Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 868/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.868/CM
Ședința publică din 16 decembrie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de:
1. recurentul reclamantul intimat, domiciliat în T,-, județul T, și
2. recurenta pârâta intimată - SA - MEMBRU GRUP, cu sediul în B, Calea nr.239 sector 1, împotriva sentinței civile nr.1918 din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești - Prime de Paști și
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul reclamant intimat d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.217/2008, depusă la dosar, iar pentru recurentul pârât intimat d-na avocat în baza delegației de substituire nr. din 15.12.2008, pentru dl.avocat.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul recurentei pârâte intimate depune la dosar cerere de întoarcere a executării silite, însoțită de înscrisuri, din care 1 exemplar îl înmânează apărătorului recurentului reclamant intimat.
Întrebate fiind părțile, acestea susțin că nu mai au alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus, motiv pentru care instanța acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Apărătorul recurentului reclamant intimatavând cuvântul susține următoarele:
Prin hotărârea pronunțată de instanța de fond s-au admis în pretențiile bănești reprezentând drepturi salariale suplimentare acordate prin CCM cu ocazia sărbătorilor de C și Paști pe anii 2005, 2006 și 2007, solicitate de către reclamant. Instanța de fond a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, în care se menționa nivelul salariului mediu brut la nivelul pârâtei. Verificându-se modul de calcul pe anii 2003 - 2007, se constată că în anul 2008, s-au transmis de către pârâtă ca fonduri de salarii, sume de două ori mai mici, deci reclamantului i s-a micșorat venitul mediu de bază. Cu toate că pârâta susține că salariile medii de bază la nivel de au crescut, nu a depus în acest sens nici o dovadă cu privire la acordarea sporurilor respective.
Mai susține apărătorul reclamantului, că instanța de fond în mod nejustificat a redus cuantumul cheltuielilor de judecată - respectiv onorariu avocat, la față de suma solicitată de 700 RON, neavând în vedere complexitatea cauzei și cuantumul pretențiilor admise
Solicită admiterea recursului declarat de către recurentul reclamant, modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul obligării recurentei pârâte la plata integrală a drepturilor salariale ce i se cuvin reclamantului, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului.
Cu privire la recursul declarat de recurenta pârâtă consideră că acesta este neîntemeiat și solicită respingerea lui.
Reprezentanta recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii, ca nefondată.
Solicită reprezentanta recurentei - pârâte să se observe că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Potrivit art. 238 din Codul Muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă. Cu toate acestea nu trebuie ignorat faptul că primele solicitate prin acțiune își au izvorul în contractul colectiv și nu în contractul individual de muncă.
Mai arată că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent. În concluzie, având în vedere că primele solicitate nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele Capitolului V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, în conformitate cu prevederile art. 283 alin.(1) lit."e" din Codul Muncii.
Totodată, apărătorul recurentei - pârâte precizează că în mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, având în vedere că, potrivit alin.1 al art. 168 teza finală din CCM drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivel pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Mai precizează reprezentanta recurentei - pârâte că un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Modul de interpretare stabilit de Comisia Paritară nu are caracter retroactiv iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea Primelor de Paști și de C în salariu.
Cu privire la cel de-al patrulea motiv de recurs, reprezentantul recurentei - pârâte arată că în mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
Precizează apărătorul recurentei - pârâte că în speța de față răspunderea angajatorului nu poate fi decât de natură contractuală, așa cum stipulează OG, nr.9/2000.
Menționează că instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale (asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite, solicită admiterea ei, întrucât nu este o cerere nouă este o cerere admisibilă într-un recurs declarat împotriva unei sentințe pronunțată în primă instanță - executorie și pusă în executare, cum este și situația de față. Totodată menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Referitor la recursul declarat de recurentul reclamant, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 2023 din 21 iulie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta B pentru a se dispune obligarea acesteia la plata sumei de 10.960,16 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și a sumei de 1060,16 lei - daune pentru neachitarea în termen a sumelor datorate.
