Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 879/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.879/
Ședința publică din 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de contestatorul, domiciliat în B,-,.7,.84 și intimata SC SA, cu sediul în B, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.178/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28.09.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 30.09.2009.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin contestația înregistrată la Tribunal B sub nr-, solicită ca în contradictoriu cu N SA B-Sucursala B, să se anuleze decizia nr. 1222/15 februarie 2002 emisă de pârâtă.
Prin alte două decizii: 3015/12.04.2002 și 4442//31.05.2002, aceeași pârâtă i-a imputat reclamantului următoarele sume: 982.357.417 lei vechi, respectiv 471.464.034 lei vechi pe care reclamantul le-a contestat în dosarele: 3376/2002 și 5788/2002.
Prin încheierea de ședință din 19 ianuarie 2004, Tribunalul Brăilaa dispus conexarea dosarelor 3376/2002 și 5788/2002 la dosarul 1961/2002.
Contestatorul susține că prin deciziile contestate i s-au imputat prejudiciile enunțate la producerea cărora nu are nici o contribuție. Mai mult, pârâta nu i-a comunicat nici un act care a stat la baza emiterii deciziilor de imputație.
Prin întâmpinare, pârâta a făcut următoarele apărări:
- în privința deciziei 1222/15 februarie 2002 arată că prejudiciul în valoare de 319.295.841 lei vechi a fost produs din culpa gestionarului de la magazia centrală a societății, prin neîntocmirea actelor necesare pentru casarea produselor expirate și eliminarea lor din gestiune și prin evidențierea necorespunzătoare a produselor ce-i fuseseră încredințate.
- referitor la decizia 3015/12.04.2002 emisă pentru suma de 982.357.419 lei vechi, SC SA B -Sucursala susține că reprezintă lipsa în gestiune și mărfuri ieșite din perioada de garanție( fila 26 dosar 3376/2002).
- a treia decizie de imputație nr. 4442/31.05.2002 s-a emis pentru suma de 471.464.034 lei care reprezintă actualizarea prețurilor produselor lipsă în gestiune.
În cauză s-au administrat probe cu acte, interogatoriu și expertiză contabilă.
Prin Sentința Civilă nr. 178/2009 Tribunalul Brăila a admis contestațiile conexe formulate de împotriva deciziilor de imputație nr. 1222/15.02.2002, nr.3015/14.04.2002 și nr. 4442/31.05.2002, toate emise de SC SA B -Sucursala
A desființat în parte deciziile contestate și le-a menținut pentru suma de 415.969.785 lei vechi.
L-a obligat pe contestator să plătească pârâtei suma de 415.969.785 lei vechi, reprezentând despăgubiri.
A obligat-o pe pârâtă să plătească contestatorului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă la societatea pârâtă, în calitate de gestionar la depozitul central din orașul
Depozitul respectiv era pentru: uleiuri îmbidonabile, materiale și scule, precum și produse complementare.
Potrivit fișei postului contestatorul răspuns de integritatea bunurilor încredințate, răspunderea sa putând fi: administrativă,materială, civilă sau penală după caz.
Gestiunea lui a fost înventariată în perioada 24 2001-17 ianuarie 2002, iar perioada supusă verificării a fost anul 2001.
Împotriva contestatorului, pentru prejudiciul produs societatea pârâtă a formulat și plângere penală pentru neglijență în serviciu și pentru abuz în serviciu.
Prin Ordonanța nr.656/P/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăilas -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui pentru ambele infracțiuni, întrucât prejudiciul este incert și nu s-a constatat o legătură de cauzalitate între activitatea de gestionar a lui și paguba reclamată de SC SA -Sucursala
Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a rămas definitivă prin decizia penală 565/20 octombrie 2006 Tribunalului Brăila, pronunțată în dosar -.
În baza art. 24 din Legea 22/1969, privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, angajații răspund material potrivit codului muncii și prevederilor legii citate, pentru pagube cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni.
răspunde integral față de angajator pentru pagubele produse în gestiunea sa, în defavoarea sa acționând astfel prezumția de culpă în producerea prejudiciului.
Altfel spus, gestionarul trebuie să facă dovada lipsei culpei sale în producerea prejudiciului reclamat de angajator.
