Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 823/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6816/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 823R
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - A
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.6307 din 15.10.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, -, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești spor de confidențialitate de 15%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civila nr.6307 din 15.10.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- a fost respinsă excepția inadmisibilității ca neîntemeiată; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Casa Naționala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa de Pensii a Municipiului B; a fost obligat paratul Ministerul Justiției și Libertăților la plata de despăgubiri reprezentând spor de confidențialitate de 15% către: reclamantul, începând cu 14.05.2006 pana la 1.01.2009, reclamanta, începând cu 15.01.2007, reclamanta începând cu 11.02.2008, reclamanta, începând cu 15.01.2007, reclamanta, începând cu 15.02.2008, reclamantul, începând cu 15.01.2007, reclamanta, începând cu 14.05.2006 si in continuare, pana la menținerea raporturilor de munca care au generat acordarea acestuia si pana la modificarea cadrului legislativ avut in vedere la pronunțarea hotărârii si la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data introducerii cererii, 14.05.2009 si pana la data plații efective; a fost obligat paratul sa efectueze mențiunile corespunzătoare in carnetele de munca; a fost respinsă cererea reclamantului privind emiterea unei noi decizii de pensionare in contradictoriu cu CNPAS ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva si împotriva privind emiterea unei noi decizii de pensionare, ca prematur introdusa; a fost respinsă excepția prematurității formulării cererii reclamantului în contradictoriu cu CNPAS ca lipsita de obiect.
În motivare, s-a reținut, in ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii aceasta este întemeiată și a fost respinsă în consecință, deoarece motivele invocate în susținerea excepției sunt apărări pe fondul cauzei, legea neinterzicând accesul în justiție nici unei persoane.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a admis-o și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acestuia, pentru lipsa calității procesuale pasive deoarece între acest pârât și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, așa cum impune art.282 din Codul muncii.
In ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a cu privire la emiterea unei decizii de pensionare, prima instanța a admis-o, deoarece, conform atribuțiilor sale legale, transmite tabele si adeverințele nominale cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu, conform art.18 din Hotărârea nr.1275/2005, dar nu face și plata pensiilor (sau a diferențelor de pensie), aceste plăți fiind de competența caselor teritoriale de pensii, În speță Casa de Pensii a Municipiului B, conform prevederilor art. 24 lit. e din HG13/2004, privind Statutul S: "Casele teritoriale de pensii au următoarele atribuții:. stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale si efectuează plata acestora, potrivit legii.
Contestatorul a solicitat în acest dosar doar emiterea unei noi decizii de pensie și nu emiterea unei adeverințe cu veniturile revizuite, astfel că CNPAS nu are calitate procesuală pasivă cu privire la acest aspect contestatorul neformulând o cerere în care să ceară eventual obligarea CNPAS la transmiterea unei adeverințe către casa de pensii.
De altfel contestatorul nu deține încă o adeverință din care să rezulte drepturile salariale cu includerea sporului de confidențialitate aferentă perioadei mai 2006 - ianuarie 2009, adeverință ce eventual urmează să fie emisă, la cererea părții adresată, doar după punerea în executare a actualei sentințe astfel că cererea contestatorului de obligare a la emiterea unei noi decizii de pensionare apare ca prematur introdusă, în lipsa unui capăt de cerere care să conțină solicitarea de a fi obligat la eliberarea unei adeverințe care apoi să fie transmisă CNPAS ce urmează să o transmită iar în sarcina acesteia să se nască obligația legală de a da un răspuns cererii formulate în sensul revizuirii stabilirii drepturilor de pensie, și va fi respinsă în consecință.
Stabilirea pensiilor de serviciu ale magistraților - pensionari se face pe baza comunicării transmise Casei Naționale Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale de Ministerul Justiției, Parchetul General, Curtea Supremă de Justiție sau Curtea Constituțională, după caz, a listelor cu pensionarii - magistrați, cu datele privind câștigul salarial net lunar al magistratului în activitate, corespunzător fiecărui magistrat - pensionar, precum și sporurile avute la data la care se efectuează stabilirea dreptului individual de pensie.
