Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 823/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 823
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.963 din 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, în contradictoriu cu intimata " RULMENȚI " B, având ca obiect drepturi bănești;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă consilier juridic pentru intimata " RULMENȚI " B, lipsă recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina -în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este completă; se solicită judecata în lipsă, prin serviciul registratură s-a depus la dosar răspunsul la adresa de relații.
Consilier juridic depun e la dosar împuternicirea de reprezentare.Nu mai are cereri de formulat, a luat cunoștință de răspunsul la adresa de relații.
Recursul fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Vaslui ca fiind legală și temeinică, având în vedere actele depuse la dosar din care rezultă cu 110 salariați au fost ofertați să treacă din activitatea neproductivă în cea productivă, din aceștia 11 au refuzat și printre cei care au refuzat se numără și recurentul .
CURTEA DE APEL,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui cu nr-, contestatorul a chemat în judecată pe intimata SC SA Bârlad solicitând constatarea nulității dispoziției nr. 42 din 3 aprilie 2008, reîncadrarea în muncă, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate și actualizate, a daunelor în sumă de 3000 lei și a cheltuielilor de judecată.
Contestatorul a formulat cerere completatoare, solicitând și anularea dispoziției nr. 42 din 23 aprilie 2008.
În motivarea acțiunii, contestatorul a susținut că, în calitate de angajat al intimatei, i s-a comunicat un act adițional la contractul individual de muncă prin care i se schimbă felul muncii, pe care a refuzat să îl semneze datorită faptului că la noul post erau noxe mai mari, iar starea sănătății nu-i permitea să muncească, fapt pe care l-a comunicat angajatorului. Ulterior, în timpul spitalizării, i s-a comunicat dispoziția nr. 42 din 3 aprilie 2008, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă. La data emiterii deciziei, se afla in concediu medical, datorat unei boli profesionale, motiv pentru care această dispoziție este nulă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a arătat că dispoziția nr. 42 din 3 aprilie 2008 nu a produs efecte, fiind revocată de către angajator. Contestatorul a desfășurat activitate ulterior încetării incapacității temporare de muncă, până pe data de 23 aprilie 2008, data încetării preavizului, fiind retribuit pentru munca depusă.
La data de 23 aprilie 2008, s-a emis o nouă dispoziție de desfacere a contractului de muncă, ca urmare a desființării postului, comunicată în aceeași zi contestatorului. Desființarea postului a avut la bază o restructurare a personalului, prin trecerea a 110 salariați din posturi indirect productive, în posturi direct productive.
A mai susținut intimata că boala contestatorului nu este profesională și că la noul loc de muncă propus acestuia nu există noxe respiratorii, medicul societății atestând că este pentru meseria de strungar.
Părțile au depus înscrisuri și au solicitat administrarea probei testimoniale și interogatoriul.
Prin sentința civilă nr. 963 din 18 septembrie 2008, Tribunalul Vasluia respins ca rămasă fără obiect contestația formulată de împotriva deciziei nr. 42 din 3 aprilie 2008 emisă de intimata SC SA Bârlad.
A respins contestația formulată de împotriva deciziei nr. 42 din 23 aprilie 2008 emisă de intimata SC SA Bârlad, precum și celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin "" nr. 68 din 4 martie 2008, SC SA a acordat lui un preaviz de 30 zile calendaristice datorită desființării postului de frezor universal din cadrul Secției "". I s-a propus angajatului un alt loc de muncă, respectiv postul de strungar în cadrul Atelierului Pregătire-Secția "". Ca anexă la preaviz se regăsește un act adițional la contractul individual de muncă, pe care contestatorul l-a primit la data de 4 martie 2008, însă a refuzat să îl semneze, după cum atestă textul olograf al contestatorului.
În perioada 1 aprilie 2008-8 aprilie 2008, contestatorul a fost internat în spital pentru o urgență medicală, cod 6 pentru indemnizație, și nu pentru boală profesională, cod 4 pentru indemnizație, după cum atestă certificatul de concediu medical, emis de data de 8 aprilie 2008. Prin dispoziția 87 din 16 aprilie 2008, angajatorul a revocat prima dispoziție și a suspendat preavizul dispus prin adresa 68 din 4 martie 2008, așa cum a fost recomandat prin procesul verbal de control nr. 3650 din 16 aprilie 2008 al Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Contestatorul s-a mai aflat în concediu medical, fără a fi internat, și în perioada 9 aprilie 2008-18 aprilie 2008.
Pe data de 23 aprilie 2008, intimata emite dispoziția prin care se desface, începând cu data de 24 aprilie 2008, contractul individual de muncă al contestatorului, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 Codul muncii. Dispoziția este comunicată în aceeași zi.
Cu privire la decizia 42 din 3 aprilie 2008, instanța a constatat că acest act a fost revocat unilateral de către angajator, neproducând efecte, prin urmare acest capăt de cerere va fi respins ca rămas fără obiect.
