Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 78
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.1550/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR B și intimații reclamanți, CĂ, A, A, A, G, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat întâmpinarea depusă, în ședința publică,de către Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 1550/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință, s- respins acțiunea față de acest pârât.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților pentru perioada 01.04.2008 - 06.06.2008, mai puțin în ce privește pe reclamantul.
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților pentru perioada ulterioară datei de 06.06.2008 în contradictoriu cu toți reclamanții.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, CĂ, -A, A, -, A, -, G, - -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL CRAIOVA.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL CRAIOVA, să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din indemnizația de bază brută lunară, prevăzută de art. 47 din Legea 50/1996, aferente perioadei 06.06.2008 - 14.04.2009 corespunzător activității fiecărui reclamant în parte, sume ce vor fi actualizate de la data nașterii dreptului până la data plății efective, la care se va adăuga dobânda legală, precum și la plata în continuare, pe viitor a acestui spor.
Au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
In ceea ce private excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că este întemeiată, deoarece intre reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice de muncă, acest pârât nu are obligații privind plata salariului și a sporurilor către reclamanți, motiv pentru care va admite excepția invocată, cu consecința respingerii acțiunii dată de acest pârât.
In ce privește excepția autorității de lucru judecat pentru perioada 01 04 2008 -06 06 2008, invocată de Ministerul Jutitiei și Libertăților a constatat că este intmeiată (mai puțin in ceea ce-l privește pe reclamantul ) deoarece pentru această perioadă s-a stabilit dreptul reclamanților prin sentința nr. 3981/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, fiind obligați pîrîtii Ministerul Justiției și Curtea de APEL CRAIOVA să plătească drepturile salariale restante aferente acestei perioade.
Ca urmare, instanța a admis această excepție pentru perioada 01 04 2008 - 06 06 2008, mai puțin pentru reclamantul. Pentru acest reclamant s-a stabilit dreptul la sporul de 50% doar până la data de 28.02.2008 așa cum rezultă din sentința nr. 3153/23.04.2008.
In ce privește excepția autorității de lucru judecat pentru perioada ulterioară datei de 6 06 2008 ( pentru viitor ) invocată de Ministerul Justiției și Libertăților a constatat că e neîntemeiată și a fost respinsă, deoarece prin sentința 3981/06.06.2008 instanța nu s-a pronunțat pe fond asupra dreptului reclamanților, ci l-a analizat prin prisma excepției prematuritătii formulării cererii.
Astfel, prima instanță a reținut că numai până la pronunțarea hotărârii este certă culpa pîrîtilor cu privire la îndeplinirea obligației de plată a porului de 50% de risc și suprasolicitare și că, după data pronunțării sentinței, nu se poate anticipa conduita pîrîtilor. Ori, in fapt, se constată că, și după data de 06 06 2008 pîrîtii nu și-au îndeplinit obligația de plată a sporului de 50% astfel că, aceștia se află în continuare in culpă procesuală.
Acțiunea nu a fost considerată ca având aceeași cauză, nu este întrunită condiția triplei identități de părți, de cauză și de obiect pentru a fi autoritate de lucru judecat prevăzută de art. 1201 din codul civil
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
În art.47 din Legea nr. 50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut acordarea unui spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților precum și personalul auxiliar în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din Ordonanța Guvernului nr. nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Acest spor, însă a fost prevăzut și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, care prevedea în art. 81 că magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de sporuri pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Așa cum rezultă din preambulul Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, Guvernul a fost abilitat, conform Legii nr. 125/2000, să adopte, să modifice sau să completeze acte normative, activitatea de legiferare intrând în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Art.4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție". De asemenea, în această lege sunt definite atât instituția modificării, completării cât și abrogării unui act normativ, ale căror efecte juridice sunt diferite.
Astfel, instanța constatat că prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de Legea nr.24/2000 și cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 ( art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Ca urmare, neregularitatea modului în care au fost adoptate face inaplicabile normele de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 iar, în lipsa unei abrogări exprese, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice. Astfel, drepturile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin în continuare categoriilor profesionale la care se referă acest act normativ.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 al. 3 cod procedură civilă.
În raport de aceste considerente instanța a constatat că cererea reclamanților privind acordarea drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% este întemeiată.
În acest sens, instanța a constatat că reclamanții nu au putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp ( 3-4 ani ) în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, astfel că aceștia au suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a sporului de 50% în baza prezentei hotărâri.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Conform art. 161 alin.4 CM, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, ce constau în dobânda legală.
Cum obligația de plată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică trebuia să fie îndeplinită la efectuarea plății indemnizației, instanța a constatat că dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre indemnizațiile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 cod civil și 156 Codul Muncii, astfel că se justifică și acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Având în vedere decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin legea nr. 334/2001, faptul că până în prezent nu există o prevedere legală clară, care să nu lase loc de interpretare prin care să se acorde reclamaților sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pe care pârâții să o respecte efectiv, faptul că dreptul reclamanților este recunoscut în baza deciziei în recurs în interesul legii care face o interpretare unitară a unor prevederi legale, instanța va obliga pârâții să acorde sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 și în continuare, în viitor.
