Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 76/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.76
Ședința publică din 25.01.2010
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - SA B, cu sediul în sector 1, Calea, nr.239, împotriva sentinței civile nr.870/5.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimata-intervenientă, cu domiciliul ales la.av.,-, bloc 114,.61, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta - SA av., cu delegație la dosar, lipsă fiind intimații, și intimata-intervenientă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se prezintă în instanță numitul care nu este parte în proces și depune note scrise din partea doamnei av., apărător al intimaților, o cerere prin care solicită acordarea unui termen, întrucât are de susținut o cauză la o altă instanță, precum și chitanța seria - nr.051.
La solicitarea instanței, numitul se legitimează cu CI seria - nr.-.
Apărătorul recurentei se opune cererii de acordare termen.
Curtea, având în vedere că este a doua cerere de acordare termen formulată de apărătorul intimaților, o respinge.
Apărătorul recurentei precizează că renunță la excepția de nconstituționalitate invocată.
Depune la dosar înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei arată că plata drepturilor bănești reprezentând prima de Paști și C au fost acordate fără a se stabili cuantumul acestora.
Pentru motivele invocate în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, urmând a se avea în vedere motivele 8 și 10 din cererea de recurs.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea formulată la data de 20.06.2008 reclamanții, au solicitat obligarea pârâtei - SA B la plata sumelor astfel:
- 9100 lei( C 2005, Paști + C 2006, Paști + C 2007);
Bulgariu -9100 lei( C 2005, Paște + C 2006, Paște + C 2007);
-9100 lei ( C 2005, Paști +C 2006, Paște +C 2007), sume ce reprezintă drepturi salariale suplimentare de Paști și de C, în cuantum de un salariu mediu de bază pe unitate, aferente anilor 2005-2007, datorate în baza art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2005-2007, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile din contractele colective de muncă pe unitate pe anii 2005, 2006, 2007 art.168.De asemenea, au solicitat câte 2000 lei daune morale pentru fiecare reclamant.
Prin sentința civilă nr.870/5.12.2008 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților și intervenientei, în funcție de perioada lucrată de fiecare în intervalul 20.06.2005-31.12.2007, drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paște și C, actualizate cu rata inflației până la data plății și câte 500 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că Drepturile pretinse sunt reglementate expres în art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Conform art.977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art.978 din Cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce niciunul.
Or, în cazul de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, nu cea de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta se impune și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005 și 2006 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nicio rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
Totodată, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau stabilite prin Contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Art.165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Potrivit art.236 al.4 din Legea nr.53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Prin urmare, dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art.248 al.3 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs - SA- Grup aducând următoarele critici soluției instanței de fond:
Primele de Paști și de au fost acordate de către prima instanță fără a se stabili cuantumul acestora.
Instanța de fond nu determinat cuantumul concret al sumei la care a fost obligată societatea SA pentru că având în vedere modul de redactare a hotărârii judecătorești creanța nu este certă, lichidă și exigibilă și în consecință hotărârea judecătorească nu poate fi executată.
Instanța de fond nu a precizat în dispozitiv dacă aceste prime de Paști și C au ca punct de referință salariul de bază mediu sau salariul mediu pe SA.
Drepturile suplimentare amintite în art.168 din au ca punct de referință,salariul de bază mediu, și nu,salariul mediu brut, cum eronat se susține în acțiunea introductivă.
În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Prin acțiune s-a solicitat acordarea unor prime invocând nerespectarea art.168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între SA pe de o parte, și salariați, reprezentați de către, pe de altă parte.Prin urmare, este în afară de orice discuție că dreptul invocat în acțiune de către reclamanți se fundamentează pe prevederile Contractului colectiv de muncă.
Potrivit art.238 din muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui tabilit prin contractele colective de muncă.Primele solicitate prin acțiune își au izvorul în contractul individual de muncă.
Instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din CCM, intitulat " Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocată de pârâta SA.
Potrivit alin.1 al art.168 teza finală din (text nemodificat în perioada 2003-2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.257 din Codul muncii referitor la faptul că în conflicte de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
În mod greșit reține prima instanță că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.
Un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Modul de interpretare stabilit de Comisia paritară nu are caracter retroactiv,iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea primelor de Paști și de în salariu. Pentru că timp de trei ani de zile salariații nu au solicitat aceste prime,nu s-apus problema întrunirii acestei Comisii pentru a interpreta clauzele
Practic, decizia de interpretare are rolul de a stabili care a fost voința părților cu privire la includerea primelor respective în salariu. Cu toate acestea, nu se poate susține că decizia are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale
În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale (asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Instanța de fond a făcut o analiză trunchiată a dispozițiilor art.168 și nu o interpretare sistematică a întregului text și a probelor din dosar, încălcând dispozițiile art.236 alin.4 din Codul muncii întrucât nu a respectat întocmai convenția părților și voința reală a acestora.
Instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată reclamanților în cuantum mult prea mare raportat la valoarea pretențiilor solicitate de reclamanți și anume a acordat cheltuieli de judecată în valoare de 20.000.000 lei.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea nu îl reține ca întemeiat.
