Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 809/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 809
Ședința publică din data de 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Judecător - -
Grefier - - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2010, privind soluționarea acțiunii formulată de către reclamanții, -, -, și, în contradictoriu cu pârâta SC - având ca obiect drepturi bănești, reținută spre rejudecare în fond, prin decizia civilă nr.2137/15.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în urma casării sentinței civile nr. 1149/23.06.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 Ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având în vedere solicitarea apărătorului pârâtei, de a se amâna pronunțarea cauzei pentru a avea posibilitatea de a formula și depune concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art.146 raportat la art.156 alin.2 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 03.02.2010.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt reclamanții, ,-,-, au chemat în judecată pe pârâta SC - și au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neachitate respectiv pentru 5191,62 lei, 8454,92 lei,- 3189,14 lei,- 3189,14 lei, 3189,14 lei, 3189,14 lei, 2224,98 lei, 4079,13 lei reactualizate până la momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești,la plata de daune interese pentru repararea prejudiciilor produse reclamanților care constau în dobânda legală de la data la care drepturile respective erau scadente și până la punerea în executare a hotărârii judecătorești,precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii au arătat reclamanții că au fost salariații pârâtei având contracte de muncă pe perioadă determinată la care s-au încheiat și acte adiționale,cu clauze speciale care se referau la locul de muncă,plata salariului și cazarea angajatului în străinătate.În executarea actului adițional la contractul individual de muncă au arătat reclamanții că au fost detașați la muncă în ia, începând cu data de 19 octombrie-21 decembrie 2007 cu excepția reclamanților care a fost detașat în perioada 21 ianuarie 2008-20 februarie 2008 și detașat în perioada 01.11.2007-20.12.2007 și potrivit clauzelor cuprinse la articolul L,litera e) din contractelor individuale de muncă " pe perioada de muncă în străinătate a angajatului,drepturile salariale vor fi plătite sub forma de diurnă,iar moneda în care va fi plătită diurna este euro "
Prin sentința civilă nr.1149/23.06.2008, pronunțată în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, asistați prin avocat -, -,-, - cu domiciliul ales la sediul Cabinet Avocat - cu sediul în S,-, județul O, și obligă pârâta SC" "SA la plata drepturilor bănești reprezentând diurnă pe perioada lucrată de fiecare reclamant conform raportului de expertiză plus dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii până la data executării hotărârii.
A fost obligată pârâta la l800 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta SC" "SA cu sediul în S,-, Județul O, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții-pârâți au fost salariații pârâtei-reclamante conform contractelor de muncă încheiate pe perioadă determinată, iar începând cu data de 15.10.2007 până la data de 21.12.2007, cu excepția reclamanților care a fost detașat pentru perioada 21.01.2008-21.07.2008 și în perioada 01.11.2007.-20.12.2007, au fost detașați în ia pentru a lucra pe un șantier naval. În acest sens au fost încheiate acte adiționale la contractele de muncă, cu clauze speciale referitoare la locul muncii și plata salariului cu mențiunea că acesta se face conform contractului individual de muncă.
Potrivit clauzelor cuprinse la articolul 1, litera e) din contractelor individuale de muncă, pe perioada de muncă în străinătate a angajatului, drepturile salariale urmau a fi plătite sub forma de diurnă,iar moneda în care s-a stabilit a fi plătită diurna a fost euro. Astfel a fost stabilită diurna la suma de 40 euro/zi pentru fiecare reclamant cu excepția lui pentru care diurna s-a stabilit în cuantumul de 50 euro/zi.
Față de probatoriul administrat, instanța a reținut că reclamanții au venit în țară la 22 12.2007, dată de la care nu au mai desfășurat activitate pe teritoriul iei, cu excepția reclamantului care nu s-a mai întors în țară.
Raporturile de muncă ale reclamanților au încetat în temeiul art.55 lit.b din prin acordul părților.
Din statele de plată privind diurna pe oct.-dec. și concluziile raportului de expertiză a rezultat că reclamanților nu le-au fost achitate în totalitate drepturile bănești.
