Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 79
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Simona Elena
- - -
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, și Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1207 din 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, G a, a, G, -, -, -, a, -, a, C, -, -, C, toți cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, moștenitorii intimatului-reclamant G --decedat, G -, domiciliată în P,-, și cu reședința în P, dul -, nr.100,.11 A,.A,.1,.3, județul P, G -- și G --, ambii domiciliați în,-, -C 10,.A,.1,.4, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința în ședința publică din data de 13 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 20 ianuarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, G a, a, G, -, -, -, a, -, a, C, - și, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției si Curtea de APEL PLOIEȘTI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de câte 1700 lei cu titlu de despăgubiri în cuantum reactualizat în raport cu indicele de inflație, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței faptul că prin hotărârea nr.15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit prevederilor art.2 alin.1 și 2, art.3 lit.c, art.8 alin.3, art.9 alin.4 din nr.OG137/2000, ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în cuantum de 1700 lei judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 - 3 ani.
Au mai precizat reclamanții faptul că, potrivit art.21 alin.1 din OG137/2000 aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute de această ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei în fotocopie hotărârea nr.15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și adresa nr.1912/A/19.12.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Pârâții, legal citați, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, deoarece, potrivit disp.art.23 din OUG 177/2002, Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pot constitui un fond de premiere lunar, prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii, iar criteriile pentru acordarea acestora, se aproba prin ordin, pe baza unor criterii stabilite de ordonatorul principal de credite, în speță, Ministerul Justiției.
Au mai precizat pârâții prin întâmpinare că nu există niciun act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător ori unui alt salariat din sistemul justiției. Legea nr.146/1997 prevede la art.25 alin.2 numai modalitatea de constituire a fondului, fără a institui reguli privind eventualele categorii de beneficiari.
Prin sentința civilă nr.1207 din 21 septembrie 2007, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant suma de 300 lei cu titlu de despăgubiri în temeiul art.21 din OG 137/2000, reactualizată cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în cuantum de 1700 lei judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 - 3 ani, impunerea acestei vechimi în funcția de judecător având ca efect împărțirea categoriei socio-profesionale a judecătorilor în două subcategorii: cea a judecătorilor cu vechime în muncă între 0 - 3 ani și cea a judecătorilor cu o vechime de peste 3 ani.
Fundamentarea măsurii de acordare a stimulentelor financiare amintite anterioară fost bazată pe prevederile art.4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997, aprobate prin Ordinul nr.2404/C/2004, potrivit cărora "principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor sunt: rezultatele meritorii obținute în activitate; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; calificative anuale de foarte bine sau bine; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare".
Deși textul art.4 alin.1 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997 aprobate prin Ordinul nr.2404/C/2004 nu prevede în mod limitativ criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea lor indică în esență o evaluare a activității și performanței judecătorului, iar pentru acordarea acestor stimulente ordonatorul principal de credite trebuie să țină cont de aceste criterii, la care mai poate adăuga motivat, în legătură strictă cu aceste criterii, și altele.
Or, vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art.4 alin.1 din Normele mai sus menționate.
De asemenea, potrivit art.2 din Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005, stimulentele se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu ala acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor potrivit art.4 alin.1 și 3 din Normele interne.
Se observă astfel, că, deși Normele interne prevăd în art.4 alin.1 criteriile sus menționate de acordare a stimulentelor, iar Ordinul Ministrului Justiției face trimitere la aceste norme, art.2 din Ordinul nr.1921/C/2005 nu motivează introducerea criteriului de vechime, ci doar acordarea stimulentelor cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Prin urmare, raportând efectele Ordinului de acordare a stimulentelor financiare la definiția discriminării, astfel cum aceasta este reglementată de art.2 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a constatat preferința unei categorii socio-profesionale în acordarea stimulentelor, respectiv cea a judecătorilor cu vechime între 0 și 3 ani, acest tratament fiind de natură a aduce atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de 3 ani, recunoscute prin art.6 lit.c din același act normativ, care prevede "discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumitecategorii sociale, într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată prin acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul".
