Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 8662/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8662
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin Președinte Secție
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Vicepreședinte Instanță
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier-
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2507/14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat la cabinet avocat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimat reprezentat de avocat, a lipsit pârâta SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentantul intimatului, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată; depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.11.2007, reclamantul a chemat în judecata pârâta. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța sa fie obligată pârâta la plata contravalorii drepturilor salariale restante și neachitate cu titlu de suplimentări salariale de Paște pentru anii 2005,2006,2007 și de C aferentă anilor 2004,2005,2006,2007, precum și la plata sumei reprezentând echivalentul cotei de gaze naturale prevăzută de art.187al.1 din CCM pe anii 2004,2005,2006 și 2007, sume actualizate cu coeficientul de inflație pentru neacordarea la zi a acestor drepturi.
In motivarea acțiunii a arătat că, în calitate de salariat al SC are dreptul sa beneficieze, conform art. 168 din Contractul Colectiv de munca pe unitate, de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia fiecărei sărbători de Paște si C pentru perioada 2004-2007.
A mai arătat că potrivit dispoz.art.187al.1din CCM aplicabil pe perioada 2004-2007,s-a prevăzut că toți salariații unității vor primi anual un ajutor egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Deși, conform contractului individual de munca, fiecare angajat trebuie sa beneficieze, pe lângă salariul de baza pentru munca prestata, si de toate drepturile acordate in baza Contractului Colectiv de Munca încheiat la nivel de societate, iar art.40 din Codul Muncii prevede la alin.2 ca angajatorului ii revine in principal obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul Colectiv de Munca, aplicabil în această perioadă pârâta nu si-a respectat aceste obligații si salariații unității pârâte nu au beneficiat de suplimentările salariale aferente celor doua sărbători.
A calculat sumele solicitate prin raportarea la valoarea salariilor medii brute
aplicate in cadrul sucursalelor pârâtei conform Contractelor Colective de
Munca aplicabile.
Solicită sa fie obligată pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale neacordate, actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă.
In dovedirea prezentei cereri înțelege sa folosească proba cu înscrisuri.
In drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile art.166 din Codul Muncii, precum si pe dispozițiile art. 168 și 187 din contractului colectiv de munca la nivel de unitate.
În dovedire depune, în copie, carnetul de munca al reclamantului.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, conform dispozițiilor art. 283 alin. 1lit.e Codul Muncii.
Potrivit art. 283, al. 1 din Codul Muncii "Cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: e) in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia."
Având in vedere faptul ca dreptul la suplimentările salariale solicitate rezulta din contractul colectiv de munca, si ca prin prezenta cerere se solicita suplimentările pretins cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paste și C din anii 2004, 2005, 2006 și 2007, consideră prezenta acțiune ca fiind prescrisă.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în condițiile în care societatea a achitat toate drepturile salariale in conformitate cu prevederile CCM.
Începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază; după anul 2003, părțile au reglementat menținerea măsurii privind includerea sumelor suplimentare in salariul de baza, atât reprezentanții salariaților cât și instanțele investite cu soluționarea unor astfel de litigii au confirmat includerea in salariul de bază a sumelor suplimentare precum si acordarea acestora către salariați, oricum, modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate, iar promovarea prezentei acțiuni este prematură în raport cu prevederile contractuale care, eventual, ar putea justifica dreptul la acțiune.
Părțile au stabilit o procedură care trebuie parcursă prealabil declanșării unui litigiu in fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM; aceasta comisie este compusă atât din reprezentanții salariaților (in speță ), cât și din reprezentanții societății si are scopul de a lămuri, pe cale amiabilă, orice neânțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
In temeiul art. 9 din CCM precum și al prevederilor Anexei nr. 2, în scopul soluționării tuturor diferendelor rezultate din interpretarea și aplicarea CCM a fost înființată Comisia Paritară. Scopul constituirii comisiei l-a reprezentat tocmai clarificarea intenției reale a părților la momentul negocierii respectivelor clauze din CCM, comisia fiind formată tocmai din reprezentanții părților semnatare.
Prin adresa înregistrată sub nr. 4209/06.11.2008, intitulată,Nota asupra precizării situație primelor de Paște si C, prevăzute in art. 168 din CCM al SA", Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cat si pentru anii următori. Comisia a menționat in mod expres faptul că, intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C si de Paște în salariul de bază, începând cu anul 2003.
În cauză, la solicitare apărătorului reclamantului,instanța a dispus efectuarea unei adrese către unitate pârâtă.
Prin sentința nr. 2507 din 14 aprilie 2008, Tribunalul Dolj, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
S-a admis în parte acțiunea precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC. SA
A fost obligată societatea pârâtă către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007, precum și a celor de Paște pentru anii 2005, 2006, 2007, Calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
S-a respins cererea privind acordarea echivalentului cotei de gaze naturale pe anii 2004-2007.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că reclamantul este angajat al societății pârâte, prestând pe perioada solicitată activitate în cadrul acesteia,în baza unui contract individual de muncă.
