Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 831/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.831/
Ședința publică din 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta cu sediul în B,nr.239,sector 1 împotriva sentinței civile nr. 551/02.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții, B, G, și intervenienții, și,cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:pentru recurenta pârâtă recurenta pârâtă SC SA avocat în substituirea d-lui avocat cu delegație de substituire iar pentru intimații - reclamanți, B, G, și intimații - intervenienți, și, a răspuns avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar delegație de substituire și cerere de întoarcere a executării silite în 2 exemplare.
Se înmânează reprezentantului intimaților-reclamanți și intervenienți o copie de pe cererea de întoarcere a executării silite, iar acesta precizează că nu solicită termen pentru a lua la cunoștință de conținutul cererii.
Reprezentantul intimaților reclamanți și intervenienți depune la dosar împuternicire avocațială nr.429/05.12.2008.
Întrebați fiind,reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul recurentei pârâte,în primul rând solicită ca instanța de recurs să observe că primele de Paști și de au fost acordate de către prima instanță fără a se stabili cuantumul acestora,instanța de fond nu a determinat cuantumul concret al sumei la care a fost obligată pârâta. Instanța de fond nu a precizat în dispozitiv dacă aceste prime de paști și de C au ca punct de referință salariul de bază mediu sau salariul mediu pe SA,astfel că drepturile suplimentare amintite în art.168 din au ca punct de referință salariul de bază mediu și nu salariul mediu brut cum eronat se susține în acțiunea introductivă.
Cu privire excepția de prescripție a dreptului material la acțiune invocată în întâmpinare reprezentantul recurentei pârâte precizează că prin acțiune s-a solicitat acordarea unor prime invocând nerespectarea art.168 din încheiat între SA, pe de o parte și salariați,reprezentați de către,pe de altă parte și prin urmare este în afară de orice discuție că dreptul invocat în acțiune de către reclamanți se fundamentează pe prevederile În al doilea rând instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale,neavând caracter permanent fiind incluse în Capitolul VI din intitulat,Protecția socială a salariaților și alte drepturi,învederând că dacă aceste prime de Paște și de C ar fi fost drepturi salariale ar fi fost incluse în capitolul V din /2004 intitulat,Salarizarea.Mai arată că,potrivit art.283 lit.,c din Codul muncii și nu art.283 lit.e din Codul muncii,în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune se pot formula cereri în vederea soluționării unui conflict de muncă.Sub aceste considerente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca fiind prescrisă.Cu privire la excepția prematurității acțiunii,instanța de fond în mod greșit a respins-o,arătând că potrivit alin.1 al art.168 teza finală din drepturile salariale suplimentare nu se acordă la nivelul unui salariu mediu pentru fiecare dintre angajații societății,ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente,respectiv Paștele și Cul.Or atât timp cât aceste negocieri nu au avut loc,nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamanților. Solicită și admiterea acestui motiv de recurs și să se constate că acțiunea reclamanților este prematur introdusă.Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.257 Codul muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului,precizează că în mod greșit a reținut prima instanță că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților,iar ceea ce nu a observat instanța de fond este faptul că apărarea SA a fost în sensul că aceste prime de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază, și nu se regăsesc distinct pe statul de plată,pentru că ele se regăsesc în salariul de bază.Un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.Modul de interpretare stabilit de Comisia Paritară nu are caracter retroactiv,iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea primelor de Paști și de C în salariu,și pentru că timp de trei ani de zile salariații nu au solicitat aceste prime,nu s-a pus problema întrunirii acestei Comisia pentru a interpreta clauzele Practic decizia de interpretare are rolul de a stabili care a fost voința părților cu privire la includerea primelor respective în salariu,și cu toate acestea nu se poate susține că decizia are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut,ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale Și sub acest considerent apreciază că recursul este fondat, motiv pentru care solicită admiterea acestuia.Cu privire la ultimele 2 motive de recurs,acestea se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale,așa cum prevede nr.OG9/2000, și trebuia să precizeze în dispozitiv care este cuantumul sumei respective acordate salariatului și faptul că această sumă este brută,din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale,învederând că,conform legii române veniturile salariale ale angajaților sunt supuse impozitării și contribuției sociale către bugetul de stat ce intră în atribuția fiecărui angajat în parte. Față de aceste considerente solicită admiterea recursului așa cum fost formulat. Cu privire la cererea de întoarcere executare silită solicită admiterea acesteia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților reclamanți și intervenienților precizează că va răspunde punctat pe fiecare motiv de recurs în parte,învederând că va depune și concluzii scrise.
