Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 913/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.913/2008-R
Ședința publică din 2 iunie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Lazăr
- - - judecător
- -ta - grefier
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B O,- B, județul B în reprezentarea MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B-, sector 5 și MINISTERUL APĂRĂRII,strada -, nr.3-5, sector 5 în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, G, -toți cu domiciliul procedural ales în B,Parchetul Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel București,-, sector 4 și intimat MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- SECȚIA PARCHETELOR MILITARE, sector 5,--14, împotriva sentinței civile nr.893/LM din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
Se constată că, cauza a fost pe rolul instanței în ședința publică din 29 mai 2008, când, prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 2 iunie 2008, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.893/LM din 19 noiembrie 2007, Tribunalul Bihorar espins excepția necompetenței materiale și a necompetenței teritoriale invocate de pârâții MINISTERUL APĂRĂRII și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIA PARCHETELOR MILITARE.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive și de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție invocată de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
A admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, G, G, toți cu domiciliul procedural ales în B,-, sector 4 în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL APĂRĂRII cu sediul în B,--5, sector 5, MINISTRUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CUTRE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIA PARCHETELOR MILITARE cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, și în consecință:
A obligat pârâții la plata sporului de vechime în muncă corespunzător gradațiilor militare ale fiecăruia dintre intervenienți începând cu data de 08 martie 2004 și până la data de 12 martie 2007, sume ce vor fi reactualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
A respins restul pretențiilor.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII în contradictoriu cu chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și în consecință:
A obligat chematul în garanție să vireze pârâtului fondurile necesare achitării sumelor solicitate de intervenienți, fără cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 13 decembrie 2007, Tribunalul Bihora dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr.893/LM din 19.11.2007 dată de Tribunalul Bihor, în sensul că a obligat pârâții să plătească intervenienților sporul de vechime în muncă începând cu data de 8 martie 2004 și până la data de 12 martie 2007, sume ce vor fi reactualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective și nu "sporul de vechime în muncă corespunzător gradațiilor militare", cum eronat s-a trecut, încheierea făcând parte integrantă din hotărâre.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond, în temeiul art.17 Cod procedură civilă instanța a respins excepțiile de necompetență materială și teritorială invocate existând în speță raporturi de dependență față de cererea principală.
S-a mai reținut totodată de tribunal că, rin p. decizia Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. DECIZIE nr. XXXVI din 7 mai 2007 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că "Dispozitiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000, art. 50 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 si art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 160/2000 se interpreteaza, în sensul ca: "Judecatorii, procurorii si ceilalti magistrati, precum si persoanele care au îndeplinit functia de judecator financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curtii de Conturi a României beneficiau si de sporul pentru vechime în munca, în cuantumul prevăzut de lege", astfel, otrivit p. art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe" motiv pentru care, în temeiul acestor dispoziții, instanța de fond a apreciat acțiunea intervenienților ca întemeiată și admis-o conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Instanța de fond a constatat că, intervenienții au solicitat a se dispune actualizarea sumelor solicitate conform indicelui de inflație și conform art. 1082 Cod civil, a reținut că, debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune interese, pentru neexecutarea obligației sau întârzierea executării, cu toate că nu este rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină,ce nu-i poate fi imputabilă, ori în speță s-a apreciat că aceste prevederi legale sunt incidente încă de la data la care a intrat în vigoare actul normativ, pârâții fiind în culpă pentru neacordarea, neinițierea unor măsuri în vederea eliminării acestor deficiențe. Nu există în speță o cauză străină ce să justifice că neacordarea acestor drepturi bănești nu se datorează pârâților, iar faptul că până în prezent petenții nu au solicitat plata sumelor de bani, s-a reținut de tribunal că nu este un motiv ce să atragă neincidența dispozițiilor legale în materie.
Potrivit art. 1084 Cod civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este notoriu faptul că moneda națională s-a devalorizat și din păcate se devalorizează continuu, astfel că potrivit practicii judiciare constante în materie, tribunalul a apreciat, că în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform aplicării indicelui de inflație potrivit datelor comunicate de - Direcția Județeană de Statistică B, până la data plății efective
Referitor la cererea de chemare în garanție formulata de Ministerul Apărării instanța de fond a admis-o deoarece, Ministerul Economiei si Finanțelor, printre sarcinile ce rezultă din legea acestuia de organizare și funcționare, are și pe aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum sunt și pârâții în speță, sumele necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, fie prevăzute prin bugetele anuale, fie prin rectificările de buget și pe cale de consecință l- obligat să vireze acestuia fondurile necesare achitării sumelor solicitate de intervenienți
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive și de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice (actual Minister al Economiei și Finanțelor), prima instanță a respins-o, reținând că rolul Ministerului Finantelor Publice (actual Minister al Economiei și Finanțelor) este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, si ca in lipsa aprobarii rectificarii bugetului cu sumele necesare paratul angajator se afla in imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferentelor banesti solicitate.
