Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 863/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.863/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr.594 din data de 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 15 iunie 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 15 iunie 2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 22 iunie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.594/24.03.2009, Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Familia în contradictoriu cu pârâții Centru de Recuperare și Rabilitare a Persoanelor cu handicap și Consiliul Județean
A obligat pârâta nr. 1 să calculeze și să plătească fiecărui membru de sindicat drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, începând cu data de 23.01.2006t și până la încetarea raporturilor de muncă pentru membrii de sindicat, sau de la data angajării pentru membrii de sindicat angajați ulterior, sume actualizate în raport de rata inflației până la plata efectivă.
A obligat pârâtul 2 la alocarea fondurilor necesare pentru efectuarea plăților.
A obligat pârâta 1 să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui membru de sindicat cu privire la plata acestor drepturi salariale.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Membrii sindicatului reclamant au sau au avut calitatea de angajați, personal contractual,în cadrul CENTRULUI DE RECUPERARE SI REABILITARE A PERSOANELOR CU HANDICAP-, așa cum rezulta din cărțile de munca ale acestora aflate la dosar.(filele 5-38)
Data încetării raporturilor de munca este insa diferita pentru fiecare membru de sindicat in parte.
Prin prezenta acțiune reclamantul, în calitate de reprezentant al salariaților solicită plata indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază, in conformitate cu perioada lucrata la instituția parata de fiecare reclamant in parte,precum si in continuare,pana la încetarea raporturilor de serviciu.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea 138/1999 și vizează cadre militare, angajați pe bază de contract și salariați civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații și Ministerul Justiției.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor s-a prevăzut,la punctul 9.2, că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
La pct.31.1 se face distincție intre doua categorii de personal civil:personalul civil din Ministerul Administrației si Internelor si personalul civil din domeniul administrației publice.
Astfel,
- la alin.1 se prevede ca personalul civil,in sensul prezentului ordin,îl reprezintă funcționarii publici si personalul contractual din Ministerul Administrației si Internelor;
- la alin.2 se prevede ca personalul civil din Ministerul Administrației si Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția personalul din domeniul administrației publice,care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege(adică indemnizația de dispozitiv),precum si de cele prevăzute in reglementările in vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Art.13 din Legea 138/1999 stabilește cuantumul indemnizației de 25 % din salariul de bază și se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
In consecință, salariaților civili le este recunoscut beneficiul aceleiași indemnizații de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Este evident faptul că prin Ordinul nr.496/2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca,din rândul personalului care beneficiază de acest spor,să facă parte și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discriminarea în privința drepturilor de natură salarială a personalului aflat în subordinea și coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminarea pentru personalul din cadrul aceleiași instituții.
De reținut și faptul că, potrivit art.13 din Legea 138/1999, la nivel național, în alte departamente administrativ teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, astfel încât prevederile constituționale ( art.16), cele art.14 din CEDO, art.1 din protocolul nr.12 precum și art.5 și 6 din codul Muncii, impun premisa de reglementare unitară a acestor drepturi.
Apărarea paratului Consiliul Județean B potrivit căreia parata CENTRUL DE RECUPERARE SI REABILITARE A PERSOANELOR CU HANDICAP- nu este instituție publica,nu poate fi reținută de instanță întrucât nu este dovedita.
Dimpotrivă, potrivit dispozițiilor art.51 alin.5 si 6 din Legea nr.448/2006,centrele pentru persoanele cu handicap pot fi publice sau private,iar cele din urma se înființează si funcționează ca structuri cu sau fără personalitate juridica,cu avizul si sub îndrumarea metodologica a unei instituții publice:Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap.
In Anexa 1 OUG nr.102/1999,act normativ in vigoare pana la apariția Legii nr.448/2006, se prevede ca este instituție de protecție speciala a copiilor cu handicap,reorganizata in cadrul serviciilor publice descentralizate si Centrul de Recuperare pentru Copiii cu Handicap -.
Este adevărat ca Legea nr.448/2006 a abrogat in întregime OUG nr.102/1999, dar nu s-a probat in cauza schimbarea calității de instituție publica a paratului 1.
de considerentele de fapt si de drept expuse anterior, având in vedere data angajării fiecărui salariat si data încetării raporturilor de munca ale unora dintre aceștia,coroborate cu data de la care fiecare a solicitat acordarea acestei indemnizații, instanța a admis acțiunea formulata de reclamantul Sindicatul Familia în calitate de reprezentant al salariaților pârâtului 1.
Actualizarea drepturilor salariale solicitate de reclamant conform indicelui de inflație va fi acordata de către instanța, având in vedere faptul ca, prin neplata diferențelor de drepturi de natura salariala, s-a creat reclamanților un prejudiciu constând diferența de valoare ca urmare a inflației.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile Legii nr.138/1999 și ale Ordinului Ministrului Administrației și Internelor 496/2003. Acest ordin se referă numai la structurile fostului Minister al Internelor, or personalul contractual din cadrul serviciilor publice subordonate Consiliilor locale și județene nu se încadrează în prevederile legale menționate, întrucât administrația publică locală nu e subordonată Ministerului d e Interne.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația membrilor Sindicatului Familia în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare extensivă a dispozițiilor legale aplicabile adăugându-se la lege o situație neprevăzută de aceasta astfel încât, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul pârâtului va fi admis iar acțiunea va fi respinsă conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât Consiliul Județean B împotriva sentinței civile nr.594/24.03.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul Sindicatul Familia în contradictoriu cu pârâții Centrul de Recuperare și reabilitare a Personalor cu Handicap și Consiliul Județean
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red./1.07.09
Tehnored. 02.07.09 - 3 ex.
Jud fondN / /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Maria