Cu privire la primul motiv de recurs,în opinia dânsului instanța de fond a dat o soluție temeinică și legală având în vedere volumul mare și diferențiat în funcție de vechimea în a salariaților. Referitor la faptul că instanța de fond nu a menționat în dispozitivul hotărârii dacă aceste prime au ca punct de referință salariul de bază mediu sau salariul mediu pe precizează că acest motiv nu este fondat deoarece recurenta exagerează în folosirea termenelor de către instanța de fond. Referitor la excepția de prescripție a dreptului material la acțiune instanța de fond a respins această excepție, respectând prevederile art.283 lit.c din Codul muncii,solicitând să se observe că cererea reclamanților se referă la un drept material și nu la analiza unor clauze de verificare a Referitor la excepția de prematuritate a introducerii acțiunii precizează că în opinia reclamanților invocarea acestei excepții este inadmisibilă,învederând că dreptul salariaților nu poate să depindă de modalitatea de lucru a Patronatului care împreună cu Sindicatul stabileau modalitatea de acordare a acestor drepturi și nu nașterea dreptului față de care trebuie să se raporteze. Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.257 din Codul muncii face precizarea că în material conflictelor de muncă sarcina probei aparține angajatorului,iar în speță reclamanții au solicitat să depună statele de plată ale salariaților,acestea fiind utile,pertinente soluționării cauzei, și cu toate că instanța a acordat două termene de judecată în acest sens,pârâta nu a depus aceste înscrisuri. Cu privire la motivul ce se referă la faptul că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisie Paritare,consideră că pârâta exagerează,arătând că potrivit art.10 din Comisia Paritară are doar atribuții pe linia supravegherii modului de derulare a contractului,respectiv executare,modificare,suspendare sau încetare de a interveni atunci când constată nereguli și, în nici un caz nu poate face interpretări ale unor texte de lege. Referitor la motivul că instanța a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale precizează că instanța de fond a procedat corect,obligând pârâta să plătească drepturile salariale,sume ce se vor reactualiza cu indicele de inflație la data plății efective. Referitor la motivul că instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv care este cuantumul sumei acordate salariatului și faptul că această sumă este brută din care se scad impozitul pe venit și contribuțiile la fondurile speciale,în opinia reclamanților,acest atribut nu intră în sfera atribuțiilor instanței sesizate învederând că potrivit dispozițiilor art.168 părțile contractuale au stabilit că aceste prime de paște și C sunt stabilite la nivelul unui salariu de bază mediu pe,deci nu la nivelul salariului brut pe. Prin urmare,instanța de fond a precizat corect în dispozitiv salariul de bază mediu pe care trebuie să-l primească fiecare salariat,efectiv. Față de aceste aspecte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Referitor la cererea de întoarcere a executării silite precizează că aceasta nu-și mai are rostul pentru că a rămas fără obiect. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 551/02.09.2008 a Tribunalului Vrancea, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, B, G, în contradictoriu cu pârâta SA B și cererile de intervenție în interes propriu formulate de, și
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților și intervenienților prima de C pe anul 2005 și primele de Paști și C pentru anii 2006 și 2007 reprezentând câte un salariu mediu de bază pe A raporta la perioada lucrată.
S-a respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și s-a constatat că drepturile cuvenite pentru prima de Paști din anul 2005 s-a prescris.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată la nr- reclamanții, B, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, pentru ca prin hotărâre judecătorească aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale pentru perioada 2005-2006 și aprilie 2007 reactualizate la data promovării acțiunii cu ocazia sărbătorilor de Paște și C conform contractului colectiv de muncă la nivel de societate.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariații societății pct. de lucru V și au fost disponibilizați.
Conform contractului colectiv de muncă pe anii 2005-2007 trebuiau să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA.
În anul 2003 art.168 din contractul colectiv de muncă a prevăzut că suplimentările salariale de la al.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmarea acestor modificări pârâta nu a mai acordat salariaților în cursul anilor 2004-2007 suplimentările salariale prev.de al.1 al art. 168 din CCM.
Coroborând disp.art.168 pentru anul 2005 cu disp.art.168 pentru anii 2006-2007 reclamanții apreciază că părțile semnatare ale CCM au înțele să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
În aceste condiții societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 al.1 din CCM și nu a plătit salariaților suplimentările salariale de C și de Paște pentru anii 2005-2006-2007.
În cauză pentru aceleași pentru aceleași motive ca și reclamanții au formulat cerere de intervenție în nume propriu pentru perioada cât au fost salariați ai pârâtei și au solicitat plata acestor prime următorii intervenienți,.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe disp.art.283 al.1 lit.e din Codul muncii în sensul că cererile în vederea soluționării conflictului de muncă pot fi soluționate în termen de 6 luni de la data nașterii acțiunii, ori în cauză acest drept s-a prescris.
