Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 7311/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7311
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin Președinte Secție
-- - - Vicepreședinte Instanță
-- -- - Judecător
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr.1960/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă SC SA reprezentată de avocat, au lipsit recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentanta intimatei pârâte SC SA solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 27.02.2009 petenții, au chemat în judecată pe intimata SC SA solicitând instanței obligarea acesteia să respecte dispozițiile art.128(5), 129 și anexele 2 și 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate în ceea ce privește acordarea salariului de bază minim pentru muncitorii calificați pe unitate și obligarea la plata diferențelor salariale dintre salariul de bază minim ce trebuia plătit și cel acordat efectiv, începând cu data de 01.02.2006 până la 27.03.2008.
În motivare s-a arătat că petenții au fost angajații societății intimate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, iar pârâta refuză să le acorde salariul de bază minim conform dispozițiilor CCM la nivel de unitate care prevăd că, în cadrul SC SA, salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
S-a mai arătat că, potrivit art 129(1) din același CCM, salariile de bază minime pe funcții și meserii se stabilesc prin aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe unitate, a coeficienților minimi pentru muncitori calificați, în funcție de meseria fiecărui salariat, coeficienți prevăzuți în Anexele 2 și 3 din CCM.
În drept, au fost invocate disp. art. 128, 129, anexele 2 și 3 din CCM, art 57, 166, 238 pct 2 și 283 lit c din Codul Muncii.
Petenții au depus în copie carnetul de muncă și extrase din CCM.
Deși legal citată cu mențiunea de a depune întâmpinare, intimata nu s-a conformat disp. art. 287 din Codul Muncii dar a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Gorj.
Prin sentința civilă nr. 1960/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, s-a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj invocată de intimata.
S-a respins acțiunea formulată de petentii, și, în contradictoriu cu intimata SC SA sediul
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut și constatat următoarele:
Petenții, au fost salariații intimatei, așa cum rezultă din carnetul de muncă depuse la dosar.
Conform dispozițiilor art.128 alin. 5 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, în cadrul SC SA și al structurilor sale organizatorice salariul de bază minim este de minimum1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
La art.129 din același CCM se prevăd coeficienții minimi ce se vor aplica la salariul de bază minim actualizat pe unitate conform art.128 amintit mai sus.
Dacă petentul s-a considerat nemulțumit de stabilirea salariului de bază pe perioada 2005-2008, în sensul că intimata nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.128 și 129 din contractul colectiv de muncă, acesta avea posibilitatea să solicite în instanță constatarea nulității clauzelor contractului individual de muncă referitoare la salarizare.
Acțiunea în justiție putea fi formulată, conform disp. art. 283 lit.d din Codul Muncii, pe toată durata existenței contractului individual de muncă al fiecărui salariat.
Petenții au formulat prezenta acțiune la data de 26.01.2009, dată la care aceștia nu mai erau salariații intimatei, astfel că instanța a respins acțiunea pe acest considerent.
Privitor la excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Gorj invocată de intimată, instanța a constatat: competența de a soluționa litigiile de muncă este stabilită prin dispozițiile art.2 alin 1 pct. 2 lit. b) din Codul d e procedura civila potrivit cărora, tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Iar competenta teritorială a tribunalului este cea prevăzută de art. 284 din Codul Muncii, potrivit căruia conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit instanța de fond a reținut că acțiunea este neîntemeiată, întrucât la data formulării acțiunii-26.01.2009 nu mai aveau calitatea de salariați ai intimatei SC SA
Arată că, prin acțiune au solicitat drepturi salariale în baza prev. art. 128 al.5 și art. 129 din CCM la nivel de unitate, pentru perioada în care au fost angajații intimatei pârâte, în cauză fiind incidente prev. art. 283 al.1 lit. c din, nefiind aplicabile dispoz. art. 283 lit. d din.
În ceea ce privește fondul cauzei, criticile au în vedere faptul că, intimata-pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin CCM, respectiv salarizare corespunzătoare dispoz. art.128 al.5 și art. 129 din CCM.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin acțiune reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata diferenței de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre salariile de bază pe niveluri și funcții ce trebuiau acordate conform art. 128 al.5 și art.129 din CCM și salariile de bază acordate, sume actualizate la data plății.
Instanța de fond a reținut că la data introducerii acțiunii, reclamanții nu mai erau salariații pârâtei pe de o parte, iar pe de altă parte, drepturile, întemeiate pe dispoz. art. 128 și 129 trebuiau solicitate în instanță ulterior, după constatarea nulității acestor clauze.
Analizând acțiunea, se constată că, această motivare cu referire la constatarea nulității clauzelor este străină de obiectul cauzei, reclamanții neformulând un astfel de capăt de cerere; Mai mult, s-a reținut că, în cauză sunt incidente prev. art. 283 al.1 lit. d din Codul Muncii, un astfel de capăt de cerere putând fi cerut doar pe durata existenței contractului.
Se apreciază că instanța de fond a fost în eroare cu privire la obiectul acțiunii, deoarece reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata unor diferențe de drepturi salariale în baza art. 128 și 129 din CCM pe perioada în care au fost salariații acesteia.
Dispozițiile art. 283 alin.1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c (de 3 ani) - în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator și cel menționat la litera e (de 6 luni), în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține unul din cele două termene de prescripție, trebuie clarificată natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune.
Împrejurarea că drepturile solicitate prin acțiune de reclamanți au fost prevăzute în CCM, nu conduce, în mod automat, la concluzia că neacordarea sa echivalează cu o neexecutarea contractului de muncă sau a unei clauze a acestuia. Pentru aceasta se are în vedere, momentul nașterii dreptului de a solicita aceste diferențe salariale.
În speță, obiectul conflictului individual dintre părți îl constituie neplata acestor diferențe de drepturi bănești, iar termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementat de dispoz. art. 283 lit. c Codul Muncii.
Acestea sunt argumentele pentru care instanța de recurs constată că acțiunea formulată de reclamanți nu poate fi încadrată în dispoz. art. 283 lit. d din Codul Muncii, deoarece nu este o cerere în constatarea nulității unor clauze ale CCM ci este o acțiune în despăgubiri, ce poate fui formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Constatând că prima instanță a examinat greșit cauza prin prisma excepției prescripției prev.de art.283 al.1 lit. d din și calificarea greșită a acesteia ca fiind o cerere în constatarea nulității unei clauze a CCM Curtea, în raport de dispozițiile art. 81alin.2, art. 82 din 168/1999 și dispoz. 312 alin. 5 Cod pr. civ. va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea examinării cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr. 1960/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA.
Casează sentința nr. 1960/24.03.2009.
Trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Manuela Preda - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn./3 ex.08.01.2010
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora Manuela Preda