Susținerea pârâtei că sumele reprezentând diurna nu au fost achitate în întregime, deoarece nu a fost realizată norma de lucru, nu se poate reține, deoarece la dosar nu au existat probe din care să rezulte această susținere privind norma de muncă zilnică.
Referitor la cererea reconvențională, instanța a reținut că, în raport de temeiul încetării raporturilor de muncă nu se poate susține că reclamanții au părăsit lucrările înaintea termenelor stabilite prin contract și în cauză a intervenit clauza intervenită la art.1 lit. Nu există dovezi din care să rezulte că reclamanții au refuzat să se întoarcă la locul de muncă.
Prin cererea înregistrată sub nr.6009/2008 petenta SC - Sas olicitat lămurirea întinderii titlului executoriu, respectiv sentința nr.1149/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în sensul de a se preciza în dispozitivul acesteia suma la care a fost obligată societatea, cu titlu de drepturi bănești cuvenite fiecărui reclamant.
În motivare petenta a precizat că în dispozitivul sentinței sus - menționate nu a fost precizată suma la care a fost obligată societatea, nici global și nici pentru fiecare reclamant în parte. De asemenea s-a susținut că precizarea instanței în sensul că plata se va face conform raportului de expertiză nu înlătură obligația de a insera în dispozitiv sumele în concret.
În drept au fost invocate dispozițiile art.399 alin.1 Cpc.
Instanța de fond analizând cererea formulată a apreciat-o ca fiind întemeiată,întrucât din cuprinsul dispozitivului sentinței nr. 1149/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- nu rezultă cuantumul drepturilor bănești cuvenite fiecărui reclamant astfel cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Prin.nr.1178/25 august 2008 fost admisă contestația formulată de contestatoarea pârâtă SC" "SA cu sediul în S,-, Județul O, în contradictoriu cu intimații și, -, -, - cu domiciliul ales la sediul Cabinet Avocat - cu sediul în S,-, județul O și a fost lămurit înțelesul aplicării sentinței civile nr.ll49/2008, pronunțată de Tribunalul O l în dosarul nr. 970/l04/2008, în sensul că pârâta este obligată la plata sumelor de 6022,70 lei pentru reclamantul, -7999,70 lei, - -4301,90 lei, - -4301,90lei, -4301,90 lei, -4301,90 lei, -2603,10 lei, -4027,30 lei.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs pârâta SC - arătând că instanța a încălcat principiul egalității de tratament a părților atunci când a respins cererea ca reclamanții să fie citați la interogatoriu și nu a binevoit să facă, aplicarea dispoz. art.225 pr.civilă, în sensul de a socoti ca o recunoaștere a pretențiilor și susținerilor ei din partea reclamanților care nu s-au prezentat la interogatoriu.
Deși la dosar există o serie de înscrisuri, instanța și-a fundamentat soluția pe expertiza contabilă, care trece în revistă pretențiile și susținerile părților lipsind tocmai norma care reglementează plata diurnei.
Atâta timp cât instanța își întemeiază soluția pe constatările expertului, soluția sa este departe de a avea la bază adevărul.
Instanța reține ca nedovedite susținerile sale cu privire la influențarea plății diurnei în cuantumul stabilit de realizările reclamanților la locul de muncă, deși în contractele de muncă s-a prevăzut că drepturile salariale vor fi plătite sub forma diurnei, iar salariul reprezintă tocmai contraprestația muncii depuse de salariat.
Această înseamnă că salariatul primește un salariu corespunzător calității și cantității muncii sale, drepturile sale bănești fiind calculate după cantitatea și calitatea lucrărilor executate în regie sau în acord.
Astfel, din documentele prezentate instanței trimise din ia rezultă cu certitudine că a fost stabilită o normă de muncă, iar dacă reclamanții nu sunt de acord cu această normă, cum pot să pretindă să li se plătească numai diurna.
Această normă a existat și a fost realizată doar în procent de 54,56%, iar soluția instanței de a plăti acestora drepturile salariale înseamnă ca societatea să-i plătească din alte venituri decât cele realizate prin munca lor.