Constatând că impunerea criteriului de vechime în magistratură pentru acordarea stimulentelor financiare nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea unui scop legitim, contravenind art.16 alin.1 din Constituție și art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit cărora "toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii" și "legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală și eficace contra oricărei discriminăriîntemeiată pe orice altă împrejurare", tribunalul a admis acțiunea și, pe cale de consecință, a obligat pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI, la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 300 lei reprezentând despăgubiri în temeiul art.21 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în cuantum reactualizat în raport cu indicele de inflație, începând cu data la care respectiva sumă ar fi trebuit plătită cu titlu de stimulente financiare, conform Ordinului Ministerului Justiției nr.1921/C/2005.
Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 19.10.2007, prima instanță a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.1207/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în sensul că în mod eronat s-a menționat că "pârâții sunt obligați să plătească fiecărui reclamant suma de 300 lei cu titlu de despăgubiri", în mod corect fiind "obligă pârâții să plătească fiecărui reclamant suma de 1700 lei cu titlu de despăgubiri".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției.
În motivarea recursurilor declarate, s-a arătat în esență că prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 s-a urmărit stimularea magistraților debutanți, fără ca prin aceasta să se creeze o discriminare față de restul corpului magistraților, în sensul art.2 din OG nr.137/2000.
De asemenea, stimulentele nu reprezintă drepturi conferite de lege cu caracter absolut, ci sunt drepturi suplimentare care por fi sau nu acordate salariaților, în funcție de anumite criterii stabilite de angajator.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în cuantum de 1700 lei judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime în magistratură cuprinsă între 0-3 ani, acest criteriu generând efectul împărțirii categoriei socio-profesionale a judecătorilor în două subcategorii, respectiv cei cu vechime între 0-3 ani și cei cu vechime peste 3 ani. Art.2 din acest ordin stabilește că stimulentele se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu precum și unor categorii de magistrați din cadrul instanțelor, potrivit art.4 alin.1 și 3 din Normele Interne.
Fundamentarea măsurii o constituie deci art.4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997, aprobate prin ordinul MJ nr.2404/C/2004, conform cărora principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor sunt rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale, complexitatea sarcinilor de serviciu, fișa postului și modul de realizare a acestora, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Curtea constată că între aceste criterii nu se regăsește și vechimea în profesie, care, deși în aparență este un criteriu neutru și obiectiv, dezavantajează judecătorii cu o vechime în funcție mai mare de 3 ani, deși această categorie se încadrează în criteriile pe care însuși recurentul le-a stabilit pentru acordarea recompenselor respective, așa cum au fost arătate mai sus.
Drept urmare, Curtea constată că acordarea stimulentelor de 1700 lei numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu vechime între 0-3 ani a creat un tratament diferențiat pe criteriul vechimii în cadrul categoriei socio-profesionale a judecătorilor și care nu este justificat de un scop legitim, astfel încât contravine astfel art.1 din Protocolul nr.12 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și constituie discriminare indirectă, fiind sancționat prin admiterea ca legală și întemeiată a acțiunii reclamanților-intimați în temeiul art.21 din OG 137/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr.27/2004.
În același sens este și Decizia nr.3137 din 20 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursurile exercitate de cei doi pârâți sunt nefondate, astfel că le va respinge ca atare, în baza art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1207 din 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, G a, a, G, -, -, -, a, -, a, C, -, -, C, toți cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, moștenitorii intimatului-reclamant G -- decedat, G -, domiciliat în P,- și reședința în P, dul -, nr.100,.11 A,.A,.1,.3, județul P, G -- și G --, ambii domiciliați în,-, -C 10,.A,.1,.4, județul P.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Simona Elena
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă
Prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.57 ex./03.02.2010
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Simona Elena
