Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 765/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.765/
Ședința publică din 6 mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de M, cu sediul în Tg.M,--3, în numele pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.5 din 8 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsa ei conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5 din 8 ianuarie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția inadmisibilității acțiunii; a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Primăriei municipiului Tg-M, Consiliului local Tg-M și a Ministerului economiei și Finanțelor; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții " "Tg-M, Primăria municipiului Tg-M, Consiliul Local al municipiului Tg-M și Ministerul Economiei și Finanțelor, și drept consecință:
- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, pentru perioada 22.11.2004 - 22.11.2007; a obligat în solidar pârâți la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri legale cu majorările salariale prev. de Legea nr.220/2007 pentru perioada 01.01.2007 - 21.07.2007, despăgubiri ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului; a obligat pârâtul " " să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei drepturile salariale astfel acordate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta este încadrată la unitatea școlară pârâtă în funcția de cadru didactic fiind salarizată potrivit tranșei de vechime în învățământ de 30 - 35 ani și grad didactic
Potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de o creștere salarială de 1/25 din tranșa de vechime anterioară. Disp.art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997 nu au fost abrogate prin dispozițiile art.10 din Legea 154/1997 astfel că pretențiile reclamantei sunt întemeiate.
Cu referire la petitul doi al acțiunii reclamantei instanța de fond a reținut că prin Legea 220/1997 anexa nr.2 a OG 11/2007 a fost aprobată cu modificări fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic Legea nu a modificat în mod expres prevederile art.9 din OG 11/2007 prevederi potrivit cărora aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice se va face începând cu luna ianuarie 2007. În opinia instanței de fond legiuitorul a instituit o majorare salarială recunoscând debite salariale pentru perioade anterioare intrării în vigoare fixând anumite termene de plată viitoare a acestor debite. De o manieră similară s-a procedat și prin Legea 138 din 17 mai 2005 prin care s-au stabilit drepturi salariale începând cu luna martie 2005, drepturi a căror scadență a fost stabilită ulterior intrării în vigoare a legii.
Prin Legea 220/2007 legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale instituind drepturi cu scadență viitoare, cu alte cuvinte, legea nu se aplică faptelor și actelor juridice petrecute anterior intrării în vigoare ci ea se aplică pentru viitor și nu reprezintă altceva decât recunoașterea unor debite salariale precum și a scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii.
Apreciind asupra celor de mai sus instanța de fond s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva sentinței civile menționate, DGFP M în numele a înaintat în termen legal recurs solicitând modificarea sentinței atacate și în urma rejudecării cauzei respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă față de recurent, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În drept s-a invocat motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevându-se că hotărârea atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Prin memoriul de recurs, s-a arătat că ministerul recurent nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu există nici un raport juridic între părțile litigante, respectiv raporturi de muncă. Prin Legea nr.84/1995 (legea învățământului) s-a statuat că finanțarea cheltuielilor de personal din cadrul învățământului preuniversitar se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale și nicidecum de către minister. Rolul ministerului este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că anexele introduse prin OUG 8/2000 au fost modificate, respectiv înlocuite cu cele prev. de OG 11/2007, aceste anexe reglementând în detaliu salarizarea personalului didactic cu luarea în considerare implicit și a prevederilor art.50 din Legea 128/1997.
Cu referire la diferențele de drepturi salariale pentru perioada 01.01.2007 - 01.07.2007, recurentul a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond încalcă principiul neretroactivității legii civile în sensul în care Legea 220/2007 a fost publicată la data de 17 iulie 2007 în Monitorul Oficial intrând în vigoare, potrivit art.78 din Constituție, la 3 zile de la data publicării. Cu alte cuvinte, aceste dispoziții legale nu pot fi aplicate unei perioade anterioare intrării actului normativ în vigoare.
Recursul dedus judecății este nefondat pentru considerentele ce succed:
Reclamanta este cadru didactic încadrat la unitatea școlară pârâtă intimată având o vechime în învățământ cuprinsă în tranșa de la 30-35 de ani.