Pârâta a invocat și excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, motivat de faptul că potrivit al.1 al art.168 teza finală din CCM drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Ori aceste negocieri nu au avut loc și nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamanților, nici reprezentanții sindicatului nu au solicitat negocieri cu patronatul anterior fiecărei sărbători de Paște și de C pentru simplul motiv că majorările salariale erau deja incluse în salariul de bază.
Pe fondul cauzei pârâta arată că începând cu anul 2003 cu ocazia negocierilor purtate între cele 2 părți ale CCM s-a stabilit că aceste drepturi salariale suplimentare să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat sens în care s-a încheiat un act adițional.
În anul 2004 s-a procedat într-o manieră identică iar în anul 2005 s-a intervenit asupra conținutului al.2 al art.168 în sensul clarificării conținutului iar acest articol a fost interpretat și aplicat trei ani în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul de bază ceea ce reprezintă o recunoaștere implicită.
Mai arată intimata că prin decizia Comisiei Paritare din 31.08.2007 s-a confirmat că salariații nu sunt îndreptățiți să primească separat drepturile salariale suplimentare, acestea fiind incluse în salariu.
Evoluția modificărilor textului art.168 din din perioada 2003-2007 arată că au un conținut clar, al. 1 și 2 erau menite să reflecte evoluția drepturilor salariale în cadrul unității în sensul includerii drepturilor salariale suplimentare în salariile angajaților începând cu anul 2003 și inexistența unui drept de a le fi acordate sumele separat.
Tot prin întâmpinare pârâta mai arată că este incident principiul de drept potrivit căruia interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, iar voința părților a fost concretizată în decizia Comisiei Paritare care a stabilit că începând cu anul 2003 până la data când părțile convin în mod expres altfel suplimentările salariale menționate la al.1 al art.168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă.
Drepturile salariale au ca punct de referință salariul de bază mediu și în cuprinsul întâmpinării s-a arătat valoarea acestui salariu pentru luna anterioară sărbătorilor de Paște și de
A solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția prematurității instanța a constatat că nu este întemeiată pentru că lipsa negocierilor între angajator și salariați nu poate avea drept consecință pierderea unui drept prevăzut în contractul colectiv de muncă și lipsirea angajatului de dreptul la justiție în vederea stabilirii drepturilor sale.
Nici excepția prescripției așa cum a fost motivată de pârâtă nu este întemeiată deoarece acțiunea reclamanților și intervenienților este supusă prescripției de 3 ani reglementată de art.283 lit.c din Codul muncii și nu termenului de 6 luni, întrucât privește drepturi salariale.
Dar în schimb se reține că în ceea ce privește prima pentru Paștele anului 2005 dreptul la acțiune s-a prescris întrucât aceasta a fost introdusă la 07 iulie 2008 iar sărbătorile de Paște au avut loc în perioada martie-aprilie 2005 astfel că termenul de 3 ani s-a împlinit în luna corespunzătoare a anului 2008.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții au avut calitatea de salariați ai societății pârâte împrejurare ce rezultă din carnetele de muncă depuse în copie la dosar și au fost disponibilizați în perioada 2006-2007.
Potrivit CCM pe anul 2003 în art.168 s-a prevăzut că,Cu ocazia sărbătorilor de Paște și C,salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
În alineatul 2 s-a prevăzut că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Începând cu anul 2005 al.1 al art.168 din CCM a rămas neschimbat dar al.2 s-a modificat în sensul că,În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceste drepturi salariale suplimentare nu au fost plătite ca atare în anii 2005, 2006 și 2007 ci spune intimata că ele au fost incluse în salariul de bază și art.168 a rămas fără obiect. Această interpretare se bazează pe nota 22/31.08.2007 a Comisiei Paritare SA.
Potrivit art.236 al.4 din CM, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, art.243 prevede că executarea CCM este obligatorie pentru părți iar art.244 că CCM poate fi modificat pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Potrivit art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului și instanța a pus în vedere intimatei să facă dovada cu acte a introducerii în salariul lunar a sumelor la care se referă reclamanții, intimata nu a depus în acest sens vreo probă.
Interpretarea art.168 al.1 și 2 din CCM nu poate fi decât aceea că salariații au avut în perioada de referință dreptul la aceste salarii suplimentare și acestea nu au fost incluse în salariul de bază. Intimata trebuia să facă dovada că pentru anul 2005 salariul mediu de bază a avut un anumit cuantum, că cele 2 salarii (de Paște și de C) au fost împărțite pe cele 12 luni ale anului și față de 20045 în luna ianuarie 2005 reclamanții și intervenienții au primit un salariul mai mare, iar diferența în plus să fie egală cu suma defalcată pe cele 12 luni ale anului.
