Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 962/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 962/
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 782/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, prin reprezentant legal, pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, cu sediul în B, sector 5,--14 și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 5, nr. 1-3, având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.10.2009 fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 782/16.06.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, - și - - prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT B, Parchetul de pe lângă ICCJ B și intimat-expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților indexările corespunzătoare anului 2007, respectiv 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007, 11% începând cu data de 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007 și, în continuare, până la încetarea cauzei de discriminare, indexări ce vor fi aplicate la valoarea de referință sectorială, corespunzător perioadei lucrate, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să înscrie mențiunile cuvenite în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată cu nr. 7469/121/09.11.2007, reclamanții, și au solicitat obligarea paraților Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT B, Parchetul de pe lângă ICCJ și intimat-expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la plata drepturilor salariale reprezentand indexările acordate în conformitate cu prevederile legale pe anul 2007 conform art. 1 alin. 1 din nr.OG 10/2007 în 3 etape: au solicitat obligarea paraților Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT B, Parchetul de pe lângă ICCJ și intimat-expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la plata drepturilor salariale reprezentând indexările acordate in conformitate cu prevederile legale pe anul 2007 conform art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 10/2007 în 3 etape:
- cu 5% începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
- cu 2% începând cu luna aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007;
- cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007 și în continuare până la încetarea discriminării.
În cauză a fost citat pentru opozabilitate și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Au solicitat reclamanții ca aceste drepturi salariale să fie actualizate funcție de indicele de inflație până la data achitării integrale a sumelor datorate.
În motivarea acțiunii privind acordarea de creșteri salariale reprezentând indexările acordate în conformitate cu prevederile legale pe anul 2007 și în continuare până la încetarea discriminării reclamanții au arătat următoarele:
În anul 2007 Guvernul României a acordat indexări, iar prin actele normative se prevăd creșteri salariale cu 5% începând cu 01.01.2007, cu 2 % începând cu 01.04.2007 și 11% de la 01.10.2007 (în 3 tranșe) pentru întreg personalul din sectorul bugetar, cu excepția magistraților si personalului auxiliar din sistemul judiciar.
Prin urmare, prin excluderea acestei categorii de la creșterile salariale mai sus menționate s-a creat un caz de discriminare iar discriminarea astfel creată se constituie în prejudiciu creat, actual și viitor pentru aceste categorii.
Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute în alin. 1, față de alte persoane în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivându-și, în esență, opinia pe următoarele:
- nu pot fi acordate, a considerat pârâtul, întrucât această categorie profesională a beneficiat de creșteri salariale substanțiale atât în anul 2006 cât și în anul 2007- respectiv prin nr.OG 8/2007 și Legea nr. 247/2007, iar reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate iar modificarea unor atare acte normative este inadmisibilă.
Analizând cererile reclamanților și susținerile părților Tribunalul a reținut următoarele:
În prezenta cauză, reclamanții sunt salarizați de către unitățile pârâte în calitate de ordonatori de credite.
Cererea reclamanților este formulată în baza OG nr. 137/2000, ca urmare a aplicării unui tratament discriminatoriu și nu în baza unor texte legale în vigoare la acest moment. Reclamanții susțin că au fost discriminați de legiuitor prin diferite reglementări legale.
În ceea ce privește fondul cauzei,Tribunalul a reținut următoarele:
Printr-o o serie de acte normative (de exemplu: nr.OG 10/2007; nr.OG 11/2007; nr.OG 16/2007; nr.OG 27/2007; Legea nr. 232/2007; nr.OG 8/2007; nr.OG 20/2007; nr.OG 23/2007), personalul din sistemul bugetar a beneficiat, ca în fiecare an, de majorările salariale anuale, pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor.
Aceste majorări au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio-profesionale, fiind de enumerat, exemplificativ: demnitarii (art. 1 din nr.OG 10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art. 1 din nr.OG 10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art. 3 alin. 3 din nr.OG 10/2007); personalul din unitățile de cult religios (art. 19 din nr.OG 10/2007); personalul Curții de Conturi (art. 2 din nr.OG 27/20007); personalul contractual din unitățile bugetare (art. 1 din nr.OG 10/2007); personalul auxiliar din justiție (art. 31 din nr.OG 8/2007); personalul didactic și didactic auxiliar (art. 1 din nr.OG 11/2007), personalul din aparatul Ministerului Afacerilor Externe, a Ministerului Integrării Europene, a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare și a institutelor culturale din străinătate (art. 1 din nr.OG 16/2007); funcționarii publici (articolul unic, pct. 5 din Legea nr. 232/2007); personalul din unitățile sanitare publice (art. 1 pct. 3 din nr.OG 23/2007); funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (art. 1 din nr.OG 20/2007).
