Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 958/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 958
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată G, împotriva deciziei civile nr.5463/16.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații COLEGIUL TEHNIC, CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA, având ca obiect "drepturi bănești"
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat înscrisurile depuse prin serviciul arhivă de către revizuentul G, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de față;
Curtea prin decizia civilă nr.5463/16.10.2009 a respins recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 2134/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Colegiul Tehnic, Primăria - Instituția Primarului și Consiliul Local, având ca obiect drepturi bănești.
Recurentul-reclamant, în calitate de personal didactic, a invocat dispozițiile art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007, privind dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2000-2008.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendatăprin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumși alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Dreptul reclamantului nu s-a născut prin reglementarea existentă în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007.Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte, pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr. 128/1997 în art. 50 alin. (12) prevede într-adevăr faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești, dar acestea trebuie prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși s-a solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2000-2008, au fost invocate dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003-2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii,în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale,argumentul determinant care a dus la pronunțarea soluției fiind tocmai lipsa unei reglementări legale.
Se constată că în mod corect a fost admisă excepția prescripției pentru perioada 2001 - 21.11.2005, având în vedere disp. art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, care stabilește în această materie un termen de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile salariale erau datorate.
Referitor la motivul de recurs referitoare la tichetele de masă, Curtea reține că otrivit p. rt. 1(1) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,pot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
S-a retinut in acest sens ca unitatea de invatamant, in cadrul căreia funcționează reclamanții, este instituție publica ce face parte din cadrul unitatilor din sectorul bugetar.
Potrivit art. 40 din 511/2044 privind bugetul de stat pe anul 2005, bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Potrivit rt. 24 din 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Potrivit art.III, din OUG 88/2006, nstituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007.
Observând dispozițiile legale mai sus menționate se retine ca instituția recurenta este instituție publica ce face parte dintre instituțiile prevăzute de către legile de reglementare a bugetului de stat mai sus precizate.
Prin legea 142/1998, s-a reglementat instituția juridica a tichetelor de masa, ca mijloc de protecție sociala, creându-se cadrul juridic si modalitățile de acordare a acestora.
Insa legea nu a instituit o obligație imperativa de acordare a acestor drepturi, ci a reglementat posibilitatea acordării acestor drepturi in raport de îndeplinirea anumitor condiții.
Astfel legiuitorul a prevăzut expresia " pot primi o alocație" si a prevăzut ca si condiție "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Or, odată cu constituirea bugetelor de stat, legiuitorul a prevăzut, in mod imperativ ca, la nivelul anilor 2004-2007, "nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă", in bugetele instituțiilor de stat, astfel cum au fost definite de către textele normative si intre care se regăsește si instituția reclamanta.
Nu se pot retine ca imperative si cu aplicare obligatorie prevederile din contractul colectiv de munca la nivel național, in condițiile in care acordarea tichetelor de masa, potrivit chiar textului respectiv, se face in raport de prevederile legale si potrivit înțelegerii părților.
Or, așa cum rezulta din textele legale mai sus menționate, au fost excluse de la acordarea tichetelor de masa instituțiile cuprinse in textele legale menționate.
Nu se poate retine nici faptul ca s-ar fi realizat o discriminare intre acești salariați si alți salariați din domeniul bugetar in condițiile in care, pe de o parte, nu exista o obligație imperativa de stabilire a unui astfel de drept, ci doar o facultate, ce creează premisa stabilirii dreptului in raport de îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege iar, pe de alta parte, dispozițiile legale menționate se aplica tuturor instituțiilor prevăzute de actele normative respective.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire G, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată cererea de revizuire ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, comună și nesuspensivă de drept de executare.
Potrivit art.322 al.1 c Cod Penal, revizuirea are ca obiect hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.
Hotărârea instanței de recurs este susceptibilă de revizuire dacă instanța a admis recursul, a casat sau modificat sentința primei instanțe, pronunțându-se asupra raporturilor juridice deduse judecății, ceea ce înseamnă că a evocat fondul.
Cum prin decizia nr.5463/16.10.2009 a Curții de APEL CRAIOVAs -a respins recursul declarat de către reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 2134/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, pe considerentele sus-menționate se constată că revizuirea unei astfel de hotărâri este inadmisibilă, urmând să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată G, împotriva deciziei civile nr.5463/16.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații COLEGIUL TEHNIC, CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.
Tehn.red./2ex.22.02.2010
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