Aceeași demonstrație trebuia făcută și pentru anii 2006-2007 dar intimata nu a propus aceste dovezi.
Concluzia Comisiei Paritare nu poate fi considerată ca valabilă pentru următoarele motive:
În primul rând nu sunt semnate de toți membrii Comisiei Paritare ci doar de către o persoană pentru fiecare parte, nu se cunoaște dacă aceste persoane au fost membre ale Comisiei Paritare și în condițiile CCM pe anii 2005-2006 pentru a se putea stabili dacă au cunoștințe despre intenția părților cu ocazia negocierilor nu s-a făcut dovada atribuțiilor acestei comisii.
Interpretarea dată de comisie este eronată atâta timp cât al.1 al art.168 a fost menținută în contractele colective de muncă pe anii 2005-2007, în ipoteza susținută de către comisie al.1 ar fi trebuti să nu se regăsească în textul contractual sau să se facă dovada includerii efective în salariul lunar.
Pentru aceste considerente tribunalul a apreciat că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți la prima de C pe anul 2005 și primele de Paște și de C pe anii 2006-2007 reprezentând câte un salariul mediu de bază pe SC raportat la perioada lucrată până la disponibilizare, întrucât dreptul le-a fost conferit de contractul colectiv de muncă și acesta reprezintă legea părților.
În concluzie și în baza art.236 al.4 din CM și art. 287 CM s-a admis acțiunea și cererile de intervenție, iar pe cale de consecință pârâta să fie obligată să plătească reclamanților și intervenienților sumele datorate.
S-a respins ca neîntemeiată excepția prematurității acțiunii și s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile solicitate respectiv prima de Paște din anul 2005.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B, pentru următoarele motive.
1. Primele de Paști și C au fost acordate de către prima instanță fără a se stabili cuantumul acestora.
Creanța nu este astfel, certă, lichidă și exigibilă iar hotărârea judecătorească nu se poate executa.
2. Instanța de fond nu a precizat în dispozitiv dacă aceste prime au ca punct de referință salariul de bază mediu sau salariul mediu pe
La calculul drepturilor suplimentare prezentat în acțiune, s-a avut în vedere, în mod eronat, salariul mediu brut pe și nu salariul de bază mediu pe, așa cum este stipulat în CCM.
A precizat că făcut aceste susțineri și prin întâmpinarea depusă la fond însă nu au fost observate și analizate de prima instanță.
3. În mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât primele solicitate nu au caracter de drepturi salariale ci sunt drepturi fără caracter periodic.
Atât timp cât primele solicitate prin acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor, intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele cap. V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, respectiv cel mai târziu de la data calendaristică a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate în conformitate cu prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
4. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, deoarece drepturile salariale nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele 2 evenimente (Paștele și Cul), potrivit alin. 1 al. Art. 168 teza finală din CCM.
5.În mod greșit a reținut prima instanță că din actele dosarului nu rezultă că suplimentările salariale solicitate nu au fost incluse în salariile angajaților.
A existat o imposibilitate obiectivă de a prezenta statele de plată pentru fiecare salariat întrucât complexitatea operațiunilor a făcut practic imposibilă depunerea statelor de plată pentru salariați.
Ceea ce nu a observat instanța de fond este faptul că apărarea a fost în sensul că aceste prime de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază. Astfel fiind, ele nu se regăsesc distinct în statul de plată pentru că ele se regăsesc în salariul de bază.
6. Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei paritare.
Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariați și societate, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM, compusă din reprezentanții salariaților () și a societății, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de către persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la CCM să facă parte din această comisie.
Conform prev. Anexei nr. 2 la CCM interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră recurenta că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a CCM.
Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale CCM.
În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori,pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instanțe este nelegală și netemeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art. 977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare, s-a relevat voința reală a părților.
7. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unor despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede OG nr. 9/2000.
În cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda care, conform art. 1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
8. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, a invocat disp. art. 299 și urm. pr. civilă.
De asemenea, a formulat cerere de întoarcere a executării.
Recurenta a depus la dosar, în susținerea recursului, extras din contractul colectiv de muncă și actul adițional nr. 1090/22.02.2008 la nivel de unitate.
Intimații reclamanți și intervenienți au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea nu îl reține ca întemeiat.
