Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 981/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6743/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.981/
Ședința publică de la 24 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-""SA - Membru Grupîmpotriva sentinței civile nr.1770 din data de 04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiși,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-""SA - Membru Grup,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.8685 din data de 19.02.2010 depusă la dosar-fila 19, lipsind intimații și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri în fotocopie cu privire la schimbarea denumirii societății recurente din ""SA în " "SA, respectiv, certificatul de înregistrare mențiuni nr.- din 13.11.2009; încheierea nr.89793 din 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr.-/2009; certificatul de înregistrare a firmei SA seria B nr.-, precum și seriile certificatelor deținute anterior și data emiterii acestora.
Curtea, în ședință publică, ia act de precizarea făcută oral de către avocatul ales al recurentei cu privire la schimbarea denumirii societății recurente din ""SA în " "SA, sens în care dispune rectificarea denumirii acesteia.
Recurenta -" "SA, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -" "SA, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, întrucât drepturile salariale ce fac obiectul prezentului litigiu au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal la data de 29 septembrie 2008 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta - SA B, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8500 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și a sumei de 914 lei, prezentând daune materiale pentru neachitarea în termen a drepturilor cuvenite.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul aceluiași tribunal la data de 03.12.2007 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - SA B, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 9330 lei, prezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate.
Prin sentința civilă nr. 926/12.02.2008, Tribunalul Teleormana admis acțiunea, hotărâre care a fost casată de Curtea de Apel București ca urmare recursului exercitat de pârâta - SA, cauza fiind trimisă spre rejudecare în vederea completării probelor cu expertiză de specialitate.
In rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- la data de 26.09.2008.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal la data de 01 octombrie 2008 sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâta - SA B, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de câte 1628 lei, pentru fiecare dintre reclamante, reprezentând drepturi salariale suplimentare datorate pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în perioada 2005-2007.
Prin încheierea interlocutorie din data de 05 noiembrie 2008, Tribunalul, constatând îndeplinite cerințele art.164 alin.1 Cod procedură civilă, a admis cererea pârâtei și a dispus conexarea dosarelor nr-, nr- la dosarul nr-.
În ședința publică din 05 noiembrie 2008, în raport de considerentele deciziei ce casare, pentru a se verifica dacă suplimentările salariale aferente sărbătorilor ce Paști și C au fost incluse în salarii și după anul 2003, fiind astfel achitate reclamanților, potrivit susținerilor pârâtei și pentru a se determina cuantumul acestora, în raport de disp. art. 168 alin.1 Contractul Colectiv de Muncă, instanța de fond a apreciat utilă soluționării cauzei administrarea probei cu expertiză contabilă.
La data de 23.02.2009, s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert care îi privea doar pe reclamanții și.
Nemaifiind formulate alte cereri și nici obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța de fond a constatat ca fiind în stare de judecată numai acțiunile formulate de reclamanții și, urmând ca dosarul cu nr- care nu se află în stare de judecată și în care figurează ca reclamante numitele și, să fie despărțit de pricinile conexate.
Prin sentința civilă nr.1770/4.11.2009, Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în opinie majoritară, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și; a obligat pârâta - SA B să plătească reclamantei suma de 5781 lei și reclamantului suma de 6043 lei, reprezentând suplimentări salariale de Paște și C pentru perioada 2004-2007; a obligat pârâta - SA să plătească reclamanților și câte 301,70 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert; a disjuns cauza ce face obiectul dosarului nr- privind pe reclamantele și, conexat la dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamanților și este întemeiată pentru următoarele considerente:
Drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1, din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut în art.168 alin.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18 iunie 2007, se arată că, părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin.1 și 2 la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamanți le-ar ar fi fost acordate.
Tribunalul a apreciat că acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 alin.1 și 2, realizată după încetarea efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis, atâta timp cât dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au căpătat în acest fel, conform art. 969 Cod civil, putere de lege între părțile contractuale. Ca atare, acestea trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
De asemenea, din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, rezultă că, în anii 2004-2005 fost inclus în salariul tarifar de încadrare al reclamanților doar suma de 68,75 lei, cu titlu de prime salariale de Paște și C, conform deciziei nr.74/20.03.2003 a Sucursalei V și ca atare, cum aceste includeri ale suplimentărilor salariale nu au satisfăcut în totalitate prevederile art.168 alin.1 privitor la câte un salariu de bază mediu pe, reclamantului i se cuvine suma de 6043 lei brut, iar reclamantei i se cuvine suma de 5781 lei brut, reprezentând suplimente salariale aferente perioadei 2004-2007 pentru Paști și C actualizate în raport cu indicele de inflație.