Instanța de recurs va reanaliza excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive în sensul respingerii acesteia arătând că în cauză sunt incidente prevederile art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 din Legea nr.379/2005.
Potrivit art.16 din HG nr.2192/2004 "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocateprin bugetele localeale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea,de labugetul de statși din alte surse, potrivit legii".
Potrivit art.13 din Legea 379/2005 Legea de Stat pentru anul 2006 " din taxa pe valoarea adăugată se alocă 9.703,4 milioane lei sume defalcate pentru bugetele locale, din care:. b) 6.101,0 milioane lei . din care 4.880,2 milioane lei pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat ale comunelor, orașelor și municipiilor, potrivit anexei nr. 5;
Potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995 "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocateprinbugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea,de la bugetul de statși din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asiguraprin bugetelelocale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ,din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli socialeși alte cheltuieli asociate procesului de învățământ.Finanțarea complementarăseasigură din bugetele localeși din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea de bazăcuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli de personal;
b) cheltuieli materiale si servicii;"
Din extrasul textului de lege redat anterior rezultă fără dubiu că recurentul se află în eroare în ceea ce privește sursele finanțării de bază astfel, din textul de lege citat rezultă că finanțarea de bază se faceprin bugetele locale de la bugetul de stat sau din alte venituri ale bugetelor locale.
Tot din textul de lege rezultă că finanțarea complementară se asigură exclusiv din bugetele locale însă această finanțare are în vedere cheltuielile de capital, cheltuielile sociale și alte cheltuieli asociate neavând astfel nici o legătură cu cheltuielile de personal ca parte integrantă a finanțării de bază.
Împrejurarea că finanțarea de bază și finanțarea complementară se fac pe bază de contract încheiat între directorul instituției de învățământ și primarul localității și se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli al unității de învățământ potrivit art.167 alin.13 din Legea nr.84/1995 nu este de natură a înlătura reglementarea citată anterior vizând sursa acestor venituri respectivbugetul de statprin bugetul local.
Având în vedere responsabilitățile legale ale Ministerului Economiei și Finanțelor în elaborarea proiectului bugetului de stat precum și dispozițiile legale amintite anterior, curtea apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurent.
Ca atare, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP M, are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii pronunțate cât și a executării ei de către reclamant.
Cu privire la criticile formulate pe fondul cauzei, curtea reține următoarele:
Reclamanta este cadru didactic încadrat la unitatea școlară pârâtă având o vechime în învățământ cuprinsă în tranșa de la 30-35 de ani.
Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime respectivtranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de " noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Acestor transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului și au în vedere coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. Creșterile salariale față de segmentele de vechime sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a conține, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferentetranselor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază ocreștere de 1/25 suplimentarăci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
În ceea ce privește majorările salariale prevăzute de Legea nr.220/2007 se constată, de asemenea, că prima instanță a dispus în mod corect acordarea acestora, nefiind încălcat principiul neretroactivității legii civile, invocat de către pârâții-recurenți, deoarece prin art. 9 din nr.OG 11/2007 s-a prevăzut aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
Cum această ordonanță a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 220/2007, însă doar sub aspectul coeficienților de multiplicare prevăzuți inițial - aceștia fiind majorați, iar nu și cu privire la data de început a aplicării noii salarizări (astfel cum s-a prevăzut prin art. 9 din ordonanță), este evident că prevederile legale menționate nu au fost aplicate în mod retroactiv.
Față de cele ce preced, recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat, nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. Din oficiu, curtea nu a reținut motive de casare de ordine publică care să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe care să le pună în discuția părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M cu sediul în Tg-M str.-.- nr.1-3 în numele Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.5 din 8 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 6 mai 2008, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
ptr., fiind
în concediu, semnează
prim grefier
Red.
Tehnored.
2 exp.
022.07.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