Într-adevăr, prima instanță nu a precizat un anumit cuantum al drepturilor solicitate ci a acordat aceste drepturi în mod generic, fără a se menționa dacă sunt drepturi brute sau nete. Însă modul cum se va face plata și cuantumul reprezintă probleme ce au legătură cu executarea sentinței astfel că nu pot fi reținute ca motiv de recurs. De altfel, există proceduri instituite de legiuitor tocmai pentru a se accelera derularea proceselor și care vizează lămurirea titlului (de exemplu, procedura prevăzută de art. 281 indice 1.pr. civilă). Creanța este determinabilă astfel că primul motiv de recurs este nefondat.
Referitor la al doilea motiv de recurs, este reținut ca neîntemeiat întrucât prima instanță chiar a precizat în dispozitiv faptul că prima reprezintăcâte un salariu mediu de bază pePractic, acest al doilea motiv de recurs nici nu are
obiect, criticându-se o dispoziție a instanței care era corectă chiar și din punctul de vedere al recurentei.
Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din CCM la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.
Astfel, lipsa negocierilor între părțile contractante ale CCM nu poate fi imputată salariatului ci chiar recurentei care avea obligația, împreună cu, să negocieze acordarea suplimentărilor cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Deci, nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru protejarea unor drepturi.
Chiar dacă negocierile nu au avut loc între părțile contractante, această situație nu poate aduce atingere principiului liberului acces la justiție.
Pentru a se putea exercita un drept la acțiune, este necesar, alături de alte condiții ca, dreptul să fie și actual, adică născut.
Ori, dreptul la acordarea primelor s-a născut prin însăși intrarea în vigoare a dispozițiilor cuprinse în art. 168 din CCM.
Nu considerăm întemeiată opinia recurentei, că dreptul la acțiune nu s-a născut încă.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamantul beneficiar și, în cazul în care s-ar accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care negocierile nu ar avea loc niciodată, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să își exercite dreptul niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
În consecință, nu se reține nici acest motiv de recurs, soluția instanței de fond de respingere a excepției prematurității fiind legală și temeinică.
Nici motivul de recurs referitor la includerea primelor în salariul de bază nu poate fi reținut ca fondat.
Potrivit disp. art. 168 alin. 1 din CCM pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006 mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003.
Susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004-2006 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin. 2 al art. 168 din CCM 2004-2006, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Dacă recurenta ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004-2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Față de cele arătate, susținerea recurentei că au fost incluse în salariul de bază primele solicitate și în anii ulteriori anului 2003 este neîntemeiată
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art. 9 din CCM dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din CCM. De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor CCM 2004-2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în CCM din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază" iar prin Notă se prevede că "începând cu anul 2003drepturile suplimentarevor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă").
Mai mult, disp. art. 244 din Codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele CCM doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În consecință, nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.
Referitor la actualizare, Curtea apreciază că acest motiv de recurs este, practic, lipsit de interes, întrucât prima instanță nu a dispus reactualizarea primelor acordate astfel că nu se poate critica ceva ce nu s-a dat.
În ceea ce privește precizarea în dispozitiv că sumele acordate sunt brute, Curtea reține că, în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar reținerea contribuțiilor urmează să fie efectuată chiar de către recurenta angajator, la punerea în executare a hotărârii.
Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă ci, dimpotrivă, brută, aceasta fiind o problemă de executare.
În ceea ce privește noul contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008 prin actul adițional nr. 1090/22.02.2008, instanța nu îl reține ca având relevanță în cauză.
Conform disp. art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării și nicidecum retroactiv. Părțile pot conveni prin contract doar asupra faptului că data aplicării clauzelor negociate să fieulterioarăzilei de înregistrare a contractului. În consecință, instanța nu poate aplica la situațiile din anii 2004-2006 un contract colectiv de muncă ce a fost înregistrat la data de 22.02.2008 întrucât s-ar încălca prevederile legale mai sus menționate.
Actul confirmativ este o specie a actului declarativ și reprezintă un act prin care o persoană renunță la dreptul său de a ataca cu acțiunea în anulabilitate un act juridic civil la a cărui încheiere a fost încălcată o dispoziție legală ce ocrotește un interes personal. Prin actul confirmativ este înlăturată o cauză de nulitate relativă, actul juridic devenind astfel valabil. Ori, în speța de față, nu s-a pus niciodată problema unei cauze de nulitate relativă a contractelor colective de muncă din anii 2004-2006 ci, dimpotrivă, de aplicare a acestora.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Fiind o cerere accesorie care urmează principalul, se va respinge ca nefondată și cererea de întoarcere a executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta cu sediul în B,nr.239,sector 1 împotriva sentinței civile nr. 551/02.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Respinge ca nefondată cererea de întoarcere executării.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 08 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/07.01.2009
Tehnored./2 ex./ 08 Ianuarie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
