Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 846/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.6440/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.846/
Ședința Publică din data de 16 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 3: Dorina Zeca
GREFIER: - -
*********************
Pe rol fiind, pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuenta "" -, împotriva deciziei civile nr. 5669 R din data de 15.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr. 6440/2009), în contradictoriu cu intimatul - având ca obiect"drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 09 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitate revizuentei "" -, de a formula și prezenta la dosar concluzii scrise, la solicitarea reprezentantului acesteia, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.02.2010, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire dedusă judecății, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei secții a Curții de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr- (format vechi nr.6440/2009), formulată în termenul legal de revizuenta -, în contradictoriu cu intimatul, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 5669 R din data de 15.10.2009, pronunțată în dosarul nr- (format vechi nr. 6440/2009) de Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, ca instanță de recurs.
Astfel, prin cererea de revizuire formulată, revizuenta - arată că, prin decizia civilă sus-menționată, atacată cu calea extraordinară de atac a revizuirii, instanța de recurs a admis recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 2654 din data de 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a -a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă "" -
A modificat, în tot, sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea și, în consecință, a obligat pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 2648.5100 lei brut, reprezentând contravaloarea celor 189,42 ore, plus spor de 100% pentru timpul efectiv lucrat de reclamant peste durata normală a zilei de lucru și 3668.0858 lei, reprezentând echivalentul bănesc brut și sporul de 100% al celor 270,5 ore, reprezentând timp lucrat de reclamant în zilele de sâmbătă și duminică.
Totodată, a obligat intimata la 4.682,97 lei cheltuieli de judecată pentru fond și recurs, în favoarea recurentului.
Revizuenta mai arată că prin cererea de chemare în judecată, precizată, cu care a fost investită prima instanță, dl., în calitate de reclamant, a solicitat ca pârâta (în speță, revizuenta) să fie obligată la plata contravalorii orelor suplimentare pe care acesta susținea că le-a efectuat, dar fără a face distincția între orele suplimentare, astfel cum sunt ele reglementate și definite de art. 117 din Codul muncii și munca efectuată în zilele libere aferente repausului săptămânal, conform dispozițiilor art. 132 din Codul muncii.
Arată că instanța de fond, analizând probatoriile administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 2654 din 30 martie 2009, respins cererea reclamantului.
Mai arată că, urmare a promovării recursului, instanța de recurs l-a admis prin decizia civilă nr. 5669 R din data de 15 octombrie 2009 și, ca urmare, a modificat în tot sentința recurată, în sensul că a admis acțiunea și a obligat revizuenta a plata sumei de 2648.5100 lei brut pentru 189,42 ore lucrate peste durata normală a zilei de lucru și a sumei de 3068.0858 pentru 270,5 ore timp lucrat în zilele de sâmbătă și duminică.
Revizuenta consideră că sunt incidente, în prezenta speță, dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod proc. civilă, întrucât instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut - pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 117 alin. 1 din Codul muncii, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal (peste 40 de ore) este considerată muncă suplimentară.
Separat, în mod distinct, dispozițiile art. 132 din Codul muncii precizează faptul că repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. Totodată, în situații de excepție, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile, stabilite de părți. În această situație de excepție, salariatul este îndrituit să primească un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
Ca urmare, noțiunea de ore suplimentare, pe de o parte și, pe de altă parte, aceea de repaus săptămânal - și prestarea muncii în aceste zile precum și acordarea sporului la salariu - sunt două chestiuni total distincte. De altfel, distincția dintre cele două noțiuni o face chiar legiuitorul care reglementează în mod separat cele două noțiuni respectiv, Capitolul I " Timpul de munca" și Capitolul II "periodice" ale Titlului III din Codul muncii.
Or, așa cum a arătat prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, nu a fost făcută niciun moment această distincție, solicitându-se, exclusiv, plata orelor suplimentare.
Revizuenta consideră că cererea de revizuire este pe deplin admisibilă, având în vedere că, în primul rând, din considerentele expuse în cele ce preced, rezultă că sunt avute în vedere erori de fapt, ci nu erori de drept.
