alin.2 și art.727 din Codul d e Procedură Civilă, instanța va dispune casarea, în parte, a sentinței recurate și va trimite spre rejudecare Tribunalului București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale cu privire acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Instanța de recurs va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr.320 din data de 20.12.2008, pronunțate de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (format vechi nr.5103/2008), cu privire la acțiunea formulată în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul București și Curtea de APEL BUCUREȘTI și cu recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, având ca obiect acordarea sporului de supra suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.320 din data de 20.12.2008, pronunțate de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (format vechi nr.5103/2008), în contradictoriu cu intimatele-reclamante (), I, () - și - toate cu domiciliul ales la Judecătoria Sectorului 5 B, cu sediul în B,-, sector 4, și cu intimații-pârâți Tribunalul București cu sediul în B,-, sector 3 și Curtea de APEL BUCUREȘTI cu sediul în B,-, sector 4.
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.320 din data de 20.12.2008, pronunțate de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (format vechi nr.5103/2008), în contradictoriu cu intimatele-reclamante (), I, () - și - toate cu domiciliul ales la Judecătoria Sectorului 5 B, cu sediul în B,-, sector 4, și cu intimații-pârâți Tribunalul București și Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Casează, în parte, sentința recurată și trimite spre rejudecare Tribunalului București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored: NV/ EX.11 /07.01.2010
Jud. fond:;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