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 cu ocazia sărbătorilor de, Paște si C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor."
Prin alin. 2 s-a menționat ca,pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității si in condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005 menține textului alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, in sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, in ultima formă menționată, in Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
De asemenea, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut că in contractele precedente.
Actul adițional la Contractul colectiv de munca al A nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005, a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată in CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 06.11.2007 se arata ca,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 si 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște si de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat .
De asemenea, prin,Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al ", datată 31.08.2007 și semnata de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se da o interpretare textului in discuție,potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, considerând că în cauză sunt aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, care stipulează termenul se 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Paste si C, salariații SC SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale".
Deci voința părților a fost ca aceste prime de Paște și de C să fie materializate sub forma unor suplimentări salariale.
In cauză, dispozițiile legale aplicabile sunt următoarele:
Conform art.l alin. I din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca.
Art. 31 din Legea nr. 130/1996 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executării lui, in condițiile legii, ori de cate ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul Muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de munca ( in egala măsura ca și contractele individuale de munca ) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie sa se manifeste întotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de munca ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie "îndeplinite pentru a da eficiența unor astfel de modificări. "
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că, ele pot fi modificate potrivit acordului de voință a părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
In același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
In speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în total a contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe următorii ani, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de alta parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse in salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia in anul 2007.
Se va retine, astfel, ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care fost încheiat contractul și cu inculcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 ( prin acte neînregistrate la direcția teritoriala de munca ) nu pot produce efecte care sa înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii invocate de parata, se va reține ca angajatorul nu poate aprecia ca acest drept nu s-a născut, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare a acestora nu poate nega dreptul salariaților - asumat de părți prin contractele colective de muncă - de a beneficia de aceste suplimentari. În consecință aceasta apărare va fi respinsa ca nefondată.
În conformitate cu prevederile art. 156 Codul Muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorilor", obligație pe care pârâta nu a respectat-
Deoarece reclamantul nu a putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp, în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța reține că acesta a suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a suplimentărilor salariale solicitate.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând suplimentările salariale cuvenite, cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea către reclamant a contravalorii cotei de gaze aferentă perioadei 2004-2007, instanța constată că nu există temei legal sau contractual privind acordarea acestui ajutor material, dispozițiile art. 187 din CCM la nivel de ramură, prevăzând doar posibilitatea acordării acestui drept numai în condițiile reglementate de CCM-ul la nivel de unitate. Ori, în speță, nu s-a făcut dovada existenței unor dispoziții în CCM-ul la nivel de unitate, în sensul prevederii și acordării cotei de gaze către salariații unității.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs pârâta critică rezolvarea fundamnetal greșită a cererii introductive.
A mai arătat că Tribunalul nu a judecat pricina, la fel au procedat și acele câteva instanțe care au dat rezolvări de respingere (excepție face Tribunalul Giurgiu ).
Greșita înțelegere a ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporturilor și adausurilor de tot felul (inclusiv a primelor de sărbători) din dosarele inițiale ale, s-a mutat apoi prin simpla copiere la cauzele .
Nu s-a ținut cont de apărarea diferită a, care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003 și are în drept valoarea unei novații, prima din element situat în afara salariului de bază devine componentă în structura sa.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin CCM, la art. 168 s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă din modalitatea de redactare a acestui articol din CCM că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salariară.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art.- 283 din Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, normă cuprinsă în art. 166 al. 1 din Codul Muncii.
CCM pe unitate pentru anul 2004 - 2007 stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
2 al art. 168 fost însă modificat în formă " în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat".
Se apreciază că, urmare a acestor modificări ale alin. 2 ale art. 168 din CCM, societatea - recurentă nu a mai acordat intimatului, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al Art. 168 din CCM.
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. art. 1 al. 1 din Legea 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau Organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin Sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile dem uncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Legea 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel deu nitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Legea 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul deb ază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul deb ază mediu pe SNP au fost achitate salariaților
Nu poate fi primită nici critica neefectuării unei expertize judiciare contabile pentru a se putea face dovada plății suplimentărilor salariale, deoarece recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv ștate de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, așa cum instanța de recurs a dispus prin încheiere, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul Muncii.
Recurenta nu a făcut dovada că aceste drepturi suplimentare au fost incluse în salarii, deoarece analizându-se cartea de muncă se constată că recurenta a efectuat anumite stabiliri de drepturi salariale conform adreselor primite de la SC SA, iar creșterea salarială nu este la nivelul unui salariu mediu pe care, repartizat pe cele 12 luni ale anului să constituie majorarea cu suplimentările de Paște și C, așa cum susține recurenta.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al.2 pr.civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC SA împotriva sentinței civile nr. 2507/14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat la cabinet avocat.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
Red. jud.
2 ex. /20.10.2008.
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora, Sorina Lucia
