Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 933/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 933/R-CM
Ședința publică din 13 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul ORASUL -PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 123//CM din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.- -.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul- chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta intimatei- chemată în garanție a depus la dosar concluzii scrise și susține că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentanta intimatei- chemată în garanție, având cuvântul susține că instanța de fond, în mod legal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins cererea de chemare în garanție a acestei unități, motiv pentru care solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 21 decembrie 2007, la Tribunalul Argeș, Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" a formulat acțiune în numele membrilor de sindicat, și -, împotriva pârâților Școala, Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași și Orașul - prin Primar, pentru a se dispune obligarea acestora la plata unui spor pentru condiții vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, în funcție de rata inflației la data efectivă a plății.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, nr.HG281/1993 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, înregistrat la. cu nr.5521/01./09.01.2004, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, 2007-2010, Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
La data de 22 februarie 2008, pârâtul Orașul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa calității procesuale pasive în cauză a acestuia, precum și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând, în cazul în care ar cădea în pretenții, obligarea acestuia să le vireze fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Ulterior, Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, invocând inadmisibilitatea acesteia, urmare a lipsei de temei legal și inexistenței obligației de garanție.
Prin sentința civilă nr.123/CM din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Argeșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Orașul, a admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" în numele celor trei reclamante și a obligat pe pârâții Școala și Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași să plătească reclamantelor sporul pentru munca prestată în condiții vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază pentru perioada 21 decembrie 2004 - 26 ianuarie 2009, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamante, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat Orașul să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi și s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriului administrat în cauză, că reclamantele și-au dovedit susținerile în sensul că în realizarea sarcinilor de serviciu au lucrat pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, situație ce le îndreptățește să primească sporul de 15% din salariul de bază.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Orașul, s-a reținut a fi neîntemeiată în raport de prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006, coroborate cu prevederile nr.OG17/2006.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Orașul împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, s-a apreciat de prima instanță că este neîntemeiată cu motivarea că nu există nici un text de lege care să reglementeze o obligație de garanție a acestei instituții față de Orașul, având în vedere și dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995 și art.13 din nr.OUG32/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâtul Orașul, susținând că este nelegală și netemeinică sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta și admiterii pe fond a acțiunii reclamantelor, în raport de dispozițiile art.14 alin.2 din Codul muncii, neavând calitatea de angajator al cadrelor didactice.
De asemenea a susținut că în mod netemeinic și nelegal s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de către acesta cu motivarea că nu există un text de lege care să reglementeze această obligație, deși temeiul îl constituie legea bugetului de stat.
S-a susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor, prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene este cel care repartizează bugetelor locale sumele necesare finanțării cheltuielilor de învățământ și are calitatea de ordonator principal de credite față de acesta.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate, în raport cu actele dosarului, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește excepția invocată la fond de către acest pârât privind lipsa calității procesuale pasive în cauză, se constată că prima instanță a respins-o corect și nu se impune modificarea soluției sub acest aspect.
Este adevărat că reclamantele nu au calitatea de angajate ale acestui pârât, însă potrivit prevederilor Legii nr.215/2001, modificată și completată prin Legea nr.286/2006, Orașul trebuie să asigure credite conform actelor normative pentru ca unitatea școlară să poată face plățile respective.
Critica adusă de acest recurent pe fondul cauzei este de asemenea neîntemeiată și urmează a fi respinsă, întrucât sporul acordat de prima instanță este prevăzut de dispozițiile nr.HG281/1993 și de contractele colective de muncă la nivel de ramură de învățământ și respectiv, la nivel național.
De asemeni la dosar s-au depus acte din care rezultă că reclamantele sunt îndreptățite să beneficieze în drepturile salariale prevăzute de art.8 lit.a din nr.HG281/1993.
Recursul este întemeiat în ceea ce privește critica adusă de recurent soluției de respingere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În mod greșit prima instanță a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cu motivarea că nu există temei legal care să reglementeze o astfel de obligație.
Potrivit art.167 pct.4 din Legea nr.84/1995, Ministerul Economiei și Finanțelor asigură de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar.
Art.167 alin.2 și 3 din Legea nr.84/1995, invocat de recurent, prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale și se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit aceluiași text de lege, ugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare.
Or, art.XIII din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, statuează că, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, începând cu data de 1 ianuarie 2001, pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se regularizează cu bugetele locale, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul 2001, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I, la propunerea Ministerului Educației și Cercetării, Ministerului Administrației Publice și Ministerului Finanțelor Publice, Guvernul urmând să aprobe norme metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Coroborând cele de mai sus cu art.18 și art.20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, rezultă că ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
În acest sens, atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
Pentru aceste motive, în limitele competențelor ce îi revin chematului în garanție în conformitate și cu art. 14 din Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007, precum și a legilor bugetului de stat pe anii 2001-2006, urmează ca în baza art.312 Cod procedură civilă, să se admită recursul și să se modifice în parte sentința, în sensul că se va admite cererea de chemare în garanție formulată de Orașul și va obliga chematul în garanție să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor bănești în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul ORAȘUL - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.123/CM din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Modifică în parte sentința, în sensul că admite cererea de chemare în garanție formulată de Orașul - prin Primar și obligă chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.4/29.05.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