HG nr.1275/2005 prevede o procedură specială și În cazul actualizării drepturilor de pensie pentru magistrați (contestatorul ca personal asimilat magistraților beneficiază de aceste drepturi), procedură care În cazul de față nu se poate aplica deoarece suntem în situația unei revizuiri a drepturilor de pensie ca urmare a modificării bazei de calcul la momentul stabilirii și actualizării pensiei neexistând obligația CPNAS de a transmite tabele cu magistrații care se află în situația de actualizare a pensiilor deoarece nefiind vorba despre o modificare a veniturilor magistraților intervenită în baza vreunei legi, astfel încât angajatorii să facă obișnuitele mențiuni În carnetele de muncă conform legii pentru personalul În activitate, ci doar de drepturi salariale obținute ca despăgubiri și care urmează a fi menționate ca despăgubiri în carnetele de muncă, CNPAS neputând eventual decât să transmită adeverințe nominale, adeverințe ce urmează a fi obținute de către foștii angajați de la iar aceștia să Ie depună direct la sau eventual la CNPAS sau să ceară să le transmită CNPAS astfel încât această instituție să efectueze procedura stabilită de lege de a transmite adeverințele privind revizuirea stabilirii și actualizării pensiilor de serviciu către instituția obligată să efectueze această procedură în speță.
Instanța a respins excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată a contestatorului în contradictoriu cu CNPAS ca lipsită de obiect, deoarece contestatorul, așa cum s-a arătat mai sus, a solicitat doar emiterea unei noi decizii de pensionare, instanța pronunțându-se în consecință doar asupra acestui capăt de cerere, și nu a solicitat ca CNPAS să efectueze procedura prevăzută de HG nr.1275/2005.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamanții sunt sau au fost personal de specialitate juridică asimilat magistraților în cadrul iar Legea nr.303/2004 (art. 87), nr.OUG177/2002, OUG27/2006 prevăd că personalul de specialitate juridică din cadrul Ministerului Justiției este asimilat ca drepturi și obligații magistraților.
Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat cu privire la existenta dreptului categorii lor de salariați din care fac parte si reclamanții În ședința din 15 decembrie 2008, În Secții Unite, În dosarul nr. 27/2008 prin decizia nr. 46, prin care, admițându-se recursul În interesul legii, s-a stabilit:
" În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora.
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar."
Potrivit art.329 din Codul d e procedura civila, "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță"
Tribunalul nu poate reține apărarea formulată de pârâtul În sensul că după pronunțarea si intrarea in vigoare a Deciziei Curții Constituționale prin care se constata o ingerința nepermisa a puterii judecătorești in sfera prerogativelor puterii legislative si executive,Decizia 46/15.12.2008 a ICCJ nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de fată deoarece așa cum invocă însuși pârâtul decizia Curții Constituționale nu poate avea decât efecte ex nunc, Curtea neputând desființa sau lipsi de efecte Decizia nr. 46/15.12.2008 a ICCJ, deoarece Curtea nu se poate transforma în instanță de recurs la deciziilor pronunțate de ÎCCJ în recursurile în interesul legii.
De altfel însăși Curtea Constituțională arată în motivarea Deciziei 838/27.05.2009 că" În cauza de fată, sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competentelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existenta unui conflict; și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit.e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competentei Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională in soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție in exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă. De altfel, Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale, care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008. publicată în Monitorul Oficial al României. Partea 1. nr. 784 din 24 noiembrie 2008).