Contractele individuale de muncă ale salariaților conțin clauza conform căreia, dacă părăsesc lucrările mai devreme de 6 luni se obligă să despăgubească angajatorul cu suma de 1000 euro.
Aceștia au refuzat să se întoarcă la lucru în ia, după ce au venit în țară, iar instanța a respins motivarea unității, pe împrejurarea că nu s-a constatat acest refuz ca o abatere disciplinară urmată de desfacerea contractelor de muncă.
Că reclamanții au refuzat să se întoarcă la muncă în ia este demonstrat de faptul, că toate cererile de încetare a activității sunt întocmite și depuse spre aprobare cu mult după data la care nu s-au mai prezentat la muncă.
Consideră astfel, că sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale, fapt pentru care cererea sa reconvențională este întemeiată.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților în funcție de gradul de îndeplinire a producției planificate - 54,6% - și să fie admisă cererea reconvențională așa cum a fost formulată.
Referitor la sentința civilă nr. 1178/25.08.2008, recurenta învederează că a fost încălcat principiul libertății contractuale, schimbându-se în mod nelegal termenul și condițiile convenției încheiate între părți.
Prin actele adiționale la contractele de muncă, de comun acord s-a convenit ca plata diurnei să fie efectuată în moneda euro și nu în cea națională și instanța, neobservând că plata trebuie făcută în euro a dispus obligarea sa la executarea obligației în RON.
Reclamanții au depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la prima critică, precizează că lipsa a 5 dintre reclamanți la interogatoriu nu înseamnă refuzul de se prezenta la interogatoriu, iar poziția reclamanților cărora li s-a luat interogatoriu a fost lămuritoare pentru instanță.
Toate criticile care privesc expertiza contabilă trebuie respinse, deoarece recurenta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Învederează că potrivit contractelor individuale de muncă, drepturile salariale ale reclamanților urmau să fie plătite sub formă de diurnă, iar moneda de plată era euro.
Pe perioada detașării în ia, pârâta nu a achitat în integralitate drepturile bănești, iar în actul adițional la nu există nici un fel de clauză în legătură cu norma de lucru.
În mod corect a fost respinsă cererea reconvențională, deoarece din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că încetarea contractelor de muncă s-a făcut în temeiul art.55 lit.b din legea 53/2003, respectiv prin acordul părților, iar în ceea ce privește pe reclamantul, acestuia i s-a desfăcut contractul de muncă ulterior judecării fondului.
Recurenta depune la dosar o cerere în cadrul căreia invocă un motiv de ordine publică referitor la încălcarea prevederilor art.209 pr.civilă conform cărora, expertul numit era dator să-și depună lucrarea cu 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.
Întrucât, expertul și-a depus lucrarea pe 18.06.2008, iar judecata a avut loc la 23.06.2008, a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtei.
În susținerea recursului, recurenta a depus la dosar un set de înscrisuri referitor la situația realizărilor pe perioada lucrată la punctul de lucru Șantier Naval ia.
Prin decizia nr. 2137/15.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de pârâta SC - S, împotriva sentinței civile nr.1149/23.06.2008 lămurită prin sentința civilă nr.1178/25.08.2008, pronunțate de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, și.
A fost casată sentința nr.1149/23.06.2008 lămurită prin sentința civilă nr.1178/25.08.2008, și reținută cauza spre rejudecare,instanța de recurs fixând termen pentru rejudecare la 10.06.2009.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Cu privire la motivul de ordine publică invocat de recurentă se impun următoarele precizări:
Potrivit dispoz. art.306 al. 2.pr.civilă, motivele de ordine publică pot fi într-adevăr invocate și peste termenul reglementat expres de art.303 pr.civilă, fără a opera sancțiunea prevăzută de art.306 al. 1 C:pr.civilă.
