Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 867/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 867/R-CM
Ședința publică din 04 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești,-, împotriva deciziei civile nr.347/CM din 08 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, R, C, C, toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul București -Secția a VI-a Comercială, în B,-, sector 3 și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B, nr.5, sector 4 și TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B,-, sector 3.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în baza dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 09.10.2007, reclamanții, R, C, -, (), C, -, (), au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 raportat la salariul de baza brut lunar, începând cu luna septembrie 2004 și în continuare, precum și obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru risc și suprasolicitare neuro-psihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, însă acest text a fost abrogat prin nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. S-a susținut în continuare că se încalcă astfel art. 114 din Constituție, modificarea fiind necesară a se face numai prin lege organică, nu prin una ordinară.
S-a mai susținut în continuare de către reclamanți că s-au încălcat și prevederile art. 41 alin. 2 și cele ale art. 53, ambele din Constituția României iar potrivit Directivei cadru pentru eliminarea efectelor de durată ale stresului și stabilirea salariaților care pot fi afectați, ar trebui să se acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
Pârâtul Ministerul Justiției, a formulat întâmpinare la data de 04.12.2007, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca vădit neîntemeiată, arătând că textul art.47 din Legea nr.50/1996, invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor lor, a fost abrogat total si explicit prin art.I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996 iar adoptarea nr.OG83/2000 a avut ca obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, finalitatea acesteia nefiind diminuarea drepturilor salariale ci, dimpotrivă, creșterea acestora. în prezent acest spor nemaiavând nici un fel de bază legală.
Prin încheierea de ședință din data de 05.12.2007 Tribunalul Bucureștia scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare Tribunalului Argeș, ca urmare a admiterii cererii de strămutare a cauzei.
La data de 25.02.2008, în fața Tribunalului Argeș, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a depus întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în speță raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, care are atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
De asemenea s-a arată că, atât Ministerul Economiei și Finanțelor cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite iar potrivit dispozițiilor legale creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
La data de 01.04.2008, a fost formulată o cerere de intervenție în interes propriu de către numitele și, acestea solicitând ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București și Ministerul Economiei și Finanțelor, să se dispună obligarea acestora la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 raportat la salariul de baza brut lunar, începând cu luna septembrie 2004 și în continuare, precum și obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, motivarea fiind aceeași cu cea din acțiunea principală.
În temeiul art. 137 alin.1.pr.civ. tribunalul a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, pe care a respins-o ca neîntemeiată în ședința publică din data de 02.04.2008.
Prin sentința nr.347/CM/8.04.2008, Tribunalul Argeșa disjuns cererea de intervenție în interes propriu formulată de și, formându-se un nou dosar, cu termen la data 14.05.2008.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu 09.10.2004 și în continuare, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâta Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății.
Pentru ase pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisa în temeiul legii a avut loc i abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția sa acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta in cuprinsul legii de abilitare.
Așa cum s-a arătat în întâmpinarea Ministerului Justiției art.47 din legea nr. 50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizata prin OG nr. 83/2000, este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr. 83/2000, care a abrogat art.48 din legea nr. 50/1996 și art.1 din protocolul adițional a la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
În cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Mai mult, faptul că reclamanții sunt îndreptățiți să primească în continuare acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, a fost recunoscut chiar de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21, pronunțată la data de 10.03.2008, în cadrul soluționării recursului in interesul legii promovat pentru clarificarea acestui aspect, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa fiind, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu 09.10.2004 și în continuare, ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, în temeiul disp. art. 161 alin.4 muncii.
Tribunalul a apreciat că reclamanților li se cuvenea acest spor începând cu data de 09.10.2004 și nu din luna septembrie a anului 2004, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 3 alin. 1, coroborate cu cele ale art. 1 alin.1, din Decretul nr.167/1958, drepturile solicitate fiind prescrise pentru perioada 01.09.2004-08.10.2004.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
În temeiul art. 165.pr. civ. a fost disjunsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de și, formându-se un nou dosar.
Împotriva hotărârii a formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Ministerul Economiei și Finanțelor a considerat că în mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive cu argumentul că nu are obligația de plată a drepturilor salariale recunoscute în favoarea reclamanților.
Recurentul nu a fost obligat la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, ci la virarea sumelor necesare plății drepturilor bănești.
Potrivit legii nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor are obligația să deschidă credite bugetare la cererea ordonatorilor principali, aceștia de pe urmă fiind obligați să le folosească numai în limita și destinația aprobată.
în sistemul bugetar se plătesc după regulile reglementate în actul normativ mai sus evocat după virarea sumelor corespunzătoare plății la cererea ordonatorilor principali de către Ministerul Finanțelor Publice.
Având în vedere aceste obligații în legătură cu virările de credite bugetare de către Ministerul Finanțelor Publice, instanța de fond, în mod corect a dispus obligarea acestuia să vireze suma necesară plății drepturilor salariale fiindcă în lipsa unei astfel de obligații recunoașterea dreptului intimatei reclamante la plata sporului de confidențialitate nu ar fi avut nici o eficiență fără a se asigura și realizarea efectivă.
Pentru toate aceste considerente s-a făcut o apreciere justă asupra calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, motiv pentru care în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
ENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești,-, împotriva deciziei civile nr.347/CM din 08 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, R, C, C, toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul București -Secția a VI-a Comercială, în B,-, sector 3 și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B, nr.5, sector 4 și TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B,-, sector 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/2ex/03.06.2009
Jud.fond;;
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