In motivare, reclamantul arată că, din data de 21 septembrie 2001 și până la 30 august 2006 fost salariatul, după care și-a continuat activitatea în cadrul, iar în calitate de salariat a beneficiat atât de prevederile contractului individual de muncă cât și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, conform cu care, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații urmau să încaseze drepturi salariale suplimentare în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Se mai susține de către reclamant că nu a încasat aceste drepturi bănești aferente anilor 2005, 2006 și 2007, în sumă totală de 10960,16 lei, la care se adaugă suma de 1060,16 lei rezultată în urma aplicării coeficientului de inflație.
In drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 166 din Codul Muncii și art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2005, 2006 și 2007.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2005, 2006 și 2007, în extras, note de calcul, carnet de muncă, practică judiciară și alte înscrisuri.
In apărare, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția prematurității introducerii cererii, adresa nr. 831 din 5 februarie 2008, adresa nr. 6576 din 12 noiembrie 2008, contract colectiv de muncă, cu anexele acestuia, raport de expertiză contabilă extrajudiciară și alte înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1918/03.09.2008, Tribunalul Tulceaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția prematuritățiii introducerii cererii ca nefondate.
A admis în parte cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei. GRUP și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând primă acordată cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, aferente anilor 2005, 2006 și 2007, calculate raportat la salariul de bază mediu pe, în sumă de 6631 lei, actualizate în raport de indicele de inflație începând cu data la care trebuiau achitate și până la data achitării efective, ce vor fi impozitate conform legislației în vigoare.
In temeiul art. 274 Cod proc. Civilă a obligat pârâta la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a pronunța această soluția, prima instanță a reținut:
În intervalul 2005 - 2008, reclamantul a fost salariatul, devenită T, calitate în care beneficiază de toate drepturile bănești recunoscute prin contractul colectiv de muncă, ce constituie legea părților și își produce efectele pentru toți salariații, conform art. 236 alin. 4 și art. 239 din Codul Muncii.
Or, potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, reluat în aceeași formă și pentru anul 2006 și 2007, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantumde un salariu de bază mediupe
In alineatul 2 al aceluiași articol se stipulează că în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Având în vedere că, includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază vizează strict situația anului 2003, nu se poate interpreta că o atare modalitate s-a practicat și în continuare, aplicându-se și pentru anii 2005, 2006 și 2007, întrucât, în situația invocată de către societatea pârâtă trebuia să se stipuleze expres pentru fiecare an în parte.
Imprejurarea că nu s-au realizat negocierile menționate în articolul 168 alin. 1 teza a II-a nu împiedică valorificarea dreptului de către reclamant, pe de o parte pentru că nu îi este imputabil acestuia că respectivele întâlniri nu s-au realizat.
Raportat la obiectul acțiunii nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii care statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, ci sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, deoarece obiectul conflictului de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, după cum rezultă din însăși conținutul articolului 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pentru fiecare an în discuție.
In consecință, atât excepția prematurității cât și excepția prescripției dreptului la acțiune vor fi respinse ca nefondate.
Relativ la cuantumul solicitat, este de subliniat că, prin adresa nr. 913 din 25 ianuarie 2005, de care s-a prevalat reclamantul, se comunică faptul că, începând cu 1 ianuarie 2005, în cadrul sucursalelor, conform contractului de muncă încheiat se vor aplica cuantumurile menționate expres pentru salariul minim,salariul mediu brut, adaos pentru condiții de șantier și diurnă de delegare, în timp ce art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă prevede că respectivele suplimente salariale reprezintă cuantumul unui salariu de bază mediu pe, ceea ce nu se confundă cu salariul mediu brut, cele două categorii de salariu fiind distincte.
Or, din adresa nr. 48 din 5 februarie 2008 (fila 41) rezultă că salariul de bază mediu pe, pentru intervalul 2005 - 2007 fost următorul: anul 2005, luna aprilie - 850 lei, luna noiembrie - 927 lei; anul 2006, luna martie - 1047 lei, luna noiembrie - 1160 lei, anul 2007, luna martie - 1260 lei, luna noiembrie - 1387 lei, algoritmul de calcul avut în vedere de pârâtă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența societății în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paști și de
Chiar dacă adresa arătată este emisă în cursul anului 2008 întrucât emană de la un compartiment de specialitate al societății pârâte, are valoare probatorie, și cuantumurile indicate în cuprinsul său vor fi reținute la determinarea drepturilor salariale cuvenite reclamantului, rezultând o sumă totală de achitat de 6631 lei.
