Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 828/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5882/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.828/
Ședința publică de la 11 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.3874 din data de 07.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.47082/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC""SA - Membru Grup, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 10.12.2008 depusă la dosar-fila 25 și intimata SC""SA - Membru Grup, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 10.02.2009 depusă la dosar-fila 36.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata SC""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, arată că în ceea ce privește proba cu înscrisuri încuviințată la termenul anterior, solicită a se lua act de faptul că în cadrul societății pe care o reprezintă nu există state de plată.
Recurentul, prin avocat, având cuvântul, arată că cele susținute de către intimată prin avocat nu corespund realității, întrucât soția recursului în cauză a primit statele de plată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului București și față de această împrejurare, solicită a se lua act de faptul că renunță ca intimata să depună la dosar statele de salarizare ale recurentului, solicitând cuvântul în susținerea recursului, ocazie cu care depune la dosar înscrisuri cu titlu de practică judiciară.
Interpelat fiind, recurentul prin avocat, arată că raporturile de muncă ale recursului cu societatea intimată, au încetat la data de 01.08.2005.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurentul, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris și pe cale de consecință, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea instanței de fond este criticabilă sub aspectul interpretării probelor, în sensul că, în cauză, pârâta nu a dovedit achitarea sumelor de bani ce reprezintă primele de Paști și de
Intimata SC""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3874 din data de 07.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Tribunalul a respins excepțiile conexității, prematurității și prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâtă prin întâmpinare, în ședința publică din 07.05.2008.
Instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de prevederile art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, constatând că obiectul cererii de chemare în judecată privește drepturile salariale pretinse de reclamantă, iar nu neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că, prin art. 168 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, patronatul și sindicatul au stabilit ca, pentru acest an, suplimentările salariale cuvenite salariaților de Paști și de C să fie incluse în salariul de bază. Această prevedere a fost menținută și prin clauzele Contractului colectiv de muncă aplicabil în anii 2004 - 2005.
În salariul de bază al reclamantului, au fost incluse în anul 2003 sumele reprezentând suplimentări salariale de Paști și de A mai stabilit instanța de fond că acesta este un drept câștigat și a fost menținut pe parcursul anilor următori, împrejurare care se deduce din conținutul înscrisurilor aflate la filele 8 și 9 ale dosarului, potrivit cărora salariul minim acordat pe anii 2004-2005 înregistrat creșteri în raport de salariul primit de reclamantă în anul 2003.
Ulterior anului 2003, negocierea drepturilor salariale dintre părți a avut ca bază drepturile salariale primite de reclamantă, în care au fost incluse și suplimentările de Paști și de
Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza înscrisă la art. 168 din Contractul colectiv de muncă aplicabil în anii 2004 - 2006, în sensul că părțile au înțeles să includă în salariul de bază drepturile pretinse prin acțiune de către reclamant.
A mai constatat prima instanță că în fiecare an a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care nu se poate susține că reclamantului i-au fost excluse din drepturile salariale brute la care era îndreptățit în perioada 2004 - 2005 suplimentările de Paști și de C solicitate.
Prin actul adițional la Contractul colectiv de muncă încheiat la 15.02.2003, s-a modificat alin. 2 al art. 168, stabilindu-se că, pentru anul 2003, suplimentările de drepturi salariale prevăzute de alin. 1 să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2004, s-a menținut dreptul la suplimentarea salarială, iar în alin. 2 s-a stipulat că, pentru anul 2003, suplimentările au fost incluse în salariul de bază.
În contractele colective de muncă încheiate în perioada 2005 - 2007, s-a menținut alin. 1 al art. 168, dar, la alin. 2, s-a precizat că, în anul 2003, suplimentările au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Așadar, din interpretarea clauzelor contractuale, rezultă, astfel cum a reținut instanța de fond, că, după anul 2003, primele au fost incluse în salariul de bază lunar al angajaților, motiv pentru care acestea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct.
În concluzie, Tribunalul a stabilit că reclamantul a beneficiat de drepturile solicitate prin acțiune, conform Contractului colectiv de muncă aplicabil în perioada menționată în cererea de chemare în judecată, ale cărui clauze au fost interpretate de Comisia Paritară, conform art. 983 din Codul civil.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat recurs motivat reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat, în esență, următoarele:
Contractele colective de muncă, actele adiționale și decizia comisiei paritare ulterioare anului 2005, la care prima instanță s-a referit în considerentele hotărârii atacate, nu sunt opozabile recurentului, care a solicitat primele de Paști și de C numai pentru anii 2004 și 2005.
Tribunalul eronat a reținut că suplimentările salariale reprezentând prime de Paști și de Caf ost incluse în salariu pentru perioada ulterioară anului 2003.
Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 fost înregistrat în data de 16.04.2004 în carnetul de muncă al recurentului, astfel încât nu puteau să fie incluse în salariu din mai și din lunile următoare, cum susține reclamanta, suplimentările salariale din 2003 și primele de Paști și de C 2004. Raționamentul, susține recurentul, nu poate fi reținut, întrucât nici o societate comercială nu poate susține concomitent, la nivel de țară, pentru toți salariații, asemenea plăți de drepturi salariale (negociate, suplimentare, sporuri și indexări)
Mai mult decât atât, mai susține reclamantul, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2004, deși textul este de o suficientă acuratețe, în sensul că nu a avut în vedere voința reală a părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, ci a analizat dispoziția nr. 5140/2007 a Comisiei Paritare, document emis trei ani mai târziu și care nu poate produce efecte retroactive.
În sfârșit, se susține că instanța a judecat cauza numai la nivel de principiu, rezumându-se la interpretarea art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2004, deși pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor pretinse de reclamant, iar cererea formulată de acesta a urmărit obținerea de efecte juridice, bănești, prin aplicarea art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, s-au depus la dosar practică judiciară și un raport de expertiză contabilă extrajudiciară.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) și (5) din Codul d e procedură civilă, să admită recursul și să trimită cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea introdusă de recurentul reclamant, în calitate de fost salariat al intimatei-pârâte, s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C pentru anii 2004 și 2005, conform tabelului aflat la fila 3 dosarului de fond, actualizate la data plății efective, în temeiul art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății, potrivit căruia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Curtea constată că instanța de fond nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse cu titlu de suplimentări salariale au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost achitate salariatului.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicare corectă a legii.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, pentru intervalul 2003 - 2005 (având în vedere perioada de încadrare a recurentului reclamant), care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite acestuia, în raport de prevederile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu începând cu anul 2003, includere care a fost menținută în continuare, pe perioada în litigiu, până la încetarea raporturilor de muncă.
Față de dispozițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă, proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel încât se impune admiterea cererii de recurs, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile cu obiectivele anterior menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.3874 din data de 07.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.47082/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC""SA - Membru Grup.
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2.ex./20.02.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