Într-adevăr prima instanță nu a precizat un anumit cuantum al drepturilor solicitate, ci a acordat aceste drepturi în mod generic, fără a se menționa dacă sunt drepturi brute sau nete. Insă modul cum se va face plata și cuantumul reprezintă probleme ce au legătură cu executarea sentinței astfel că nu pot fi reținute ca motiv de recurs. De altfel, există proceduri instituite de legiuitor tocmai pentru a se accelera derularea proceselor și care vizează lămurirea titlului (de exemplu, procedura prevăzută de art. 281 indice 1 Cod procedură civilă). Creanța este determinabilă astfel că primul motiv de recurs este nefondat.
Suntem de acord cu reținerile instanței de fond privind termenul de prescripție a dreptului material la acțiune,instanța apreciind că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera,e a aceluiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.
Astfel, lipsa negocierilor între părțile contractante ale nu poate fi imputată salariatului ci chiar recurentei care avea obligația, împreună cu, să negocieze acordarea suplimentărilor cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Deci, nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru protejarea unor drepturi.
Chiar dacă negocierile nu au avut loc între părțile contractante, această situație nu poate aduce atingere principiului liberului acces la justiție.
Pentru a se putea exercita un drept la acțiune, este necesar, alături de alte condiții ca, dreptul să fie și actual, adică născut.
Ori, dreptul la acordarea primelor s-a născut prin însăși intrarea în vigoare a dispozițiilor cuprinse în art.168 din
Nu considerăm întemeiată opinia recurentei, că dreptul la acțiune nu s-a născut încă.
Dreptul în sine a existat și există,putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari și, în cazul în care s-ar accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care negocierile nu ar avea loc niciodată,iar persoana titulară a dreptului să nu poată să își exercite dreptul niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu,abstract,fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
În consecință, nu se reține nici acest motiv de recurs, soluția instanței de fond de respingere a excepției prematurității fiind legală și temeinică.
Nici motivul de recurs referitor la includerea primelor în salariul de bază nu poate fi reținut ca fondat.
Potrivit disp.art.168 alin.1 din pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de către suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006 mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că ".în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din pe anii 2004 - 2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în încheiat în anul 2003.
Susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004 - 2006 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin. 2 al art. 168 din M.2004 - 2006, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Dacă recurenta ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004 - 2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Față de cele arătate, susținerea recurentei că au fost incluse în salariul de bază primele solicitate și în anii ulteriori anului 2003 este neîntemeiată.
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art.9 din dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art.168 din al, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art.168 alin.l și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp.art.9 din De fapt,prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor 2004 - 2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în din 2005 la alin.2 din art.168 se prevede că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază iar prin Notă se prevede că,începând cu anul 2003 drepturile suplimentarevor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă).
Mai mult, disp.art.244 din Codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele doar pe parcursul executării lui în condițiile legii,ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În consecință,nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.
Referitor la actualizare, în mod corect instanța de fond a menționat că sumele vor fi actualizate la data plății, actualizarea reprezentând executarea întocmai a obligației asumate( fără scăderea valorii reale).
În ceea ce privește sumele acordate Curtea reține că, în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar reținerea contribuțiilor urmează să fie efectuată chiar de către recurenta angajator, la punerea în executare a hotărârii.
Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă ci, dimpotrivă, brută, aceasta fiind o problemă de executare.
În ceea ce privește noul contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008 prin actul adițional nr. 1090/22.02.2008, instanța nu îl reține ca având relevanță în cauză.
Conform disp. art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării și nicidecum retroactiv. Părțile pot conveni prin contract doar asupra faptului că data aplicării clauzelor negociate să fieulterioarăzilei de înregistrare a contractului. În consecință, instanța nu poate aplica la situațiile din anii 2004 - 2006 un contract colectiv de muncă ce a fost înregistrat la data de 22.02.2008 întrucât s-ar încălca prevederile legale mai sus menționate.
Actul confirmativ este o specie a actului declarativ și reprezintă un act prin care o persoană renunță la dreptul său de a ataca cu acțiunea în anulabilitate un act juridic civil la a cărui încheiere a fost încălcată o dispoziție legală ce ocrotește un interes personal. Prin actul confirmativ este înlăturată o cauză de nulitate relativă, actul juridic devenind astfel valabil. Ori, în speța de față, nu s-a pus niciodată problema unei cauze de nulitate relativă a contractelor colective de muncă din anii 2004 - 2006 ci, dimpotrivă, de aplicare a acestora.
Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată în mod corect, instanța de fond a obligat parte care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată conf.art.274 pr.civ. iar față de complexitatea dosarului nu se impune reducerea onorariului avocatului reclamanților așa cum solicită recurenta.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta cu sediul în B,- împotriva sentinței civile nr.870/5.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta-pârâtă să plătească intimaților-reclamanți suma de 2380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - -
Grefier,
-
-/3.02.2010
Tehnored./7 ex./ 8.02.2010
Fond: -
Asistenți jud: -
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