Prin sentința civilă nr.2431 din data de 16 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Ministerul Justiției și, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Finanțelor.
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței nr.1550/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în sensul că obligă pârâții Ministerul Justiției și, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Finanțelor să plătească reclamantului sporul de 50% din indemnizația de bază brută lunară prevăzută de art.47 din legea 50/1996 aferent și perioadei 01.03.2008-06.06.2008 actualizat la zi și cu dobânda legală aferentă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin sentința civilă nr. 1550 din 14 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- s- admis excepția autorității de lucru judecat invocată de Ministerul Justiției și, pentru perioada 01.04.2008 - 06.06.2008 mai puțin în ce privește pe reclamantul și s-a admis acțiunea formulată de reclamanții - magistrați, judecători la Curtea de APEL CRAIOVA, obligând pe Ministerul Justiției și și Curtea de APEL CRAIOVA la plata către reclamant a diferenței de drepturi salariale, reprezentând sporul de 50% din indemnizația de bază brută lunară, aferentă perioadei 06.06.2008 - 14.04.2009.
Pentru a se pronunța astfel, pe excepție, tribunalul a constatat că pentru perioada 01.04.2008 - 06.06.2008, drepturile reclamantului reprezentând sporul de 50% au fost stabilite prin sentința civilă nr. 3153/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, doar până la 28.02.2008 așa cum rezultă din sentința nr.3153/23 octombrie 2008.
Deși instanța a respins excepția prescripției în ceea ce îl privește pe reclamantul totuși instanța a omis să se pronunțe apoi asupra dreptului solicitat pentru perioada 01.03.2008 - 06.06.2008.
Potrivit art, 282 ind. 1 Al. 2 cod pr. Civilă, dacă instanța a omis să se pronunța asupra unui capăt de cerere principală sau accesorie ori asupra cereri conexe sau incidentale se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva aceleiași hotărâri iar în cazul hotărârii date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Pentru aceste considerente instanța a admis cererea reclamantului și va dispune completarea dispozitivului hotărârii în sensul că pârâții va fi obligați să plătească reclamantului sporul de 50% din indemnizația de bază brută lunară corespunzătoare perioadei 1.03.2008 - 06.06.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței cu motivarea:
Potrivit art. 1088 C: Civil: la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daune interese pentru neexecutare, nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate, nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege dobânda curge de drept.
Astfel, intimații-creditori ai unei obligații având ca obiect o sumă de bani ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare doar dobânda stabilită de lege, aceasta fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
De asemenea, în speță sunt incidente prev. art. 1082.Civil, conform cărora: debitorul este osândit de se cuvine la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din cauză străină care nu-i poate fi imputată.
Altfel fiind spus, prin obligarea debitorului la plata către creditor a debitului principal, actualizat în funcție de cursul monedei naționale și plata dobânzii aferente acestuia, este încălcat atât principiul echității cât și a îmbogățirii fără justă cauză.
În acest sens este și practica Curții Constituționale care a reținut că actualizarea, în raport cu rata inflației a sumelor datorate, se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală, dobânzile, majorările sau penalitățile se acordă, dacă sunt stipulate în contract, în statut, regulament sau într-un alt înscris însușit de părți.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul arătat.
Recursul este nefondat.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs se vor reține următoarele:
Potrivit art. 1084. Civil, reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, cu coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Potrivit art. 161 al.4, întârzierea nejustificată a plății salariului poate genera obligarea angajatorului la plata de daune interese, pentru repararea prejudiciului produs salariatului ce constau în dobânda legală.
În speță, obligația de plată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică trebuia să se facă la efectuarea plății indemnizației și astfel că, corect Tribunalul a reținut că dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre indemnizațiile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere potrivit art. 1079.Civil și 156. și astfel că se justifică și acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la plata efectivă.
De subliniat este și faptul că, prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008 a ÎCCJ s-a admis recursul în interesul legii declarat în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. Art.47 din legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constatându-se că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, mai exact salariul de bază brut, lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001;
Faptul că până în prezent nu este o prevedere legală clară care să nu lase loc de interpretare prin care să se acorde reclamanților sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pe care pârâții să o respecte efectiv. De altfel, dreptul reclamanților este recunoscut în baza Deciziei în recursul în interesul legii care face o interpretare unitară a unor prevederi legale și astfel că, se apreciază că în mod corect Tribunalul a obligat pârâții să acorde sporul de 50% prev. de art. 47 din Legea 50/1996 și în continuare, pentru viitor.
Față de cele expuse, se va aprecia legală și temeinică sentința recurată, urmând ca în baza art. 312 al.1 pr.civilă să se respingă recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.1550/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR B și intimații reclamanți, CĂ, A, A, A, G, .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/26.01.2010
/ și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Ioana Bodri, Florica Diaconescu