Cu privire la decizia 42 din 23 aprilie 2008, față de criticile contestatorului, instanța a verificat dacă se află în prezența unei desființări a postului sau a unei concedieri colective și dacă desființarea postului a avut o cauză obiectivă și serioasă.
Din actele dosarului, rezultă că, în vederea atingerii obiectivelor pentru anul 2008, SC SA a dispus la data de 8 februarie 2008, printr-o hotărâre a Consiliului de Administrație, desființarea unui număr de 110 posturi indirect productive, iar titularilor acestor posturi li s-a propus posturi direct productive.
Din cadrul Secției, unde își desfășura activitatea contestatorul, au fost desființate 16 posturi, din care trei posturi de frezori, titularul unui astfel de post fiind contestatorul.
Instanța a constatat că nu este în prezența unei concedieri colective, ci a unei restructurări a societății, dispusă de angajator în vederea creșterii producției, respectiv a procentului de personal direct productiv.
Desființarea postului a avut o cauză reală și serioasă și nu a fost îndreptată împotriva contestatorului, așa cum susține acesta.
Faptul că din 13 cazuri, din cele 110, s-a ajuns la desfacerea contractului de muncă, nu poate duce la concluzia unei concedieri colective, încetarea contractelor de muncă datorându-se faptului că titularii acestora nu au acceptat noul post propus de angajator. Mai mult, conform art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de societate, părțile convin că doar concedierea unui număr de mai mult de 30 salariați va fi considerată concediere colectivă.
Întrucât desfacerea contractului de muncă al contestatorului s-a produs ca urmare a desființării postului, conform dispozițiilor art. 65 Codul muncii, angajatorul nu avea obligația de a-i asigura un alt loc de muncă.
În ceea ce privește critica legată de compatibilitatea locului de muncă propus de angajator cu starea de sănătate a contestatorului, s-a reținut că, în urma unei internări în cadrul de recuperare din Spitalul Clinic de recuperare al Universității de Medicină și farmacie "Gr. " în perioada 21 ianuarie 2008-29 ianuarie 2008, s-a recomandat schimbarea locului de muncă în mediu fără substanțe chimice. Urmare a acestui act medical, Cabinetul medical al întreprinderii propune, la data de 20 februarie 2008, schimbarea locului de muncă la Secția "", unde nu există noxe respiratorii.
Pe data de 13 martie 2008, contestatorul a formulat cerere prin care solicită să rămână în continuare la vechiul loc de muncă, deși afirmă prin cerere că acest post, unde se polizau materiale, i-a agravat boala pe care o avea. Prin urmare, angajatorul a ținut cont de afecțiunea căilor respiratorii de care suferă contestatorul, când i-a propus noul post.
Faptul că, în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă, sporul pentru condiții nocive este de 10% în cadrul Secției, nu duce la concluzia că respectivele condiții nocive sunt consecința unor noxe respiratorii. Din adresa emisă de medicul întreprinderii, rezultă că în Secția nu sunt noxe respiratorii, iar contestatorul nu a administrat nici o probă contrarie.
Nici critica referitoare la inexistența preavizului înaintea emiterii dispoziției 42 din 23 aprilie 2008 nu este întemeiată. Susținerea contestatorului, că preavizul ar fi fost acordat doar în considerarea primei dispoziții nu poate fi reținută, întrucât o astfel de legătură nu este menționată în cuprinsul acesteia. Deși se menționa 4 aprilie 2008 ca dată de expirare a termenului de preaviz, acesta a fost suspendat de drept pe perioada suspendării contractului de muncă în perioada când angajatul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă.
Pentru considerentele expuse, se va respinge cererea privind anularea dispoziției 42 din 23 aprilie 2008., se vor respinge ca neîntemeiate și capetele de cerere privind reîncadrarea în societate și acordarea salariilor indexate.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea de daune morale pentru suferințe psihice, instanța a constatat că nu se poate reține nici culpa unității în sensul desfacerii nelegale a contractului de muncă, nici legătura de cauzalitate între fapta imputată și prejudiciu, întrucât din actul medical depus la dosar rezultă că avea serioase probleme preexistente concedierii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul.
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, se susține că hotărârea este nelegală și netemeinică, ratificându-se un abuz al angajatorului.
Astfel, instanța de judecată nu a manifestat rol activ și nu a pus în vedere angajatorului să facă dovada numărului de concedieri.
De asemenea, în mod greșit a reținut prima instanță că, pentru decizia din 23.04.2008 există un preaviz. Decizia de revocare nu i-a fost comunicată, iar decizia din 23.04.2008 poartă același număr cu actul emis la data de 3.04.2008 și nu este precedată de un preaviz.
În mod greșit a reținut instanța de judecată că noul loc de muncă nu prezintă noxe mai mari față de fostul loc de muncă, deși sporul de noxe este 10%, față de 5% pentru fostul loc de muncă. Conform actelor medicale, recurentul nu poate lucra într-un mediu nociv și se impunea luarea unor măsuri organizatorice față de starea sa.