Față de cele reținute mai sus, prima instanța a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a admis în parte acțiunea, a obligat paratul Ministerul Justiției și Libertăților la plata de despăgubiri reprezentând spor de confidențialitate de 15% către: reclamantul, începând cu 14.05.2006 pana la 1.01.2009, reclamanta, începând cu 15.01.2007, reclamanta începând cu 11.02.2008, reclamanta, începând cu 15.01.2007, reclamanta, începând cu 15.02.2008, reclamantul, începând cu 15.01.2007, reclamanta, începând cu 14.05.2006 si in continuare, pana la menținerea raporturilor de munca care au generat acordarea acestuia si pana la modificarea cadrului legislativ avut in vedere la pronunțarea hotărârii si la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data introducerii cererii, 14.05.2009 si pana la data plații efective.
Soluția privind plata dobânzilor se justifica fata de dispozițiile art. 1082 si 1084.civ. si OG nr.9/2000, pârâtul fiind in culpă pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamanților, in speță neexistând o cauză străina exoneratoare de răspundere. Astfel reclamanții au dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit ce include dobânda, ce reprezintă câștigul, folosul ori profitul pe care l-ar fi obținut reclamanții din investirea banilor dacă pârâtul ar fi plătit debitul datorat la termen,
Prima instanța a obligat paratul sa efectueze mențiunile (corespunzătoare in carnetele de munca deoarece în carnetul de muncă trebuie să se reflecte toate drepturile de natură salarială și modificările acestor drepturi.
Prima instanța a respins cererea reclamantului privind emiterea unei noi decizii de pensionare in contradictoriu cu CNPAS ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva si împotriva privind emiterea unei noi decizii de pensionare, ca prematur introdusa și a respins excepția prematurității formulării cererii reclamantului în contradictoriu cu CNPAS ca lipsita de obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a învederat instanței că, la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. La art. 4 alin.(1) din anexa VI din lege, anexă cuprinde reglementări specifice personalului din sistemul justiției, se prevede "Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și personalul de probațiune beneficiază de următoarele sporuri:
a). pentru risc și suprasolicitare neuropsihică - 25% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară;
b). de confidențialitate - 5% din salariul de bază, respectiv indemnizația de Încadrare brută lunară".
De asemenea, potrivit alin. (2) și (3) llt.a din același art. 4 "dispozițiile alin.1 intră în vigoare la 3 zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea 1, sporurile aplicându-se în procentele prevăzute la alin.1 lit.a și b până la data de 31 decembrie 2009; de la 1 ianuarie 2010, personalul prevăzut la alin.1, beneficiază, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității, de următoarele drepturi salariale: a). un adaos de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, respectiv, de 10% pentru păstrarea confidențialității.. "
Prin urmare, începând cu data de 12 noiembrie 2009, data intrării în vigoare de Legii salarizării unitare, judecătorii beneficiază de un spor de confidențialitate în cuantum de 5%. De la 1 ianuarie 2010 cuantumul este de 10%, spor ce va fi inclus în indemnizația de încadrare brută lunară.
In aceste condiții, se solicită modificarea soluției pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea sporului (în continuare respectiv după data de 12.11.2009) întrucât, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2009 există reglementare legală centru acordarea sporului de confidențialitate, reglementare care stabilește modul de calcul al acestui spor.
Un motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Astfel, fată de obiectul acțiunii, instanța de fond ar fi trebuit să constate că, asemenea altor categorii profesionale, magistrații sunt salarizați În temeiul unei legi speciale, care stabilește În mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care acestea beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială pentru salarizarea magistraților.
Prin urmare instituirea acestor drepturi în beneficul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare; este vorba despre opțiunea legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a
Cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și drept urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce creșteri se acordă anumitor categorii de salariați.
Or, în cazul de față, obligarea Ministerului Justiției și Libertăților și a celorlalți pârâți la plata unor sume reprezentând un spor de confidențialitate de 15% constituie o adăugare la textul de lege, o Încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Pin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Câtă vreme drepturile solicitate de intimații-reclamanți nu au fost prevăzute de legislația în vigoare până la data intrării în vigoare a legii salarizării unitare, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, apreciem că o astfel de cerere nu putea fi soluționată de către instanța de fond, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a magistraților.
Pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de legea fost considerată de Curtea constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Astfel, deși Înalta Curtes -a pronunțat prin Decizia nr.46/15.12.2008 în sensul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate în cuantum de 15%, în ședința din data de 27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României În temeiul art.146 lit. e) din Constituție.
Sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării conflictului de natură constituțională, potrivit art. 34 și următoarele din Legea nr.47/1992, a avut la bază soluțiile pronunțate de ÎCCJ în Deciziile XXXVI/2007 și /2008, Curtea Constituțională efectuând practic un "control de constituționalitate" asupra conduitei Înaltei Curți și a autorității judecătorești în general, prin prisma atribuțiilor constituționale stabilite pentru acestea de legea fundamentală.
În considerentele deciziei Curtea Constituțională retine:
- ". Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a limitat la a clarifica înțelesul unor norme juridice sau a lor de aplicare. Instanța supremă, invocând vicii de tehnică legislativă _ nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 - sau vicii de neconstituționalitate - încălcarea normelor privind delegarea legislativă -, a repus în vigoare norme care își încetaseră aplicarea, fiind abrogate prin acte normative ale autorității legiuitoare. Însă, o atare operație juridică nu poate fi realizată decât de autoritatea legiuitoare (Parlament sau Guvern, după caz), unica abilitată să dispună cu privire /a soluțiile ce se impun în această materie. "
- "Efectul ex nunc al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest felia consolidarea statului de drept. "
- În ceea ce privește autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, conduita conformă Constituției transpare din cele statuate mai sus, și anume exercitarea competențelor stabilite de lege în conformitate cu prevederile constituționale referitoare la separația puterilor în stat și, deci, abținerea de la orice acțiune care ar avea ca efect subrogarea în atribuțiile altei autorități publice. Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate a acestora. "
Totodată solicităm să se observe dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, care prevede ca ". Deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică În Monitorul Oficial al României, Partea 1.
Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. "
Motivarea instanței de fond în sensul că decizia Curții Constituționale nu poate desființa sau lipsi de efecte Decizia nr. 46/2008 a Înaltei Curți deoarece Curtea Constituțională nu se poate transforma în instanță de recurs la deciziile pronunțate de ICCJ în recursurile În interesul legii, este nefondată.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 ". Deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea 1. Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. "
Prin urmare, efectele deciziei Curții vor viza actele, acțiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile implicate în conflictul juridic de natură constituțională, în categoria acestora incluzându-se și hotărârile judecătorești pronunțate de instanță. A admite raționamentul instanței de fond înseamnă a lipsi de orice efect decizia Curții Constituționale.
Un alt motiv de recurs care trebuie reținut în cauză este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal.
Magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu drepturi si îndatoriri specifice si cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Situația magistraților nu poate fi considerată comparabilă în nici un fel personalului militar si funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica si siguranța naționala al căror statut este reglementat de Legea nr.360/2002, nici cu cea a membrilor plenului si altor salariați din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Banilor sau a personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Deși instanța susține că singurul criteriu al acordării sporului de confidențialitate îl reprezintă chiar obligația de confidențialitate impusă prin lege, arătăm că, în primul rând confidențialitatea apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații. Ea presupune îndatorirea părților de a nu transmis date sau informații de care au luat cunoștință În timpul derulării raporturilor de muncă. In nici un caz sistemul de salarizare nu este conceput după "principiul" potrivit căruia fiecărei obligații a salariatului derivată din raportul specific de muncă îi corespunde un drept.
Categoriile de personal salarizate de la bugetul de stat care beneficiază de spor de confidențialitate sunt expres prevăzute de lege. De principiu, aceștia sunt salariați care gestionează informații clasificate, definite de Legea nr. 182/2002 ca fiind "informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate".
