Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 889/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 889/
Ședința publică din 05 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Târgu-M, str. -,. 30,.A,.13, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1747 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 3934/2008).
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 28 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, iar în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1747/22 octombrie 2007, Tribunalul Mureșa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Mediaș.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că, deși a invocat discriminarea, reclamantul nu a făcut dovada faptului că alți salariați ai unității pârâte, având aceeași funcție ca și acesta, ar fi beneficiat de o creștere a nivelului minim/maxim a clasei de salarizare diferită de cea aplicată reclamantului (stabilită prin anexa 13 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, modificată prin art. 1 pct. 32 din Actul adițional înregistrat la. S sub nr. 188/30.04.2008, și prin decizia nr. 281/27.05.2008).
Critica reclamantului, privitor la modul de stabilire a nivelului minim/maxim a clasei de salarizare pentru alte funcții decât cea a petentului nu poate fi primită, deoarece celelalte funcții la care face trimitere acesta nu sunt comparabile cu cea de șef Juridic și Contencios. Singura comparație care poate fi primită este aceea între salariații care îndeplinesc aceeași funcție, ori pentru toți aceștia creșterea nivelului minim/maxim a clasei de salarizare s-a făcut cu 5 clase.
În plus, reclamantul nu a contestat legalitatea prevederilor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate ( prin care au fost stabilite limitele minime și maxime ale claselor de salarizare ), și nici legalitatea deciziei nr. 281/27.05.2008 ( prin care s-a stabilit individual noua clasă de salarizare).
Pentru aceste motive, apreciind că nu există probe în susținerea opiniei că reclamantul este discriminat în raport cu ceilalți salariați ai unității pârâte, instanța a respins acțiunea acestuia.
de calea de atac a recursului, reclamantul a invocat nelegalitatea hotărârii menționate, invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Detaliind critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7, reclamantul a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, în contextul în care, deși s-a reținut că, potrivit Directivei 2000/EC/78 ( privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare ), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare, în final s-a concluzionat că cererea nu poate fi primită, deoarece celelalte funcții la care face trimitere acesta nu sunt comparabile cu cea de șef Juridic și Contencios, singura comparație care poate fi primită fiind aceea între salariații care îndeplinesc aceeași funcție, ori pentru toți aceștia creșterea nivelului minim/maxim a clasei de salarizare s-a făcut cu 5 clase.
De asemenea, hotărârea recurată cuprinde și motive străine de natura pricinii, deoarece s-a apreciat că acțiunea reclamantului este nefondată pentru că acesta nu a înțeles să conteste legalitatea prevederilor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate ( și a prevederilor Actului adițional la acesta - înregistrat la. S sub nr.188/30.03.2008 ), și nici legalitatea deciziei nr. 281/27.05.2008. Or, nu respectivele acte au creat discriminarea, ci practica discriminatorie a pârâtei la acordarea claselor de salarizare, singura relevantă în speță.
Cu referire la incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, reclamantul a susținut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind eronată condiționarea existenței discriminării doar la ipoteza în care altor salariați ai unității, care îndeplinesc aceeași funcție ( șef ) li s-au acordat 7 clase, în timp ce reclamantul a primit doar 5. De asemenea, prima instanță a restrâns în mod nepermis aplicarea Directivei 2000/EC/78, iar diferențierea indirectă, concretizată în accesul inegal la acest avantaj colectiv, în lipsa unei justificări obiective și rezonabile, care să urmărească un scop legitim, nu scuză diferența de tratament aplicată reclamantului, în raport de alți salariați.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată, susținând legalitatea hotărârii atacate.
Examinând calea de atac dedusă judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea adresată primei instanțe, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la calculul și plata despăgubirilor egale cu drepturile bănești constând în diferența dintre salariul de bază corespunzător clasei de salarizare 53 B și cel corespunzător clasei de salarizare 51 B, începând cu data de 1 mai 2008, precum și la încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă pentru un salariu de bază corespunzător clasei 53
În susținerea solicitărilor sale, reclamantul a invocat discriminarea față de alți salariați, în contextul în care i-au fost acordate în plus doar 5 clase de salarizare, față de 7 - acordate altor salariați, aflați în situații comparabile. practica discriminatorie a unității pârâte, reclamantul s-a raportat la categoria salariaților care, anterior datei de 1 mai 2008, aveau un salariu de bază corespunzător unei clase de salarizare mai mici decât clasa minimă din noua grilă, al căror salariu a crescut cu 7 clase. Astfel, pentru șef audit intern s-a prevăzut o creștere de la clasa 40 - 10 B la clasa 47 - 10 B, iar pentru reclamant - de la clasa 46 - 10 la clasa 51 - 10
Curtea remarcă, însă faptul că, anterior datei de 1 mai 2008, reclamantul - încadrat pe postul de șef juridic și contencios - a avut clasa de salarizare 46, în cadrul unei grile cuprinse între 39 - 50, prin urmare, orientată spre maxim, ( fila 199 fond ). Or, în contextul în care noua grilă de salarizare pentru același post, este cuprinsă între 46 și 55, iar reclamantului i s-a propus clasa de salarizare 51, rezultă că s-a menținut aceeași diferență - de 4 clase - față de limita maximă.
Împrejurarea că, pentru o altă categorie de salariați - ocupând un alt post - în opinia reclamantului, comparabil cu al său, s-a prevăzut o creștere a nivelului de salarizare cu 7 clase, nu este de natură a conduce la concluzia unui tratament discriminatoriu negativ, deoarece, astfel cum rezultă din exemplul evocat chiar de către reclamant, șeful biroului audit intern a avut anterior clasa de salarizare 40. Prin urmare, cele două situații nu sunt comparabile, deoarece nu au avut ca punct de plecare aceeași clasă de salarizare.
În contextul celor anterior relevate, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este corectă, chiar dacă se raportează la un alt gen de raționament, respectiv prin compararea creșterii salariale acordate persoanelor care ocupă aceeași funcție. O atare abordare nu atrage, însă, incidența prevederilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă - în sensul motivării contradictorii și străine de natura pricinii, deoarece, astfel cum rezultă din ansamblul considerentelor hotărârii atacate, prima instanță a argumentat corect și suficient de convingător soluția adoptată.
Nu subzistă nici critica vizând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civil, sub forma aplicării greșite a legii, deoarece, examinând solicitarea reclamantului prin raportare la probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a concluzionat în mod corect că nu poate fi reținută existența unei discriminări sub aspectul salarizării acestuia, nefiind întrunite cerințele pretinse de dispozițiile nr.OG 137/2000 și ale Directivei 2000/EC/78, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a unității pârâte.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că recursul dedus judecății este nefondat, astfel că va dispune respingerea acestuia, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, va fi respinsă și cererea pârâtei pentru acordarea cheltuielilor de judecată, deoarece, astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială depusă în recurs (fila 12), contractul de asistență juridică a fost încheiat la data de 27 aprilie 2009, iar facturile invocate sunt anterioare și nu confirmă faptul că vizează cheltuieli ocazionate de derularea prezentului litigiu. În plus, nedeclarând recurs, pârâta nu poate pretinde cheltuielile de judecată neacordate în primă instanță, astfel cum rezultă din notele scrise depuse la dosar. ( filele 17 - 23 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul -, domiciliat în Târgu-M, str. -,. 30,. A,. 13, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1747/22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Respinge cererea pârâtei pentru obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./11.06.2009
Jud.fond.;
Asist. jud. -;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