Iar în ce privește acordarea sporului de vechime începând cu data de 12 martie 2007 și până in prezent, tribunalul l-a respins întrucât prin Ordonanța 27/2006 modificată prin Legea nr.45/2007 la art. 4^1 se prevede acordarea sporului de vechime magistraților începând cu data de 12 martie 2007.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutite de plata taxelor de timbru, au declarat recurs pârâții:-Ministerul Apărării, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare instanței competente, iar în subsidiar, respingerea acțiunii și Direcția Generală Finanțe Publice B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și a cererii de chemare în garanție, ca inadmisibilă.
Prin motivele de recurs, recurentul Ministerul Apărării a invocat că, potrivit art.125 alin.3 din Legea nr.304/2004, drepturile materiale și bănești ale persoanelor instanțelor, parchetelor militare, se asigură de acest minister, salarizarea este reglementată de nr.OUG177/2002, iar conform art.42 alin.1 cei nemulțumiți de modul de stabilire al drepturilor, pot face contestație în 5 zile de la comunicare la conducerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție sau la Ministerul Justiției, împotriva hotărârii organelor de conducere ale acestora, în 30 de zile de la comunicare pot face plângere la secția de contencios administrativ a Curții de Apel București, astfel că, este vorba de o competență materială exclusivă, ignorată de prima instanță.
Nu poate fi calificat litigiul ca unul de muncă, deoarece este incident art.1 alin.2 Codul muncii, conform căruia se aplică și raporturile de muncă reglementate prin legi speciale, doar când nu conțin dispoziții specifice derogatorii. Pe de altă parte, dacă se admite că este un litigiu de muncă, competența, conform art.284 alin.1,2 din Codul muncii, revenea tribunalului d e la domiciliul reclamanților, ori, intervenienții și-au ales domiciliul în B, astfel că, Tribunalul București avea competența de soluționare a cauzei.
Și-a depășit instanța atribuțiile, a acordat drepturi neprezentare într-un act normativ, a adăugat la lege, ori, instanțele nu pot proceda la modificarea, completarea legilor, de-a acorda drepturi ce nu sunt reglementate, încălcându-se dispozițiile constituționale. Sporul de vechime a fost reglementat prin Legea nr.50/1996, iar prin nr.OG83/2000 s-a specificat că sporul de vechime nu mai este aplicabil magistraților, ulterior, prin nr.OUG177/2002, sporul de vechime nu a mai fost prevăzut ca drept salarial al magistraților ci doar pentru vechimea în magistratură, fiind reintrodus doar prin Legea nr.45/2007, astfel că, dacă ar fi considerat legiuitorul că se cuvine și anterior, l-ar fi prevăzut expres, neexistând pentru trecut un temei legal ca să fie acordat.
A formulat Ministerul Justiției contestație împotriva deciziei Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care prin hotărârea nr.124/2006 a admis-o reținând că prin Decizia nr.294/2001 a Curții Constituționale s-a respins excepția de neconstituționalitate a art.33 alin.3 din Legea nr.50/1996. Chiar jurisprudența CEDO arată că dreptul la un tratament egal nu are o existență independentă.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299, 304 pct.3, 4, 9 Cod procedură civilă, nr.OUG177/2001, Legea nr.53/2003, nr.OUG27/2006, Legea nr.45/2007, OG137/2000.
Prin motivele de recurs, Direcția Generală Finanțe Publice B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât, conform art.28 lit.d și e din Legea nr.500/2002, proiectele legilor bugetare se întocmesc pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în propunerile de buget de ordonatorii principali de credite. Nu există raporturi de muncă între reclamanți și acest minister, este ordonator principal de credite ca și Ministerul Apărării, Guvernul răspunde doar de realizarea prevederilor bugetare, repartizează sume de la buget conform destinațiilor stabilite astfel că, nu poate fi obligat acest minister la plata drepturilor bănești cuvenire reclamanților.
