Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 774/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.774
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta C, domiciliată în Câmpina, str.-.-.Er.Gr. nr.1 B,.23,.B,.24, județul P, împotriva sentinței civile nr.115 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata-pârâtă SC "" SA, avocat din Baroul Prahova, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru intimata-pârâtă SC "" SA depune la dosar raport de expertiză contabilă extrajudiciară și declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația intimatei-pârâte că alte cereri nu mai are de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru intimata-pârâtă, având cuvântul în fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluței primei instanței, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de reclamanta C, împotriva sentinței civile nr.115 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova. constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul sub nr- reclamanta Cac hemat în judecată pârâta A B, solicitând instanței ca prin sentința ce sa va pronunța să fie obligată aceasta la plata drepturilor salariale constând într-un salariu minim pe ramura energie, termică, petrol și gaze pentru anul 2005 ce reprezintă contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă și la plata drepturilor bănești neacordate reprezentând contravaloarea a 2,500 - 4,000 mc. de gaze naturale, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, precum si a cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca in anul 2005 fost salariata paratei, aceasta din urma asumându-și obligația de a i se achita pentru aprovizionarea toamna - iarna cate o suplimentare drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixa, parata nerespectându-si insa aceasta obligație deși executarea CCM este obligatorie pentru parti.
Parata a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a prescripției dreptului la acțiune, in condițiile in care reclamanta nu este creditorul raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cat s-a stabilit acordarea acestor drepturi in funcție de negocierile dintre patronat si sindicat si ca, in speța, dreptul la acțiune este prescris in baza art.283 lit.e muncii, fiind împlinit termenul de prescripție de 6 luni, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată, motivându-se ca drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 in salariul de baza.
Prin sentința civilă nr.115 pronunțată la 16 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, ca neîntemeiate. De asemenea, a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că așa cum rezultă din copia cartii de munca existente la dosar, reclamanta a fost salariata paratei.
Potrivit art. 176 din CCM 2005- 2007 in luna octombrie (pentru aprovizionarea toamna - iarna) salariații vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixa, precum și de contravaloarea a 2,500 - 4,000 mc. de gaze naturale, urmând ca in CCM-urile încheiat la nivele inferioare sa se stabilească condițiile si criteriile de acordare.
Prin același articol se mai prevede ca negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acorda, vor începe cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acorda aceste adaosuri, adaosuri care se acorda in condițiile in care, prin CCM-urile incheiate la nivel de agent economic nu s- convenit introducerea lor in salariul de baza.
Din interpretarea acestui articol a reținut prima instanță că adaosurile pentru aprovizionarea de toamna - iarna și contravaloarea a 2,500 - 4,000 mc. de gaze naturale se acorda in baza CCM la nivel de ramura, insa condițiile si criteriile de acordare se stabilesc in CCM-urile încheiate la nivele inferioare, in urma negocierilor ce trebuie sa înceapă cu minim 15 zile înaintea evenimentului in scopul stabilirii valorii concrete.
Ori, cat timp din probele administrate, nu rezulta daca s-au încheiat sau nu CCM-uri la nivele inferioare in care sa se prevadă condițiile si criteriile de acordare, daca s-a solicitat sau nu valoarea concreta ce se acorda pe baza de negocieri, pretenția reclamantei de a i se acorda asemenea adaosuri, a fost considerată ca neîntemeiata.
Prin urmare, atât timp cat nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 176 CCM la nivel de ramura, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiata.
Instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, deoarece exista identitate intre persoana reclamantei si titularul dreptului dedus judecații, in condițiile in care reclamanta, in calitate de salariata a paratei, avea dreptul sa solicite in instanța si deci, calitate procesuala activa, paratei, sa i se achite toate drepturile salariale ce deriva din raporturile de munca care au existat intre parti.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de parata, constatând ca in speța sunt aplicabile disp.art. 283 al. 1 lit. c muncii in baza cărora prezenta acțiune este supusa termenului de prescripție de 3 ani, cu atât mai mult cu cat prezenta acțiune vizează un conflict de munca.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs reclamanta C (filele 4-6) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că intimata nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat nici un fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la prima instanță pentru administrarea de probatorii prin care pârâta să-și probeze susținerile, sau, în subsidiar, modificarea în tot a sentinței prin admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată pentru ambele faze procesuale.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Recurenta - reclamanta a fost până data de 20.01.2006 salariat al intimatei-pârâte la de Petrol.
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, inclusiv reclamantei, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anul 2005 a fost în mod legal și temeinic respinsă.
În aceleași condiții și dreptul pretins de către reclamantă cu privire la cota de gaze, a fost inclus în salariul de bază al acesteia încă de la data de 01.07.1997 acest lucru rezultând din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă (fila 17 dosar fond).
Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 cod pr. civ. menținându-se în totalitate sentința civilă pronunțată de Tribunalul Prahova.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C, domiciliată în Câmpina, str.-.-.Er.Gr. nr.1 B,.23,.B,.24, județul P, împotriva sentinței civile nr.115 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
- - - --- - -
Fiind pensionat
se semnează de
Președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored
2 ex/ 06.05.2009
dosar fond - al Trib.
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