Precizează că, în al doilea rând, motivul de revizuire invocat, respectivextrapetita,reprezintă o aplicare aprincipiului disponibilitățiiși vizează, în principal, inadvertențele dintre ceea ce s-a solicitat, pe calea cererii de chemare în judecată - respectiv, în prezenta speță, plata contravalorii orelor suplimentare - și ceea ce instanța a pronunțat - acordarea, prin admiterea recursului, a sporului pentru zilele din perioada repaosului săptămânal.
Arată că, față de dispozițiile art. 129 alineatul final Cod proc. civilă, judecătorii nu pot depăși limitele obiectului litigiului. Pe de altă parte, ei sunt obligați să se pronunțe asupra tuturor cererilor din proces. Astfel, așa cum s-a statuat, prin cererea de chemare în judecată se fixează cadrul litigiului, fiind determinate limitele acestuia și stabilit obiectul pricinii deduse judecății.
Or, susține revizuenta, prin faptul că instanța de recurs a înțeles să acorde ceea ce recurentul-reclamant nu a solicitat prin intermediul acțiunii introductive, a fost practic depășit cadrul litigiului.
În motivarea, în drept, a cererii de revizuire, se invocă dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod proc. civilă și art. 291 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată (filele 15 - 17 din prezentul dosar), intimatul, invocând apărări de fond la motivele de revizuire, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată și menținerea deciziei pronunțată de instanța de recurs, ca fiind legală și temeinică.
Nu s-au administrat probe în această fază a procesului.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de fapt și de drept formulate în cererea de revizuire, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare și având în vedere și dispozițiile art. 326 Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 5669 R din data de 15.10.2009, pronunțată în dosarul nr- (format vechi nr. 6440/2009), Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr. 2654 din data de 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a -a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata "" -
A modificat, în tot, sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea.
A obligat pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 2648.5100 lei brut, reprezentând contravaloarea celor 189,42 ore, plus spor de 100% pentru timpul efectiv lucrat de reclamant peste durata normală a zilei de lucru și 3668.0858 lei, reprezentând echivalentul bănesc brut și sporul de 100% al celor 270,5 ore, reprezentând timp lucrat de reclamant în zilele de sâmbătă și duminică.
Totodată, a obligat intimata la 4.682,97 lei cheltuieli de judecată pentru fond și recurs, în favoarea recurentului.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, instanța de recurs a avut în vedere dispozițiile art. 119 din Codul muncii, potrivit cărora:
"Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.".
A mai avut în vedere dispozițiile art. 120 din Codul muncii, care prevăd că:
"În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.".
De asemenea, a avut în vedere prevederile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Național valabil pentru anii 2007 - 2010, prin care se stabilește un spor de 100% pentru munca suplimentară.
Totodată, a avut în vedere și dispozițiile art. 132 din Codul muncii, potrivit cărora:
"În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.".
A constatat că și în acest caz, Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național, valabil pentru anii 2007 - 2010, stabilește un spor de 100%.
Instanța de recurs a reținut că, după cum rezultă din raportul de expertiza contabilă, cu suplimentele ulterioare, intimatul a efectuat 189,42 ore muncă suplimentară și 270,5 ore în zilele de sâmbătă, duminică și în zile de legală, pentru care este îndreptățit să fie remunerat.
Prin urmare, a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 2648.5100 lei brut, reprezentând contravaloarea celor 189,42 ore, plus spor de 100% pentru timpul efectiv lucrat de reclamant peste durata normală a zilei de lucru și a sumei de 3668.0858 lei, reprezentând echivalentul bănesc brut și sporul de 100% al celor 270,5 ore reprezentând timp lucrat de reclamant în zilele de sâmbătă și duminică, conform calculelor făcute de expertul contabil, cu precizarea că și pentru orele suplimentare s-a avut în vedere sporul de 100%.
A apreciat că faptul că Ordinul nr. 393/2003 stabilește un anumit număr de ore nu are relevanță, în condițiile în care salariatul a prestat muncă un număr mai mare de ore, iar aprecierea tribunalului că nu s-a solicitat expres salariatului, de către angajator, efectuarea acestora, nu este corectă, atât timp cât angajatorul este cel care organizează activitatea angajaților și a acceptat munca prestată de aceștia.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art. 312 Cod proc. civilă, Curtea a admis recursul și a modificat, în tot, sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2648.5100 lei brut, reprezentând contravaloarea celor 189,42 ore plus spor de 100% pentru timpul efectiv lucrat de reclamant peste durata normală a zilei de lucru și a sumei de 3668.0858 lei, reprezentând echivalentul bănesc brut și sporul de 100% al celor 270,5 ore, reprezentând timp lucrat de reclamant în zilele de sâmbătă și duminică.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc. civilă, a obligat-o pe intimată, către recurent, la plata sumei de 4682,97 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fond și recurs, prin reducerea valorii cheltuielilor pretinse, față de timpul de pregătire pe care cauza l-a presupus și față de gradul ei de complexitate.