A mai susținut recurentul că nu există o dovadă din care să rezulte desființarea postului lui, că angajatorul nu i-a pus la dispoziție posturile vacante, stabilind unilateral un loc de muncă impropriu stării de sănătate și că nu există concordanță între încadrarea în drept a dispoziției și motivarea în fapt.
La cererea recurentului, s-au solicitat relații de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC SA Bârlad a solicitat respingerea recursului. Intimata reia apărările formulate prin întâmpinarea depusă în primă instanță, arătând că desființarea postului a avut o cauză reală, sinceră și serioasă, lista posturilor desființate fiind depusă în copie la dosar.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu prevederile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 68 alin. 1 lit. c Codul muncii și art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă 2008-2010 la nivelul SC SA Bârlad, prin concediere colectivă se înțelege concedierea, într-o perioadă de 30 zile calendaristice, dispusă din unul sau mai multe motive care nu țin de persoana salariatului, a unui număr de cel puțin 30 salariați.
Potrivit art. 287 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, așa încât, nu se poate constatata, așa cum arată recurentul, că instanța de fond "a ratificat un abuz al angajatorului" și nu a manifestat rol activ, preluând, fără o minimă verificare, susținerile intimatei. Intimata a dovedit susținerile sale, depunând cele 13 dispoziții de desfacere a contractului individual de muncă, emise în perioada 8.02.2008-23.04.2008, deci într-o perioadă mai mare de 2 luni, nu de 30 zile calendaristice, așa cum prevăd dispozițiile Codului muncii și ale Contractului Colectiv de Muncă pentru a fi în prezența unei concedieri colective. Mai mult, două dintre dispoziții vizează încetarea de drept a contractului individual de muncă, în conformitate cu prevederile art. 56 lit. d Codul muncii, nu concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, prevăzute în art. 61 Codul muncii.
Prin urmare, instanța de fond a reținut în mod corect că nu sunt întrunite condițiile unei concedieri colective.
De asemenea, în mod corect a reținut prima instanță că intimata și-a îndeplinit obligația înștiințării prealabile a recurentului despre încetarea raportului de muncă, obligație corelativă dreptului la un preaviz de care beneficiază persoanele concediate, așa cum este reglementat în art. 73 alin. 1 Codul muncii. Este evident că această obligație, care revine angajatorului, nu este legată de numărul sau data emiterii deciziei de concediere. Nulitatea acestei decizii nu poate fi atrasă decât de neacordarea preavizului, ori recurentul a beneficiat efectiv de preaviz, în condițiile în care perioada de preaviz a fost suspendată cât timp contractul individual de muncă al recurentului a fost suspendat de drept pe durata concediului pentru incapacitate temporară de muncă, potrivit art. 73 alin. 3 Codul muncii.
De altfel, incapacitatea temporară de muncă a recurentului a determinat-o pe intimată să revoce dispoziția nr. 42 din 3.04.2008. Nu era necesar ca intimata să comunice recurentului dispoziția de revocare a deciziei de concediere. Oricum, necomunicarea deciziei de revocare sau păstrarea aceluiași număr, 42, și pentru decizia de concediere din 23.04.2008, care face obiectul controlului jurisdicțional, nu atrage nulitatea acestei decizii.
Prima instanță nu a greșit, așa cum susține recurentul, nici când a reținut că locul de muncă oferit de intimată nu prezintă noxe mai mari față de locul de muncă desființat. Instanța de fond a examinat nocivitatea condițiilor de muncă doar prin prisma noxelor respiratorii, în condițiile în care recurentul are o afecțiune a căilor respiratorii. Prin referatul întocmit, medicul întreprinderii chiar propune schimbarea locului de muncă de la Secția, la Secția, unde nu există noxe respiratorii, condițiile nocive, care determină acordarea unui spor de 10%, fiind de altă natură. Contrar susținerilor recurentului, prin același referat, medicul întreprinderii consideră că, din punct de vedere medical, salariatul este pentru meseria de strungar în Atelierul Pregătire, Secția.
În ceea ce privește desființarea postului ocupat de recurent, aceasta rezultă din "Situația personalului indirect productiv căruia i s-a desființat postul", conform prevederilor art. 5 din Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 82/8.02.2008, postul recurentului fiind menționat la poziția 23.
Se mai constată că, în cazul încetării contractului individual de muncă determinate de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, angajatorul nu are obligația să pună la dispoziția salariatului locurile de muncă vacante, așa cum pretinde recurentul.
Nu se poate reține nici o neconcordanță între motivarea în fapt și cea în drept a deciziei de concediere. Astfel, în decizie se menționează că postul de frezor universal ocupat de recurent a fost desființat, contractul de muncă al acestuia fiind desfăcut în conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 Codul muncii și art. 166 alin. 1 din CCM în vigoare.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.963/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Vaslui:
-
-
08.2009.-
2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Daniela Pruteanu