Nu poate fi reținut și valorificat în cauză punctul de vedere al Comisiei Paritare constituită pentru soluționarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă întrucât nu e nimic de interpretat relativ la dispozițiile art. 168 alin. 2 cât timp se prevede expres anul 2003, iar a stabili care a fost intenția reală a părților este fără relevanță juridică cât timp o asemenea instituție nu s-a reflectat și în conținutul formelor succesive ale respectivului contract, pentru că în loc de anul 2003, ce este expres indicat și care rămâne la fel indiferent de timpul folosit, nu se poate citi 2004, 2005, 2006 sau 2007, după caz, fiind culpa societății că nu a realizat o adaptare anuală a formei contractului sub acest aspect.
Împotriva sentinței civile nr.1918/03.09.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, au formulat recurs ambele părți.
În motivare, reclamantul a invocat următoarele motive de recurs:
Prin hotărârea atacată s-au admis în parte pretențiile sale bănești reprezentând drepturi salariale suplimentare acordate prin cu ocazia sărbătorilor de C și Paști pe anii 2005, 2006, 2007.
Tribunalul a înlăturat adresele nr.313/25.01.2005, 713/15.05.2006 și 504/11.06.2007 aflate la dosarul cauzei, transmise la timpul potrivit și numai după încheierea negocierilor între sindicat și conducerea societății în care se menționa nivelul salariului mediu brut. Acest salariu constituia drepturile salariului suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor religioase în conformitate cu art.168 alin.1 din
Instanța de fond a avut ca reper un calcul neverificat depus de intimata prin adresele nr.831/05.02.2008 și nr.6576/12.11.2008, din care rezulta că stabilirea salariilor de bază medii pe rezultă din împărțirea fondului de salarii de bază la numărul de personal aflat în evidențele acestei societăți. Verificând modul de calcul transmis în anii 2003 - 2007, se constată că este același, singura deosebire constând în faptul că în anul 2008 s-au transmis ca fonduri de salarii sume de două ori mai mici.
Pentru a se convinge care din relațiile transmise de intimată erau adevărate, cele transmise în anii 2003 - 2007, sau cele transmise în timpul procesului - în anul 2008, era necesar a se suplimenta probatoriul, așa cum s-a solicitat, însă cererea a fost respinsă.
Instanța de fond a redus nelegal cheltuielile de judecată: suma de 700 lei onorariu de avocat este minimal, în raport de complexitatea cauzei și chiar cu pretențiile admise de peste 7000 lei.
În motivarea recursului, pârâta a invocat în esență următoarele motive de recurs:
1. În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare.
Instanța nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din CCM intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi.
Primele solicitate prin prezenta acțiune nu se regăsesc în Capitolul VI din CCM intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi" ce conțin norme privind acordarea unor drepturi fără caracter periodic, tinzând în esență spre rezolvarea unor aspecte de ordin social, în strânsă legătură cu persoana salariatului sau familia acestuia.
2. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocată de pârâta
Potrivit alin.1 al art.168 teza finală din CCM (text nemodificat în perioada 2003 - 2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărui dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Ori, atâta timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamantului.
3. Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.257 din Codul Muncii, referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului, în mod greșit a reținut prima instanță că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.
În mod greșit instanța a reținut că din actele de la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajatului.
Ceea ce nu a observat instanța de fond este faptul că primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază, astfel că acestea nu se regăsesc distinct pe ștatul de plată - pentru că ele se regăsesc în salariul de bază (la care se aplică celelalte sporuri lunare).
4. Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Decizia Comisiei paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 ("Prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
Comisia a menționat în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C și Paști în salariul de bază începând cu anul 2003.
