Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 971/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 971
Ședința publică din data de 08 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.390 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți cu domiciliul în comuna, sat de, nr. 51, bloc 6,. 3, etaj 3,. 313, jud P, cu domiciliul în comuna, sat de, nr. 51, - etaj 4,. 31, jud. P, cu domiciliul în Comuna, sat Popești, nr. 38, jud. P, C cu domiciliul în comuna, sat, nr. 229, jud. P, cu domiciliul în com., sat de, nr. 328, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC "" SA B reprezentată de avocat din Baroul Prahova, în substituire avocat, conform contractului de asistență juridică încheiat la 27 ianuarie 2009, lipsind intimații reclamanți, C,.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul în fond, solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA astfel cum a fost comunicat prin adresa aflată la dosar, cu mențiunea că sumele sunt brute.
Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, C si au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate prev.de art.168 al.1 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006 (C 2005, Paste 2006), sume ce urmează a fi reactualizate în raport cu indicele de inflație până la executarea în fapt a acestora, potrivit adreselor SA nr.1666/2003, 313/2005, 713/2006, astfel: pentru, (fostă ), C câte 3581,51 lei si pentru 1564,64 lei, precum și cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariați la SC SA B cu contracte individuale de muncă pe durata nedeterminată, iar pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, constând în suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada -menționată.
În temeiul disp.art. 114-118 Cod procedură civilă pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, drepturile salariale solicitate fiind incluse în salariul de bază începând cu 2003.
Totodată, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Excepția a fost unită cu fondul.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința nr.390 pronunțată la data de 13 februarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată de reclamanții (fosta ), C, și a fost obligată pârâta SC SA să plătească reclamanților drepturile salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de C pe anul 2005 și prima de Paște pe anul 2006, după cum urmează: pentru, C suma de câte 1974 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând primă de C pe anul 2005 și prima de Paște pe anul 2006; pentru reclamanta suma de 927 lei, reprezentând prima de C pe anul 2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței pana la data plății efective.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, u privire la fondul cauzei, că reclamanții au fost salariații pârâtei în perioada 2005-2006, însă aceștia nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru Paști și C pentru perioada -menționată, la dosar neexistând nicio dovadă că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Prin urmare prima instanță, în baza Contractelor colective -mentionate si a art.161 si urm. muncii, a admis actiunea si a obligat pârâta să plătească reclamantilor drepturile salariale cuvenite si neacordate reprezentand prima de C pe anul 2005 si prima de Paști pe anul 2006, calculate conform adresei nr.830/05.02.2008 depusa de parata la dosar, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadenta, reclamanta a suferit un prejudiciu constand in imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadenta.
u privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare, prima instanță a reținut că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris față de disp. art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care prevede un termen de 6 luni, având în vedere că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.168 din CCM.
Cu privire la fondul pricinii, recurenta a susținut în esență că sumele de bani solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, începând cu anul 2003, fără a fi individualizate distinct, astfel că se regăsesc în salariile de bază și pe anii ulteriori (2004-2007). Prin urmare, prima instanță, dispunând obligarea pârâtei la plata din nou a acestor suplimentări salariale, a pronunțat o hotărâre greșită, pornind deci de la interpretarea eronată a dispozițiilor art.168 din contractul colectiv de muncă. Un argument în plus îl constituie notele Comisiei Paritare SA, potrivit cărora primele de Paști și de C pentru perioada 2004-2007 au fost incluse în salariul de bază, fiind reprezentate de majorarea salarială survenită în anul 2003.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în principal, iar, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei la plata sumelor comunicate de către aceasta ca fiind salariul de bază mediu brut pe societate.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, precum și de dispozițiile art.304 cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță în mod corect a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că suplimentările salariale reprezentând prime de Paște și C, ar fi fost efectiv plătite, din actele dosarului rezultând acest lucru.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că, începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de includerea lor în salariu, ci de efectivitatea plății acestor drepturi.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt necontrazis de recurentă cu înscrisurile depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că, potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților, așa cum a susținut.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006 s-ar fi menționat expres că, pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art.168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a prevăzut, la art.168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2005 și respectiv 2006 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai -arătate, notele Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu pot constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paști, prevăzute de art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe anii respectivi.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, conform cărora prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței sumelor, începând cu anul 2005, și nu cele ale art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează plata unor drepturi salariale neacordate.
Cu privire la solicitarea recurentei de modificare în parte a sentinței în sensul obligării sale la plata sumelor comunicate de către aceasta ca fiind salariul de bază mediu brut pe societate, curtea reține că sumele au fost calculate de prima instanță potrivit adresei nr.830/05.02.2008 depusă de aceasta la dosar.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile invocate, nefiind justificate, obligația plății respectivelor drepturi către reclamanți fiind legal și temeinic stabilită de prima instanță, în raport de dispozițiile art.168 din CCM, astfel că recursul este nefondat, urmând să fie respins conform disp. art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.390 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți cu domiciliul în comuna, sat de, nr. 51, bloc 6,. 3, etaj 3,. 313, județul P, cu domiciliul în comuna, sat de, nr. 51, - etaj 4,. 31, jud. P, cu domiciliul în Comuna, sat Popești, nr. 38, jud. P, C cu domiciliul în comuna, sat, nr. 229, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat de, nr. 328, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 mai 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.3 ex./26.05.2009
/
.fond nr- Tribunalul Prahova
Jud.fond: -
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