Împotriva deciziei civile sus-menționate, a fost exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii de către revizuenta - (intimata din dosarul de recurs), invocându-se, așa cum s-a expus anterior în mod detaliat, dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod proc. civilă - extrapetita, în sensul că instanța de recurs ar fi acordat ceea ce recurentul-reclamant nu a solicitat prin intermediul acțiunii introductive, astfel că ar fi fost, practic, depășit cadrul litigiului, ceea ce înseamnă încălcarea principiului disponibilității.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 2 Cod proc. civilă:
"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; -.".
Față de dispozițiile legale sus-citate, Curtea reține că motivul de revizuire prevazut de art. 322 pct. 2 Cod procedura civilă, constituie, într-adevăr, o aplicare aprincipiului disponibilității, precum și a obligației instantei de a judeca toate pretentiile deduse judecății.
Rezultă, deci, că instanța este ținută să respecte cadrul procesual fixat de părți, dar în limitele acestui cadru trebuie sa solutioneze pricina în întregul ei, ceea ce s-a și întâmplat în prezentul proces.
În soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă esențială este noțiunea de"lucru cerut",întrucât ceste dispoziții legale vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supus judecății și ceea ce s-a pronunțat deși nu s-a cerut (extra petita), nu s-a pronunțat deși s-a cerut (minus petita) și s-a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).
Ca urmare, otivul de revizuire fundamentat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod proc. civilă se referă la pronunțarea instanței asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nepronunțarea acesteia asupra unui lucru cerut ori pronunțarea peste ceea ce s-a cerut.
Așadar, textul articolului este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecății, ci nu de examinarea legalității hotărârii prin intermediul motivelor de recurs.
În sensul acestui text, prin"lucru cerut"se înțeleg numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supus judecății, care se reflectă în dispozitiv.
Or, Curtea constată că, în prezenta cauză, motivele invocate în cererea de revizuire vizează aspecte ce țin de soluționarea fondului cauzei, de dezlegarea dreptului dedus judecății, aspecte care au fost analizate în calea extraordinară de atac a recursului, precum si alte aspecte de nelegalitate si netemeinicie a hotărârii fondului, ce au fost deja avute în vedere, de către instanță, la solutionarea recursului. Nu se poate, așadar, identifica obiectul pricinii fixat de parte cu controlul judiciar asupra hotărârii pronunțate
În aplicarea principiului disponibilitatii, precum si a obligatiei instantei de a judeca toate pretentiile deduse judecatii, atât instanta de recurs, cât si cea de fond, au respectat cadrul procesual fixat de parti si în limitele acestuia au solutionat pricina în întregul ei, pronuntându-se asupra tuturor capetelor de cerere cu care au fost legal investite.
Analizându-se limitele investirii, Curtea reține că nu există ipotezaextra petita, plus petitasauminus petita, motivele invocate de revizuenta - vizând nelegalitatea și netemeinicia soluționării cauzei.
Pentru aceste considerente, va respinge prezenta cerere de revizuire, ca neîntemeiată.
Totodată, apreciind că revizuenta a căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc. civilă, Curtea o va obliga pe aceasta să plătească intimatului suma de 1.877 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând totalul dintre: suma de 1.400 lei c/val. onorariului de avocat, conform chitanței fiscale nr. 03/20.01.2010 de la fila 20 din prezentul dosar, suma de 220 lei c/val. biletului de avion și suma 257 lei c/val. cazării, conform chitanțelor și facturilor fiscale de la filele 25 - 23 din prezentul dosar de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuenta "" -, împotriva deciziei civile nr. 5669 R din data de 15.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr. 6440/2009), în contradictoriu cu intimatul.
Obligă revizuenta să plătească intimatului suma de 1.877 lei (RON), cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,16.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red. / tehnored.
2 ex. / 27.03.2010
Jud. recurs: ;
;
.
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Magdalena Petre, Dorina Zeca