În speță, SC SA B -Sucursala B reclamă un prejudiciu total de 1.773.097.292 lei vechi produs de fostul său angajat în cursul anului 2001 prin lipsuri în gestiune, degradări și expirări de bunuri, neîntocmirea documentației legale pentru evidențierea bunurilor gestionate și prin diferența de valoare între prejudiciul astfel produs și contravaloarea de înlocuire a mărfurilor lipsă.
Din procesul verbal de valorificare a inventarului cât și din raportul de expertiză contabilă efectuat de expert și experții asistenți și, rezultă că suma de 225.685.657 lei vechi reprezintă contravaloarea mărfurilor lipsă și 190.284.128 lei vechi-mărfuri expirate.
Contestatorul s-a apărat, în sensul că societatea nu a coordonat și nu a organizat corespunzător evidența contabilă, a emis o serie de formulare proprii de evidență a produselor și mărfurilor, nu s-a preocupat de asigurarea condițiilor de depozitare și păstrare a bunurilor ce i-au fost date în vederea gestionării.
Tribunalul a respins apărările formulate întrucât în baza textelor de lege citate și a fișei postului, nu a făcut nici o dovadă a demersurilor ce îi revenea ca gestionar pentru evitarea degradării bunurilor prin lipsă de spațiu sau spațiu necorespunzător. În concret, contestatorul nu a depus la conducerea societății pârâte nici un referat prin care să solicite spațiu mai mare pentru gestiune sau îmbunătățirea condițiilor de păstrare ( fără umezeală ).
De asemenea cu privire la mărfurile expirate, gestionarul avea obligația de serviciu să întocmească acte de constatare cu privire la acest aspect, pe care să le înainteze la serviciul de contabilitate al societății, iar acesta la rândul său, trebuia să facă demersurile necesare la furnizorii produselor respective pentru evitarea pagubei (prin înlocuire sau altă modalitate stabilită de comun acord).
Contestatorul nu a administrat probe care să dovedească cele de mai sus.
Pentru contravaloarea produselor (mărfurilor) lipsă vor fi imputabile contestatorul va răspunde material în temeiul art.24-25 din Legea 22/1969 redate anterior.
Pentru diferența de prejudiciu de 1.357.127.507 lei vechi, expertiza contabilă, prin expert, apreciază că nu este cert. Incertitudinea prejudiciului este motivată de expert prin neidentificarea și implicit, prin neexpertizarea a 365 de documente întocmite.
O altă constatare a experților contabili a fost inexistența fișelor de magazie, care nu poate fi imputată gestionarului ci angajatorului. Acesta nu a organizat evidența contabilă prin impunerea acestui mijloc de evidențiere a gestiunii.
Din lipsa fișelor de magazie, experții nu au fost în măsură să urmărească mișcarea produselor de la intrarea în gestiunea contestatorului și până la consumarea sau transferarea lor.
din magazia contestatorului se făceau pe documente fără regim special, iar punctajele între gestionar și contabilitate, deși s-au efectuat, nu s-au putut verifica de experți pentru că nu s-au întocmit procese verbale de punctaj.
Societatea pârâtă a dispus ca din ianuarie 2001, evidența gestiunii petentului să se facă exclusiv pe calculator, eliminând suportul material care era fișa de magazie.
Experții contabili ( atât cel desemnat de instanță cât și cei aleși de părți) au mai constatat că apărarea contestatorului conform căreia, alături de el, bunurile au fost gestionate și de, este fondată. Astfel acesta din urmă a întocmit și semnat documente de intrare și ieșire din gestiune, dar care nu pot fi cuantificate, întrucât multe din aceste documente nu se mai găsesc făcând parte din cele 365 documente care nu s-au găsit în materialitatea lor, deși s-au întocmit.
Potrivit art. 27 din Legea 22/1969, dacă paguba în gestiune a fost cauzată de gestionar împreună cu alt angajat, ei răspund integral în măsura în care fiecare a contribuit la producerea ei.
În cauză, pârâta a înțeles să-i impute prejudiciul în totalitatea contestatorului.
Tribunalul consideră nefondat punctul de vedere al expertului, în conformitate cu care trebuie să răspundă de întreg prejudiciul imputat, gestionarul fiind în culpă și pentru documentația neprezentată experților ca și pentru paguba produsă de persoana împreună cu care contestatorul a gestionat bunurile.