Motivul la care face referire recurenta nu este însă un motiv de ordine publică, în sensul dispozițiilor procedurale mai sus învederate nefăcând parte din categoria excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Acesta este un motiv de recurs formulat cu depășirea termenului prev. de art.303 pr.civilă rap. la art.80 din legea 168/1999. Sancțiunea aplicabilă în cazul neformulării unor motive de recurs în termen este aceea a decăderii recurentului din dreptul de a mai motiva iar în cazul formulării unor asemenea motive tardive, acestea nu mai pot fi luate în considerare la examinarea legalității si temeiniciei hotărârii recurate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței în raport de celelalte motive de recurs,Curtea a constatat a fi fondat recursul declarat împotriva celor două sentințe și reține aplicabilitatea în cauză a dispoz. art.312 al.3 pr.civilă având în vedere următoarele considerente:
În raport de susținerile reclamanților, recurenta a anexat cererii reconvenționale formulate în dosarul de fond, înscrisuri care în opinia sa făceau dovada achitării drepturilor salariale acestora în perioada în care au lucrat în ia.
Printre aceste înscrisuri sunt fișe de pontaj pe luna octombrie, noiembrie și decembrie 2007, ianuarie, februarie 2008, statele de plată al diurnei pe aceeași perioadă, procesul verbal de rețineri.
Aceste înscrisuri atestă zilele efectiv lucrate de reclamanți pe toată perioada, sumele primite cu titlu de diurnă și diferențele de drepturi salariale primite în urma încetării raporturilor de muncă prin acordul părților.
Cu ocazia întocmirii acestui proces verbal de rețineri semnat de către reclamanți, din drepturile bănești aferente lunii decembrie societatea a reținut anumite sume de bani reprezentând costul biletului de autocar /val chirie vestiar pe întreaga perioadă cât angajații au lucrat în ia, /val. echipament protecție salopete și, sume care nu au fost contestate de către salariați.
. în totalitate concluziile raportuluzi de expertiză instanța de fond nu examinază temeinicia acțiunii reclamanților și în raport de aceste înscrisuri depuse în apărare de pârâtă,lăsând neclarificată starea de fapt,hotărârea fiind practic nemotivată sub acest aspect.
Împrejurarea că prima instanță face o simplă trimitere la raportul de expertiză și statele de plată și enumeră articolele din codul muncii care reglementează drepturile salariaților și obligațiile angajatorului nu echivalează cu motivarea hotărârii deoarece în cuprinsul acesteia trebuia să arate motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea temeiniciei acțiunii și cele pentru care s-au înlăturat susținerile pârâtei,așa cum prevăd disp.art.261 alin.1 punct. 5 pr.civilă.
Curtea constată că există inadvertențe între numărul de zile lucrate de reclamanți reținut de către expert și numărul de zile lucrate care rezultă din fișele de pontaj,iar primei instanțe îi revenea obligația în temeiul art.129 din pr.civilă să ordone administrarea probelor pe care le considera necesare pentru a lămuri pe deplin situația de fapt.
Este motivul pentru care instanța de recurs apreciază că prima instanță nu a lămurit pe deplin fondul cauzei și se impune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză pentru ca, expertul desemnat de prima instanță să calculeze într-o variantă și drepturile bănești solicitate de reclamanți, în raport de fișele de pontaj și procesul verbal de rețineri.
Întrucât acest supliment la raportul de expertiză nu se poate realiza direct în faza de recurs, dispozițiile art.305 pr.civilă permițând doar administrarea probei cu înscrisuri, Curtea în temeiul art.312 al.3-4.pr.civilă, va admite recursul declarat de pârâta SC - S, împotriva sentinței civile nr.1149/23.06.2008 lâmurită prin sentința civilă nr.1178/25.08.2008, pronunțate de Tribunalul Olt în dosarul nr- va casa această sentință reținând cauza spre rejudecare.
Este motivul pentru care instanța de recurs a apreciat că nu va mai examina criticile referitoare la modul de soluționare al cererii reconvenționale formulată de către pârâtă, critici ce urmează a fi avute în vedere în rejudecare odată cu soluționarea acțiunii și a cererii reconvenționale pe fond.
În conformitate cu îndrumările din decizia de casare, în rejudecare s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză de către același expert desemnat de prima instanță, cu obiectivele stabilite în cuprinsul acestei decizii.
Împotriva acestui expert a formulat cerere de recuzare pârâta SC SA.
