Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 774/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 774
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 3265/07.10.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSLILUL LOCAL și PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimații pârâți CONSLILUL LOCAL și PRIMĂRIA COMUNEI, consilier juridic G, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Consilier juridic G, pentru intimații pârâți, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Dolj, ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 3265 de la 07 octombrie 2009 respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților Consiliul local și Primăria comunei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta este angajată în cadrul Primăriei comunei în funcția de referent treapta a III-a, ca personal contractual.
Conform prevederilor art.25 si 26 din Codul Munciip rin clauza de mobilitate, părțile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă.
În acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natura.
Prin clauza de confidențialitate părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părți atrage obligarea celui în culpa la plata de daune-interese.
Deosebit de remunerația de baza astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importantei sociale a serviciilor profesionale pe care aceasta le execută, în temeiul art.25 si 26 din Codul Muncii, salariatul <LLNK 12003 53 10 202 25 35> poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Potrivit art.155 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Salariul, astfel cum este definit în art.155 din Codul Muncii, este negociat între părți cu ocazia încheierii contractului individual de muncă.
Aceste două sporuri de confidențialitate și mobilitate nu au caracter obligatoriu pentru angajator, ci pot fi negociate cu ocazia încheierii contractului de muncă.
Ca urmare, nu există o obligație legală sau convențională a angajatorului de acordare a celor două sporuri, care să fie adusă la îndeplinire prin intermediul unei hotărâri judecătorești.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile Legii nr.53/2003, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că potrivit art. 155 Codul Muncii, salariul definit prin acest text de lege, cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar în opinia sa aceste sporuri nu pot fi negociate între părți cu ocazia încheierii contractului individual de muncă, întrucât la încheierea acestui contract atribuțiile de serviciu au fost cu totul altele și pe parcursul exercitării obligațiilor de serviciu i-au fost atribuite și alte servicii profesionale care atrag obligarea intimaților - pârâți la plata acestor sporuri prevăzute de art. 25 și 26 din Codul Muncii concretizate prin prestații suplimentare în bani.
A mai arătat recurenta că instanța de fond nu și-a îndeplinit rolul activ prevăzut de art. 129 Cod pr.civilă în sensul că nu i-a dat posibilitatea de a dovedi prin proba testimonială (audierea a doi martori) care să confirme atât susținerile din cererea de chemare în judecată, cât și actele depuse în susținerea acesteia, motiv pentru care consideră că nu a avut parte de un proces echitabil, iar casarea sentinței recurate în opinia sa este singura soluție pentru a demonstra ceea ce a susținut prin cererea de chemare în judecată.
Analizând recursul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente;
Așa cum a reținut instanța de fond, sporul de mobilitate și cel de confidențialitate pot fi acordate ca urmare a negocierii și înserării în contractul individual de muncă a unor clauze de această natură.
Simplul fapt că în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu reclamanta-recurentă se deplasează la diferite instituții nu îi conferă automat dreptul la plata sporurilor respective.
Nici faptul că pe parcursul derulării contractului individual de muncă i-au fost atribuite și alte sarcini de serviciu nu îi conferă automat acest drept atât timp cât o asemenea prevedere nu este cuprinsă în contractul individual de muncă sau colectiv, și cât nu există o prevedere legală în acest sens.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la lipsa rolului activ al instanței constând în neadministrarea probei cu martori, această probă nefiind utilă cauzei pentru aceleași considerente enunțate mai sus.
De asemenea nici critica referitoare la obligația angajatorului de a plăti aceste sporuri care, susține recurenta ar fi legale.
OUG nr. 10/2008 prevede acordarea acestui spor dar așa cum arată și recurenta, doar pentru personalul pentru care prin acte normative se prevede acordarea acestui spor, ceea ce nu este cazul recurentei.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința atacată este nelegală și netemeinică, în baza art. 312 Cod. proc. civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 3265/07.10.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSLILUL LOCAL și PRIMĂRIA COMUNEI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 2: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
11.02.2010
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Camelia ȘeleaJudecători:Camelia Șelea, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