Art. 14 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale protocoalele adiționale la această convenție, ratificata de România prin Legea nr.30/1994 statuează că "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație." Iar art. 16 din Constituție prevede la alin 1 ca "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Însă pentru a putea exista discriminare, fiind necesara protecția în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie să fim În prezenta recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Astfel, vă rugăm să observați că, anterior intrării în vigoare a legii salarizării unitare, nu exista nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul din sistemul justiției. Începând cu 12 noiembrie 2009, așa cum am arătat, a intrat În vigoare legea salarizării unitare care reglementează acordarea sporului de confidențialitate, stabilind modul de calcul al acestuia.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, rap. la art. 9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut.
În considerentele deciziei s-a reținut că dispozițiile art. 39 alin. 2 lit. f) din Codul muncii arată că salariatului îi revine obligația de a respecta secretul de serviciu.
La rândul ei, Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate stabilește la art. 36 alin. 3 că persoana care urmează să desfășoare o activitate sau să fie încadrată la un loc de muncă ce presupune accesul la informații clasificate trebuie să prezinte conducătorului unității un angajament scris de păstrare a secretului de stat sau de serviciu.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Codul d eontologic al magistraților, aprobat prin Hotărârea nr. 144/2005 a, publicată în Monitorul Oficial nr. 382/06.05.2005, magistrații au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate.
Nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară potrivit art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
Totodată, conform art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aprobate prin Hotărârea nr. 145/2005 a, publicată în Monitorul Oficial nr. 382/05.05.2005, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze care au fost sesizate parchetului.
Funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
De asemenea, prin dispozițiile art. 15 din OG nr. 6/2007privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, act normativ care se aplică numai celor numiți în temeiul Legii nr. 188/1999, se prevede că sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din Cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrări Europene, direcțiilor subordonate ministerului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Spor de confidențialitate primește și personalul din Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor care lucrează cu cifru (art. 15 din OG nr. 64/2006), persoanele din aparatul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (art. 13 din OUG nr. 57/2000, astfel cum a fost modificat prin OG nr. 9/2001) personalul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002), personalul contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al Ministerului Integrării Europene, precum și personalul contractual din instituțiile și autoritățile publice (art. 13 din OUG nr. 123/2003 și art. 13 din OG nr. 10/2007).
Cu alte cuvinte, spor de confidențialitate primește tot personalul din instituțiile și autoritățile publice care gestionează informații clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciu și pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor.
Acest spor nu este prevăzut de actele normative care reglementează în prezent salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (OUG nr. 27/2006, aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007), cât și salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției (OG nr. 8/2007).
În aceste condiții, sporul de confidențialitate nu poate fi acordat în baza actelor normative care reglementează în prezent salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, de vreme ce el nu este prevăzut de actele normative respective.
Totodată el nu poate fi acordat nici în baza actelor normative specifice care prevăd acordarea acestui spor personalului din alte instituții și autorități publice care gestionează secretele de stat și secretele de serviciu, acte normative amintite mai sus.
Acest lucru nu este posibil întrucât nu s-ar ajunge să se confere instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, ceea ce este evident neconstituțional, întrucât se încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. 1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Însă, potrivit art. 1 alin. 2 lit. i) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare principiul egalității între cetățeni al excluderii privilegiilor și discriminării sunt esențiale în exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Sunt discriminatorii, potrivit ordonanței, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atragere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Prin această ordonanță, astfel cum a fost modificată și completată de Legea nr. 324/2006, au fost transpuse în dreptul intern prevederile Directivei Consiliului -/CE. Privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Oficial al Comunității Europene nr. /19.07.2000 și prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Oficial al Comunităților Europene nr. /02.12.2000.
Aplicate la problema care interesează, actele normative menționate impun concluzia că sporul la salariu (indemnizația de bază), trebuie să fie acordat tuturor salariaților, indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea, atâta timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporului respectiv.
Potrivit art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și stabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Ca atare, magistrații, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri în temeiul dispoziției amintite mai sus.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzută de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, iar despăgubirile trebuie să fie date cu caracter temporar până la încetarea situației de discriminare.