Prin încheierea din 06 iulie 2009 fost admisă cererea de recuzare, instanța dispunând înlocuirea expertului care a efectuat expertiza în dosarul de fond cu expert.
Expertul desemnat a solicitat instanței înlocuirea sa cu un alt expert, întrucât din motive personale s-a retras din lista de experți ai Biroului local de expertize.
Instanța a admis cererea dispunând înlocuirea cu expert desemnat prin acordul părților pentru a efectua suplimentul la raportul de expertiză conform încheierii din 14.10.2009.
Examinând acțiunea și cererea reconvențională formulate de părți, Curtea reține a fi fondată în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, -, și și nefondată acțiunea formulată de reclamantul.
De asemenea, constată a fi nefondată cererea reconvențională.
Pentru aceasta, Curtea are în vedere următoarele considerente:
Reclamanții au avut calitatea de salariați ai unității-pârâte, situația atestată de contractele de muncă încheiate pe perioadă determinată, anexate la dosar.
La contractele individuale de muncă ale reclamanților au fost încheiate acte adiționale, părțile, de comun acord stabilind ca reclamanții să fie detașați în ia pe șantierul NAVAL, pe perioadele menționate în cuprinsul actelor adiționale, angajatorul asumându-și obligația asigurării cazării angajatului și plata unei remunerații lunare pentru munca prestată în străinătate, sub forma unei diurne în sumă de 40 EURO / zi, pentru fiecare reclamant, cu excepția lui pentru care diurna s-a stabilit la 50 EUR/zi.
Această diurnă este în fapt salariul așa cum este definit de disp.art.154 din codul muncii și reprezintă contraprestația muncii depuse de reclamanți în baza contractelor individuale de muncă,stabilit prin negociere așa cum prevăd.disp.art.157 din codul muncii.
Reclamanții au revenit în țară, iar ca urmare a cererilor depuse la unitatea-angajatoare prin care solicitau încetarea raporturilor de muncă, începând cu data de 01.01.2008, au fost emise decizii de încetare a contractului de muncă, în temeiul dispoz. art.55 lit. b din Codul muncii.
Verificând foile colective de prezență întocmite pentru perioada de detașare a reclamanților în ia, depuse de către unitatea-angajatoare în dosarul de fond, care nu au fost contestate de către reclamanți, expertul desemnat să efectueze suplimentul la expertiză a constatat că în perioada în care au fost detașați reclamanții au lucrat astfel:un număr de 53 de zile, 45 de zile -, -, 35 de zile, 14 zile și 45 de zile.
Expertul realizează și un calcul al zilelor lucrate de reclamanți conform foilor de prezență puse la dispoziția sa de către aceștia, însă acestea nu poartă ștampila unității-angajatoare și nici semnătura reprezentantului acesteia,sau a unității beneficiare a serviciilor prestate, fiindu-i inopozabile pârâtei.
Ca urmare, Curtea nu le poate da valoarea de înscrisuri doveditoare a perioadei de timp cât aceștia au prestat activitate pe teritoriul statului unde au fost detașați, valoare care o au foile colective de prezență, depuse în dosarul de fond de către pârâtă.
Întrucât pârâta s-a obligat prin contractele individuale de muncă să plătească acestora pentru activitatea desfășurată în străinătate remunerație sub forma unei diurne de 40 și respectiv 50EURO /zi, în raport de numărul de zile lucrate, suma ce se cuvenea fiecăruia dintre muncitori, este menționată în suplimentul la raportul de expertiză, după cum urmează: 2120 EURO, 1800 EURO-, -, -, 1800 EURO, 560 EUR, 2250 EURO.
Din aceste sume, așa cum rezultă din calculul făcut de expert, reclamanții au primit o parte, respectiv 1800 EURO, 1505 EURO, - și -, 1509 EURO, 1209 EURO, 150 EURO și 1705 EURO.
Întrucât, unitatea - angajatoare s-a obligat să asigure doar cazarea acestora, celelalte cheltuieli, menționate în procesele verbale de rețineri, semnate de reclamanți depuse în dosarul de fond, reprezentând contravaloare bilet autocar,chirie vestiar,echipament protecție,urmau a fi suportate de salariați.