Nu există o obligația de garanție în sarcina sa față de angajații, nu sunt incidente dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție fiind inadmisibilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304/1 Cod procedură civilă.
Deși legal citați, intimații nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția față de recursurile formulate.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, se justifică conform art.1 din nr.OUG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, întrucât, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Potrivit Legii nr.303/2004, activitatea instanțelor, Parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, deci nu se autofinanțează, iar Ministerul Economiei și Finanțelor întocmește proiecte, de buget anual, de rectificate pentru fiecare an calendaristic, Ministerul Apărării nu dispune de fonduri proprii, ele îi sunt repartizate de la bugetul de stat în baza unor proceduri speciale avizate de Ministerul Economiei și Finanțelor, ori, fără implicarea acestuia în rectificarea necesară, plății sumelor acordate, hotărârea rămâne ineficientă din punct de vedere practic, ceea ce este inadmisibil întrucât s-ar încălca chiar art.6 al CEDO, punerea în executare a hotărârii face parte din procesul echitabil la care părțile au dreptul.
Chiar dacă între intervenienți și acest Minister nu există raporturi juridice de muncă, nefiind plătitorul direct al drepturilor acordate, are atribuții de coordonare al acțiunilor ce sunt în responsabilitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar și la aplicarea politicilor fiscale, conform art.19 lit."a" din Legea nr.500/2002, asigurând fondurile necesare, criticile fiind nefondate, la fel și excepția invocată, inclusiv cea de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție, fiind corect aplicate dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Apărării, se rețin următoarele:
Acțiunea ce a făcut obiectul dosarului de fond nu a vizat modul în care s-au stabilit drepturile salariale cuvenite intervenienților pentru a face aplicabile dispozițiile art.42 alin.1 din nr.OUG177/2002 abrogată prin nr.OUG27/2006 și nici art.36 alin.1 din acest ultim act normativ astfel că, nefiind aplicabilă procedura ce acorda competența exclusivă de soluționare a plângerii Curții de Apel București -Secția Contencios Administrativ, cu aplicarea dispozițiilor legale a procedat instanța de fond, respingând excepția de necompetență materiale, criticile fiind nefondate.
În speță, reclamanții au solicitat a le fi acordate drepturile salariale constând în sporul de vechime pentru perioada 8.03.2004-12.03.2007, cerere ce conform art.3 din Legea nr.168/1999 privind conflictele de muncă, se încadrează în aceste dispoziții legale, fiind un conflict de muncă. Potrivit art.295 alin.2 Codul muncii, într-adevăr, competența de soluționare a litigiilor cade în sarcina tribunalelor de la domiciliul reclamanților, ori, intervenienții și-au indicat domiciliu ales în B, dar, au dobândit calitatea de intervenienți în cadrul unui alt litigiu în care competența revenea Tribunalului Bihor, astfel că, această cerere fiind calificată ca o cerere accesorie în sensul art.17 Cod procedură civilă, era în căderea instanței competente să judece cererea principală, aspect corect reținut de instanța de fond, criticile fiind nefondate.
Referitor la fondul cauzei, întrucât prin Decizia nr.XXXVI din 7 mai 2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996 în raport cu art.1 pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002, art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele ce au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar, controlor financiar, au beneficiat de sporul de vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege, până la intrarea în vigoare a Legii nr.45/2007, decizie ce conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă este obligatorie pentru instanțe, referitor la probleme de drept dezlegate, cu aplicarea corectă a acestei dispoziții, instanța de fond a acordat drepturile solicitate pe o perioadă anterioară intrării în vigoare a Legii nr.45/2007, criticile fiind nefondate, orice discuții în acest sens fiind de prisos. Modul în care Consiliul pentru combaterea Discriminării a soluționat contestația împotriva hotărârii nr.124/2006 este irelevant, față de cele expuse.
Urmare a tuturor considerentelor expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă ca respinge ca nefondate ambele recursuri, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că părțile intimate nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B O,- B, județul B în reprezentarea MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B-, sector 5 și MINISTERUL APĂRĂRII,strada -, nr.3-5, sector 5 și excepțiile invocate, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, G, -toți cu domiciliul procedural ales în B,Parchetul Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel București,-, sector 4 și intimat MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- SECȚIA PARCHETELOR MILITARE, sector 5,--14, împotriva sentinței civile nr.893/LM din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - -ta
Red.concept decizie -
Data:3.06.2008
Jud.fond /
dact.
data:5.06.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Lazăr