Argumentele sunt cele expuse anterior legate de incertitudinea prejudiciului. Pentru a imputa un prejudiciu angajatului, prejudiciul trebuie să fie cert.
Tribunalul constată că este incert și prejudiciul în sumă de 471.464.034 care reprezintă diferența dintre valoarea de înlocuire și valoarea imputată și face parte din suma de 1.357.127.507 lei vechi.
deciziei de imputație nu precizează criteriul în baza căruia a stabilit valoarea de înlocuire pentru a putea fi verificat de instanță.
Având în vedere situația de fapt și de drept arătate anterior, tribunalul constată că deși s-au emis trei decizii de imputație, prejudiciul este unic, ca urmare deciziile au fost desființate în parte și menținute numai pentru suma de 415.969.785 lei vechi pe care contestatorul trebuie să o plătească pârâtei.
În temeiul art. 274. tribunalul a obligat-o pe pârâtă să plătească contestatorului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, după ce a constatat că onorariu de expert a fost suportat în mod egal de părți.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât contestatorul cât și intimata.
În motivarea recursului declarat de contestator se arăta în esență următoarele:
Cu privire la suma de 225.685.657 lei reprezentând c/val mărfuri lipsă, susține că aceleași atribuții de serviciu ca și el le avea și lucrătorul comercial, ca urmare consideră că nu ar trebui să răspundă singur pentru întregul prejudiciu.
De asemenea din expertizele efectuate rezultă că nu au fost avute în vedere un număr de 397 de documente contabile, pe care societatea avea obligația să le păstreze, în consecință prejudiciul nu poate fi considerat cert.
Cu privire la suma de 190.284.128 lei reprezentând c/val mărfuri expirate susține că aceste mărfuri nu îi pot fi imputate lui, întrucât au expirat în gestiunea altor persoane, respectiv în stațiile.
Susține că nu i s-a permis să facă această dovadă prin proba cu martori, dar prin referatele nr. 2401/12.03.2001 și 3243/16.06.1999 poate dovedi că departamentul marketing era informat despre expirarea produselor de către stațiile.
Mai arată că stațiile făceau comenzi directe către furnizori, pe care le achitau, astfel încât societatea devenea proprietara mărfurilor, iar furnizorul refuza să schimbe mărfuri expirate.
De asemenea, datorită condițiilor improprii de depozitare, o parte din marfă a fost atacată de distrugători.
Solicită casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei cu administrarea probelor arătate, iar în subsidiar modificarea sentinței și anularea tuturor deciziilor de imputare integral.
În motivarea recursului declarat de intimată se susține că instanța de fond nu a avut în vedere atribuțiile contestatorului rezultate din fișa postului, considerând că lipsa avizelor de expediție și a proceselor-verbale de punctaj îi sunt imputabile gestionarului.
De asemenea instanța îi imputa societății lipsa fișelor de magazie, deși din fișa postului, la pct. 9.4 rezultă că gestionarul avea obligația întocmirii acestora.
Consideră că salariatul și-a invocat prin motivele de apărare propria culpă de a nu întocmi actele cerute de lege, iar instanța a răsturnat prezumția de vinovăție fără a avea probe temeinice în acest sens.
Referitor la mărfurile expirate, gestionarul avea obligația de serviciu să întocmească acte de constatare pe care să le înainteze la serviciul de contabilitate al societății, pentru ca aceasta să facă demersuri la furnizori pentru evitarea prejudiciului (prin înlocuire sau altă modalitate stabilită de comun acord).
Solicită admiterea recursului și respingerea contestațiilor conexe formulate de contestator.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul declarat de SA este nefondat, iar recursul declarat de contestatorul - este parțial întemeiat pentru următoarele considerente:
Pentru a exista răspundere patrimoniala este necesar sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicita a salariatului, săvârșită în legătura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovăția salariatului.
În baza art. 24 din Legea 22/1969, angajații răspund material potrivit codului muncii și prevederilor legii citate, pentru pagube cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni, existând o prezumție de culpă pentru producerea prejudiciului.
În urma inventarului efectuat s-a stabilit că prejudiciul constă în mărfuri lipsă din gestiune, materiale și obiecte de inventar lipsă și mărfuri expirate și deteriorate.
Pentru a atrage răspunderea materială, trebuie să se facă dovada că prejudiciul invocat este cert.
