Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 89/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 89/
Ședința publică din 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta - SA împotriva sentinței civile nr.1404/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentei pârâte - SA Membru Grup B precum și a intimatei reclamante.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, este scutit de plata taxei judiciare de timbru și la dosar prin serviciul registratură, s-a depus de către intimata reclamantă întâmpinare și o notă de ședință din partea avocatului recurentei pârâte prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, având anexată împuternicirea avocațială.
Întrucât prin întâmpinarea depusă la dosar nu sunt invocate chestiuni de ordine publică, instanța consideră că nu se impune comunicarea, urmând a fi avută în vedere ca și concluzii scrise.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs și completarea la motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1404/29 noiembrie 2007 Tribunalului Covasna pârâta - SA a fost obligată să- plătească reclamantului ( ei), suma de 5630 lei cu titlul de drepturi salariale suplimentare neacordate pe anii 2004 2005 și 2006 precum și suma de 533,52 lei cu titlul de daune.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit art 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă "cu ocazia sărbătorilor de Paști și salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe societate", iar pârâta nu și-a respectat obligația de a negocia cu acordarea acestor drepturi bănești.
Apărările pârâtei potrivit cărora începând cu anul 2003 primele de Paști și au fost introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat au fost înlăturate pe considerentul că un contract încheiat în mod valabil reprezintă lege pentru părți câtă vreme nu a fost desființat, iar hotărârea comisiei paretare a - SA din 2007 nu poate modifica retroactiv clauzele contractelor de muncă pe anii anteriori. De asemenea, s-a reținut că pârâta nu a făcut dovada că suplimentările salariale solicitate au fost incluse în salariile salariaților și nici nu s-a dovedit că există diferențe între salariul mediu brut și salariul de bază mediu la nivel.
Împotriva hotărârii pronunțate la fond a formulat recurs pârâta - SA, iar prin motivele de recurs este reiterată excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât se solicită drepturi bănești mai vechi de 6 luni încălcându-se astfel termenul imperativ prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii. În acest sens, prin motivele de recurs se arată că drepturile solicitate prin acțiune nu constituie drepturi salariale pentru a fi prescriptibile în termenul de 3 ani, acest lucru rezultând din analiza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul pe anul 2004 din care rezultă că drepturile solicitate sunt înscrise în capitolul VI intitulat " Protecția socială a salariaților și alte drepturi", iar nu în capitolul V intitulat " Salarizarea "
Pe fond, soluția atacată este criticată pe considerentul că prima instanță a ignorat faptul că începând cu anul 2004 salariații și-au primit prima de Paști și de C fiind introdusă în salariul de bază. În final, prin motivele de recurs se invocă faptul că instanța de fond a calculat pretențiile admise în funcție de un alt criteriu decât cel prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă, respectiv în funcție de salariul mediu brut în loc de salariul de bază mediu, deși este de notorietate că cele două categorii sunt distincte.
Recurenta a criticat sentința recurată și pentru încălcarea dispozițiilor art. 156 Cod procedură civilă fiind înlăturat dreptul la apărare al acesteia. Astfel, cauza a fost soluționată în lipsa recurentei, deși a fost cerută amânarea cauzei, fiind depusă cerere la dosar în acest sens.
Recursul este fondat în parte, după cum urmează:
Referitor la motivul procedural invocat de pârâtă, curtea reține că în mod corect prima instanță a respins cererea de amânare formulată de pârâtă, întrucât față de obiectul acțiunii cauza se judecă în regim de urgență, iar amânarea solicitată nu a fost motivată astfel cum impune art.156 Cod procedură civilă.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, curtea reține că în mod corect prima instanță a respins această excepție deoarece pretențiile solicitate prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în Contractul Colectiv de Muncă și au un caracter periodic cu scadență anuală. Fiind vorba de drepturi bănești acordate de către angajator salariaților, acestea au ca izvor raporturile de muncă dintre părți și se încadrează în categoria drepturilor salariale ca formă de răsplată pentru munca depusă de salariat în baza contractului individual de muncă. Primele acordate de către angajatori cu diverse ocazii constituie componente ale salariului în sensul art 155 Codul muncii, reprezentând un "adaos" ce a fost stabilit prin voința părților.
Chiar prin art.168 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă părțile au folosit noțiunea de " suplimentări salariale"pentru a desemna primele ce constituie sursa pretențiilor din acțiune.
Fiind vorba de drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate astfel cum se prevede în mod expres prin dispozițiile art 166 alin. 1 și art. 283 lit c Codul Muncii.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii care instituie un termen de 6 luni " în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia" întrucât obiectul acțiunii îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale.
Curtea reține că nu este fondat nici cel de al doilea motiv de recurs potrivit căruia primele de paști și de crăciun au fost introduse în salariul de bază din 2003. Astfel cum a reținut și instanța de fond voința părților a fost clar exprimată cu ocazia negocierilor pe anul 2003 când la alin. 2 al art 168 din Contractul Colectiv de Muncă s-a prevăzut că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 au fost introduse în salarul de bază al fiecărui salariat"
Doar în situația în care o clauză contractuală este susceptibilă de mai multe interpretări este necesar să se apeleze la regulile de interpretare logico - juridice, însă clauza menționată mai sus este clară, iar interpretarea dată de comisia paritară a intimatei în cursul soluționării prezentelor litigii reprezintă adăugare la voința părților.
C de al treilea motiv de recurs este fondat. Astfel, pretențiile solicitate prin acțiune și acordate de prima instanță au fost calculate în funcție de salariul mediu brut la nivel deși conform art 168 al. 1 din Contractul Colectiv de Muncă valoarea primelor solicitate se calculează în funcție de " salariul de bază mediu". Este de notorietate faptul că cele două noțiuni sunt distincte din punct de vedere contabil. În acest sens recurenta a depus adeverința nr. 5190/4.09.2007 din acre rezultă care au fost salariile de bază medii pe în lunile anterioare acordării drepturilor solicitate.
Astfel, salariul de bază mediu pe pe luna noiembrie 2004 fost de 799 lei, pe luna aprilie 2005 -850 lei, pe luna noiembrie 2005 -927 lei, iar pe luna martie 2006-1047 lei.
Întrucât prin sentința atacată pretențiile din acțiune au fost calculate în mod greșit în raport de salariul mediu brut aferent perioadelor menționate mai sus, curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă va admite în parte recursul pârâtei și va modifica hotărârea atacată în ceea ce privește cuantumul pretențiilor și al daunelor ce vor fi calculate în raport de veniturile menționate mai sus conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenta - SA - Membru GRUP împotriva sentinței civile nr.1404/2007, pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamant(a) a sumei de 3623 Ron în loc de 5630 Ron, cu titlu de drepturi salariale suplimentare neacordate pe anii.2004, 2005 și 2006 precum și la plata sumei de 364 Ron cu titlu de daune, în loc de 533,52 Ron.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: CȘ/29.01.2008
Dact: MD/29.01.2008 - 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
