Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 834/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 834/
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 876/19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 2008, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 18 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 876/2008, Tribunalul Covasnaa dispus următoarele:
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului com. și a comunei prin primar.
A respins acțiunea formulată și completată de reclamanții cu domiciliul în com., nr. 381 și domiciliat în comuna,- în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei cu sediul în com., având ca obiect acordarea indemnizației de dispozitiv pentru perioada 1.05.2005-1.05.2008, inclusiv acordarea de dobânzi aferente sumelor solicitate, atât pe fond, cât și împotriva pârâților Primarul com. și Comuna prin primar ca urmare a admiterii ecepției lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și completată de reclamanți și în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei, Consiliul local al comunei și Comuna, s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la plata indemnizației de dispozitiv pentru perioada 1.05.2005- 1.05.2008 și în continuare până la încetarea contractelor individuale de muncă, în cuantum de 25% din salariul de bază, în temeiul art.13 din Legea 138/1999 și a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, includerea sumelor în bugetul local pe 2008 prin rectificare de buget, plata sumelor datorate cu dobânzile aferente de la data de 01.05.2005 până la plata efectivă.
Din copiile înscrisurilor aflate la filele 11 și 12 reiese că cei doi reclamanți, sunt personal contractual și prin urmare li se aplică dispozițiile codului muncii.
La filele 26 - 31 se află depuse copiile carnetelor de muncă ale celor doi reclamanți din care rezultă că angajator în sensul dispozițiilor art.14 din codul muncii este Primăria, care chiar dacă potrivit Legii 215/2001 a administrației publice locale, nu are personalitate juridică, ea poate sta în judecată în calitate de pârâtă, în baza prevederilor codului muncii.
Prin analogie nici Consiliul local nu are personalitate juridică dar și el poate sta în judecată întrucât este organ deliberativ care adoptă prin hotărâri legea bugetului local.
Față de cele menționate mai sus instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului comunei și a Comunei deoarece nu acești pârâți sunt angajatori în sensul prevederilor art. 14 Cod. pe care admis-o pentru considerentele deja expuse.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța reține că potrivit art.13 din Legea nr. 138/1999 "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Același act normativ prevede expres la art. 1 că "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției", astfel încât instanța constată că reclamanții nu fac parte dintre categoriile de salariați menționați mai sus din cadrul acestor instituții, ci sunt angajați la Primărie.
Articolul 49 din Legea nr.138/1999 lămurește și înlătură unele lacune ale textului de lege (art.13) în sensul că personalul civil din ministere și instituții centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități încondiții similarecu ale cadrelor militare, beneficiază de prime, sporurile șiindemnizațiileacordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Prin urmarepersonalul civil din cadrul MAIcare beneficiază de indemnizația de dispozitiv, și care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publiceeste distinctde personalul civil al oricăror alte structuri ale administrației publice centrale sau locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Prin urmare nu are relevanță că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul unei primării, deci în administrația locală din moment ce nu se află în structura organizatorică a Aa stfel încât pentru considerentele deja expuse instanța a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Primarul și Comuna ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, cât și pe fond în contradictoriu cu Consiliul Local al comunei, potrivit dispozitivului prezentei.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții în termen, motivat.
În motivele de recurs sentința este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
1.În mod greșit a fost soluționată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Primarul Comunei și Comuna.
Deoarece contractele de muncă ale reclamanților au fost încheiate cu Primăria, primarul are calitate procesuală pasivă fiind angajator și în mod implicit și Consiliul Local are calitate procesuală pasivă ca organ deliberativ.
2.În ceea ce privește fondul cauzei arată că instanța a interpretat greșit dispozițiile legale. Trebuie asigurată egalitate de tratament salarial între toți angajații.
au statut de funcționar public și primesc acest spor de dispozitiv conform unor hotărâri judecătorești.
Analizând recursul formulat, instanța constată că nu este fondat.
Analizând recursul formulat, Curtea apreciază că este întemeiat.
Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B descris în motivele de recurs. Nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
În prezenta speță, așa cum s-a arătat și în motivele de recurs, reclamanții sunt angajați în baza contractului individual de muncă și sunt subordonați Consiliului Local. Dat fiind regimul juridic al acestuia, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul acestui serviciu.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
În ceea ce privește soluționarea excepției de procedură, instanța constată că dispozițiile legii speciale 215/2001 au fost corect aplicate, excepția fiind corect soluționată.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond este corectă și în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul reclamanților va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții și împotriva sentinței civile 876/2008 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red AP 14.10.
Dact AG 30.10.2008/ 2 ex
Jud fond /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