Unul și același element (constând în majorarea salarială anuală pentru acoperirea devalorizării monedei în care se face plata salariului), produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitățile finanțate din fonduri bugetare, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
Prin sistemul de salarizare se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art. 155 din Codul muncii ). Or, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art. 154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație (a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariului datorită creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației), trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: indexările salariale anuale. Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul primirii unui salariu erodat de inflație la fel ca și restul personalului, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
În concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului.
Deci, reclamanții sunt discriminați în sensul art. 2 alin. 1-3, art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât le-au fost refuzate indexările salariale pe anul 2007 nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor și a acestui adaos (condiția existenței creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației, concomitent cu indexarea indemnizațiilor și salariilor restului personalului bugetar), ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000).
Ținând cont de toate cele prezentate anterior, fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, art. 1 alin. 2 lit. e, pct. i din nr.OG 137/2000, art. 2 alin. 1-3, art. 29 pct. 2 din nr.OG 137/2000, art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art. 5 și 6 din Codul muncii, instanța a apreciat ca întemeiată cererea reclamanților, urmând a proceda la admiterea acțiunii, în speță fiind incidente și dispozițiile 1082, 1084, 1039 din Cod civil, precum și art. 269, art. 165 și art. 292 din Codul muncii.
drepturilor salariale este aplicabilă la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege și în baza căreia se stabilește cuantumul salariilor de bază a petenților.
Față de aceste considerente instanța a admis acțiunea, a obligat pârâții să plătească reclamanților indexările corespunzătoare anului 2007, respectiv 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007, 11% începând cu data de 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007 și, în continuare, până la încetarea cauzei de discriminare, indexări ce vor fi aplicate la valoarea de referință sectorială, corespunzător perioadei lucrate, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective. A obligat pârâții să înscrie mențiunile cuvenite în carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instituirea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea acestor drepturi reprezintă o problemă de legiferare, fiind vorba de opțiunea legiuitorului.
De asemenea, valoarea de referință sectorială este indexată periodic.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9.pr.civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1. Curtea apreciază că recursul este fondat însă pentru alte considerente care nu sunt imputabile primei instanțe, fiind vorba de o situație nouă ivită după declararea recursului.
Intimații-reclamanți au susținut că au fost discriminat prin lege, în sensul că tuturor bugetarilor li s-au acordat majorări salariale în anul 2007, categoria profesională a magistraților din care face parte fiind exclusă.
Curtea reține că art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și toate normele internaționale în materie de discriminare presupun existența unui drept fundamental sau a unui alt drept recunoscut de lege.
Nediscriminarea nu este un drept în sine, ci se referă la modul de exercitare a unor drepturi, respectiv la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Prin Decizia nr. 818/2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat ca prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și sa le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
De asemenea, rolul instanțelor de judecată nu este să cenzureze soluția aleasa de legiuitor in stabilirea retribuției unor categorii profesionale și sa stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative, întrucât s-ar încălca astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Prin Decizia nr. 838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natura constituțională între Parlament, Guvern și instanțele judecătorești, reținând că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Mai mult, Curtea Constituțională a considerat că acordarea unor drepturi decât cele prevăzute expres de lege este o depășire a puterii judecătorești.
Acordarea unor drepturi sau sporuri peste cele prevăzute de lege ar însemna ca instanța să-și depășească atribuțiile puterii judecătorești.
În speță, practic reclamanții solicită să li se aplice niște majorări salariale de care, potrivit legii, nu au beneficiat, ca urmare acțiunea formulată apare nefondată, față de decizia obligatorie pronunțată de Curtea Constituțională, arătată mai sus.
În consecință, în baza disp. art. 312 al. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și se va modifica sentința civilă nr. 782/2008 Tribunalului Galați iar în rejudecare se va respinge ca nefondată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 782/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
Modifică în t o sentința civilă nr. 782 din 06.06.2008 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
RESPINGE acțiunea formulată de reclamanții, prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, din G,- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5, -, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, cu sediul în B, sector 5,--14 și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 5, nr. 1-3.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 14 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -/02.11.2009
: 6 ex.//30.12.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: -/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Mihaela Neagu