Privitor la compunerea Comisiei Paritare, precizează că aceasta s-a întrunit conform procedurii din actul adițional nr.2 la CCM, cu participarea a câte patru membri din partea și a.
5. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
Practica și doctrina juridică sunt constante în sensul că în cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda, care, în conformitate cu dispozițiile art.1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Cu privire la recursul reclamantului:
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate de reclamant, Curtea a apreciat că acestea sunt fondate, în parte, doar cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a dispus reducerea cheltuielilor de judecată în baza dispozițiilor art.274 cod pr.civilă, care permis micșorarea onorariilor avocaților potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Raportat la complexitatea cauzei și munca îndeplinită de apărător în cauză, Curtea a apreciat că onorariul de 700 lei nu este excesiv de mare pentru a se impune diminuarea acestuia.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs invocate de reclamant, Curtea a apreciat că acestea sunt nefondate.
Cu privire la cuantumul primelor de Paști și C, prin dispozițiile art.168 alin.1 din CCM, se prevede că de sărbătorile de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Reclamantul a anexat cererii de chemare în judecată adrese emise de SA din care rezultă cuantumul salariului mediu brut pe unitate, iar pe baza acestuia a calculat primele de Paști și
Față de prevederile contractului colectiv de muncă încheiat între părți, în mod corect prima instanța s-a raportat la adresa nr.48/05.02.2008 (fila 4 fond), depusă de intimat la dosar, din care rezultă cuantumul salariului de bază mediu pe, nemaifiind necesar a se completa materialul probator cu privire la acest aspect.
Cu privire la recursul formulat de pârâtă, Curtea a apreciat că motivele de recurs sunt fondate în parte, doar cu privire la excepția prescripției la acțiune în ceea ce privește Prima de Paști aferentă anului 2005.
Potrivit art.283 lit.c Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Raportat la data formulării acțiunii, respectiv 21.07.2008, Curtea a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru Prima de Paști aferentă anului 2005.
În ce privește celelalte motive de recurs, Curtea a apreciat că acestea sunt nefondate.
În mod corect prima instanță a respins excepția prematurității cererii.
În cazul încălcării prevederilor contractului colectiv de muncă referitoare la suplimentele salariale, reclamanții se pot adresa instanței pentru respectarea acestor prevederi și plata drepturilor care li se cuvin.
În lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalităților de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar, ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
O altă critica vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul Muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul Muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
O ultimă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Interpretarea clauzei peste termenul care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 (prin acte neînregistrate la Direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
În mod corect prima instanță a obligat pârâții la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății a sumelor datorate, având în vedere disp. art.161 alin.45 din Codul Muncii, potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese cuprind în general pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit.
Numai repararea integrală a prejudiciului raportat la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor datorate, poate să asigure o reală despăgubire a reclamanților.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 cod procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat și a modificat în parte sentința recurată în sensul celor menționate în dispozitivul deciziei.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării formulată prin prisma dispozițiilor art.4022alin.1 Cod pr.civilă, aceasta este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Textul de lege invocat prevede următoarele: "în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării".
Având în vedere faptul că instanța e recurs a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru prima de Paști aferentă anului 2005, cererea de întoarcere a executării silite urmează a fi admisă în sensul obligării reclamantului la restituirea Primei de Paști aferentă anului 2005, actualizată cu dobânda legală de la data executării până la data restituirii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de:
1. recurentul reclamantul intimat, domiciliat în T,-, județul T, și
2. recurenta pârâta intimată - SA - MEMBRU GRUP, cu sediul în B, Calea nr.239 sector 1, împotriva sentinței civile nr.1918 din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-
Modifică în parte sentința în sensul că:
- respinge ca prescrisă cererea reclamantului având ca obiect primă de Paști aferentă anului 2005;
- obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului în cuantum de 700 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Admite cererea de întoarcere a executării în sensul obligării reclamantului la restituirea Primei de Paști aferentă anului 2005, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală de la data executării până la data restituirii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 decembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.jud.-/ 14.01.2009
Tehnored.gref.RD/4ex./16.01.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