Aceștia nu au contestat cuantumul sumelor reținute, iar prin semnarea proceselor verbale de rețineri au recunoscut implicit că aceste cheltuieli nu cad în sarcina angajatorului ci a lor,consimțind la scăderea lor din drepturile salariale datorate de pârâtă.
Curtea reține astfel că reclamanții sunt îndreptățiți să primească diferența de diurnă dintre cea convenită prin contract pentru numărul de zile efectiv lucrate și cea încasată, după scăderea reținerilor menționate în aceste procese verbale-195 EURO,-,-, și 191 EURO.
Rezultă, așadar că reclamantul mai are de primit suma de 320 EURO, reclamanții, - și - mai au de primit suma de 100 EURO fiecare, reclamantul are de primit suma de 96 EURO, reclamantul are de primit suma de 410 EURO, iar suma de 350 EURO, conform calculului efectuat de expert.
Reclamantul care a primit suma de 1209 EUR cu titlu de diurnă, din totalul sumei de 1400, cât ar fi trebuit să primească, nu mai are de încasat de la unitate drepturi bănești aferente acestei perioade în urma reținerii sumei de 191 euro reprezentând cheltuieli efectuate pe perioada cât și-a desfășurat activitatea în străinătate și pe care unitatea-angajatoare nu s-a obligat să le suporte.
În ceea ce privește cererea reconvențională,Curtea reține ca nefondată susținerea unității-angajatoare referitoare la împrejurarea că nerealizarea normelor de muncă de către reclamanți ar justifica neacordarea în totalitate a drepturilor salariale,întrucât prin contractele individuale de muncă și actele adiționale nu s-au fixat norme de muncă, iar angajații nu și-au asumat obligația realizării unei anumite producții pentru a se putea concluziona, că aceștia nu au realizat normele de muncă și producția prestabilită prin contract, decât în parte.
Reclamanții și-au îndeplinit obligațiile de serviciu asumate prin contractele încheiate și ca urmare, erau îndreptățiți să fie remunerați cu sumele menționate în aceleași contracte.
De asemenea, nici solicitarea unității-pârâte de fi despăgubită cu 1000 EURO de către fiecare reclamant, potrivit clauzei menționate în contractele individuale de muncă,referitoare la părăsirea de către angajat a lucrărilor mai devreme de 6 luni nu este întemeiată, având în vedere faptul că, raporturile de muncă dintre părți au încetat prin acord în temeiul dispoz. art.55 lit.b Codul muncii și nu din cauze imputabile acestora.
Sunt argumentele în raport de care, Curtea va admite în parte acțiunea formulată de către reclamanții, -, -, și. - fi obligată pârâta către acești reclamanți la echivalentul în lei al diferențelor salariale-diurnă-neachitate, conform primei variante a raportului de expertiză întocmit de expert respectiv: - 320 Euro; - 100 Euro; - - 100 Euro; - - 100 Euro; - 96 Euro; - 410 Euro; - 350 Euro.
Vor fi compensate în parte cheltuielile de judecată reprezentând onorariile pentru expertizele efectuate și va fi obligă pârâta către acești reclamanți la câte 175 lei - onorariu apărător.
Se va respinge acțiunea formulată de reclamantul și cererea reconvențională formulată de pârâta SC -.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanții, -, -, și, în contradictoriu cu pârâta SC - având ca obiect drepturi bănești, reținută spre rejudecare în fond, prin decizia civilă nr.2137/15.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în urma casării sentinței civile nr. 1149/23.06.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtă SC -.
Obligă pârâta către reclamanți la echivalentul în lei al diferențelor salariale-diurnă-neachitate, conform primei variante a raportului de expertiză întocmit de expert respectiv: - 320 Euro; - 100 Euro; - - 100 Euro; - - 100 Euro; - 96 Euro; - 410 Euro; - 350 Euro.
Compensează în parte cheltuielile de judecată și mai obligă pârâta către acești reclamanți la câte 175 lei - onorariu apărător.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2009.
Judecător, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.jud. MP /3.03.2010
Tehn.red. / 3 ex /
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Mariana Pascu, Florica Diaconescu