În toate expertizele întocmite în cauză, experții contabili arată că există deficiențe în modul de ținere a contabilității firmei, existând erori la întocmirea unor acte, unele fiind înregistrate de două ori, altele niciodată, arhiva nu se regăsește în întregime, iar pentru perioada inventariată nu au fost puse la dispoziția experților un nr. de 397 de avize de însoțire a mărfii.
Nu se poate reține că aceste avize nu au fost întocmite din vina contestatorului, întrucât apar înregistrate în contabilitate, ci doar că societatea nu și-a îndeplinit obligația de a le păstra pentru a putea fi avute în vedere la efectuarea expertizei.
În consecință, curtea apreciază că în mod corect s-a stabilit că prejudiciul referitor la mărfuri nu este cert, ca urmare nu poate antrena răspunderea patrimonială a gestionarului.
Referitor la materialele și obiectele de inventar lipsă, expertiza contabilă arată că prejudiciul este cert, iar în calitate de gestionar, contestatorul avea obligația să elibereze aceste bunuri din magazie doar cu întocmirea documentelor prevăzute de lege.
În speță nu s-a făcut dovada că pentru aceeași magazie existau mai mulți gestionari, în consecință nu se poate reține afirmația contestatorului că lucrătorul comercial avea aceleași atribuții de serviciu, deci și aceeași răspundere.
Referitor la mărfurile expirate, curtea consideră întemeiat recursul declarat de contestator, din următoarele considerente:
Este adevărat că prin imposibilitatea comercializării acestor articole, societatea înregistrează un prejudiciu care este cert. Dar pentru a răspunde gestionarul, trebuie ca acesta să fi săvârșit o faptă ilicită care să fi avut ca urmare producerea prejudiciului.
În speță i se reproșează acestuia că nu și-a respectat obligația de serviciu de a întocmi acte de constatare pe care să le înainteze la serviciul de contabilitate al societății, pentru ca aceasta să facă demersuri la furnizori pentru evitarea prejudiciului (prin înlocuire sau altă modalitate stabilită de comun acord).
Ca urmare, expirarea produselor nu este o situație apărută din vina gestionarului, ci este datorată faptului că nu s-au găsit cumpărători pentru acestea în termenul de garanție dat de producător.
Societatea nu a făcut dovada că ar avea vreun furnizor care să accepte înlocuirea unor produse expirate. Fiind vorba de fapte de comerț, riscul pentru imposibilitatea comercializării acestora în termenul de garanție este al fiecărui comerciant.
Vânzătorul are obligația să vândă produse de o calitate corespunzătoare, dar după încheierea acestui act, cumpărătorul devine proprietarul bunului, deci suporta și riscul deteriorării acestuia. Ca urmare, vânzătorul nu poate fi ținut a înlocui un produs expirat ulterior vânzării și a suporta el prejudiciul.
Chiar dacă ar fi existat o astfel de convenție, pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens, ca urmare curtea apreciază că fapta imputată contestatorului nu a avut ca rezultat prejudiciul suportat de societate.
nu trebuie să răspundă pentru produsele expirate aflate în magazie, decât dacă a avut vreo vină pentru expirarea termenului de garanție ( ex. a eliberat mai întâi produsele de același fel intrate in gestiune de puțin timp, lăsându-le pe cele intrate în gestiune de mai mult timp să se strice).
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de contestator, va respinge recursul declarat de societate, va modifica în parte sentința recurată, iar în rejudecare va menține deciziile de imputare doar pentru c/val materialelor și obiectelor de inventar lipsă, respectiv suma de 22.568,56 ron.
Va înlătura din sentința recurată mențiunea obligării contestatorului la plata prejudiciului, întrucât deciziile de imputare sunt titluri executorii, fiind emise în temeiul legii 10/1972- codul muncii anterior.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata SC SA, cu sediul în B, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.178/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de contestatorul, domiciliat în B,-,.7,.84, jud.
Modifică în parte sentința civilă nr.178/05.03.2009 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:
Menține deciziile de imputare pentru suma de 225.685.657 ROL (22.568,56 RON).
Înlătură mențiunea privind obligarea contestatorului la plata despăgubirilor.
Menține dispozițiile care nu sunt contrare prezentei decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /15.10.2009
:DC/2 ex/16.10.2009
Fond: /A-M
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