În consecință, față de interpretarea obligatorie conținută într-o decizie pronunțată de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii, problema sporului de confidențialitate pentru categoria de personal din care fac parte reclamanții, nu mai poate fi pusă în discuție, ea fiind tranșată cu efecte obligatorii pentru instanțe, în sensul existenței sporului pretins.
În fine, se reține că nici decizia Curții Constituționale prin care se constată existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Guvernul și Parlamentul României, pe de altă parte, rezultat din aceea că instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și a crea în locul acestora alte norme sau a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, nu legitimează o soluție diferită.
Astfel, în cuprinsul deciziei Curții Constituționale, se statuează expres că aceasta nu produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.
Prin urmare, decizia, obligatorie pentru instanțe, pronunțată de instanța supremă își va produce pe mai departe efectele, nefiind antamată de decizia Curții Constituționale care, în virtutea valabilității "ex nunc", nu poate viza decât actele, acțiunile, inacțiunile ori operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de autoritățile publice implicate în conflict.
Recursul este însă întemeiat sub aspectul datei până la care sporul pretins poate fi acordat pe cale de hotărâre judecătorească, anume până la 11.11.2009 inclusiv, pretențiile fiind neîntemeiate începând cu ziua următoare intrării în vigoare a Legii salarizării unitare nr. 330/2009 publicate în Monitorul Oficial din 09.11.2009, cât privește personalul autorității judecătorești, conform dispozițiilor exprese ale art.47. Legea în discuție a instituit un sistem de salarizare care l-a înlocuit pentru viitor pe cel anterior, chiar sporul pretins în cauză fiind acordat "în continuare", sub condiția menținerii cadrului legislativ, condiție rezolutorie care s-a împlinit începând cu 12.11.2009, de la care nu mai există temeiul pretențiilor formulate, aflat în legislația anterioară.
Se mai reține și că salariul în sens larg (înțeles ca incluzând și sporurile salariale), este o prestație periodică, scadentă o dată pe lună, dar succesivă, reprezentând echivalentul muncii prestate și ale cărui acordare și valoare sunt condiționate de menținerea în funcție, exercitarea atribuțiilor, păstrarea aceluiași regim salarial, precum și de alte criterii, cu consecința că obligația viitoare, a cărei sancționare se urmărește, nu este nici certă, iar prin natura ei, nici exigibilă. În caz contrar, ar însemna ca instanța specializată în litigii de muncă să statueze, de manieră generală, asupra modului de stabilire a drepturilor salariale, respectiv s-ar constitui într- condiționare a legiuitorului de a- reglementa în favoarea categoriei în speță ori de a-l înlătura pentru categoriile care beneficiază de el; or, opțiunea în acest sens legiuitorului nu poate fi nici suplinită, nici controlată de instanța judecătorească, care și-ar depăși limitele competenței constituționale, pe de altă parte, astfel cum s-a arătat și mai sus, în materie de drepturi salariale, nu există temei pentru acordarea lor pentru viitor, instanța competentă să judece litigii de muncă fiind limitată numai să constate dacă există un drept scadent și neacordat, corelativ unei obligații exigibile și neîndeplinite.
În consecință, potrivit celor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1-3 rap. la art. 304 pct. 9 și 3041pr. civ. Curtea va admite recursul Ministerului Justiției și Libertăților, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va înlătura obligația de plată a sporului de 15%, de confidențialitate, începând cu data de 12.11.2009.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.6307 din 15.10.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, -, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că înlătură obligația de plată a sporului de 15%, de confidențialitate, începând cu data de 12.11.2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
A
Grefier,
Red:
Tehnored:NV/2 EX./18.02.2010
Tribunalul București
Jud. fond:;
Președinte:Daniela Georgeta EnacheJudecători:Daniela Georgeta Enache, Nadia Raluca Ilie