Referitor la celelalte apărări pârâtei, se constată că aceasta a invocat atât prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată, aspect ce se analizează în raport cu data nașterii dreptului.
Instanța de fond a apreciat că prin invocarea prevederilor art. 283 lit. "e" din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției a dreptului material la acțiune, excepție rezolvată prin încheierea interlocutorie din data de19 noiembrie 2008, pârâta implicit a recunoscut că acesta este născut și actual, așa încât nu se poate susține că acțiunea este prematur formulată.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paști și C, se constată că aceasta se raportează conform art.168 alin.1 la salariul de bază mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamanți la calculul sumelor solicitate.
Ca atare, cum pârâta prin probele administrate nu a făcut dovada susținerilor din întâmpinare, în sensul că suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salarii de bază și după anul 2003, deși sarcina probei îi revenea conform art.287 din Codul muncii și cum în absența statelor de plată nu se poate aprecia dacă creșterea salarială din perioada 2004-2005 menționată în carnetul de muncă al reclamanților, a fost determinată de majorarea salariilor de bază reașezate sau din considerentul că suplimentările salariale au fost acordate, instanța de fond a constatat că acțiunea este întemeiată, însă numai în parte, întrucât cuantumul suplimentărilor salariale se raportează la salariul de bază mediu pe unitate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041, recurenta-pârâtă - SA - GRUP, având noua denumirea de SA, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.304/1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantei, a cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat. Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruia pentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că "în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De evidențiat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiul in dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Curtea constată că hotărârea Comisiei Paritare nu reprezintă o modificare a contractului colectiv de muncă ci scopul său a fost de a da o interpretare unica dispozițiilor art.168 alin.1 si alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului. Că este așa rezultă și din faptul că art. 168 fost aplicat in perioada 2004-2006 chiar in sensul in care a fost ulterior interpretat, respectiv in sensul că executarea drepturilor prevăzute la alin.1 al art.168 a fost îndeplinită prin includerea acestora in salariile de baza ale angajaților încă din anul 2003, iar acest salariu majorat rezultat după includere a stat la baza majorărilor salariale ulterioare.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere ca începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în fața primei instanțe a constatat că primele salariale de Paști și C au fost incluse în salariul de bază al reclamanților conform art.168 alin.2 în anul 2003, constituind un element salarial permanent începând cu anul 2003, însă expertul a apreciat că în perioada 2004-2007 nu au existat alte suplimentări salariale de natura celor prevăzute de art. 168 alin.1, deși salariul reclamanților a crescut în această perioadă.
Curtea apreciază că în lipsa unei diminuări efective a cuantumului salarial din anul 2004 prin raportare la anul 2003, includerea primelor în salariul de bază constatată de expert pentru anul 2003 produs efecte și pentru perioadele viitoare, respectiv pe toată durata supusă expertizării, deci și pentru perioada solicitată în acțiune. salariale odată incluse în salariul de bază, au rămas încorporate în acesta și în anii ulteriori, astfel că numai era necesar a fi înscrise distinct în carnetul de muncă.
Prin urmare, prima instanță a omologat în mod greșit raportul de expertiză efectuat în cauză, în condițiile în care punctul de vedere exprimat de către expert nu se coroborează cu celelalte înscrisurile administrate în cauză și nici cu propriile constatări ale acestuia, conform cărora suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, nefiind înregistrate în următorii ani diminuări ale salariului de bază.
În consecință, acțiunea dedusă judecății greșit a fost admisă de către prima instanță, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SA (fostă - SA - GRUP), împotriva sentinței civile nr.1770/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile sentinței recurate în privința disjungerii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./16.03.2010
Jud.fond:
Cu opinia separată a d-nei Judecător - -, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Problema juridică în cauză este aceea a existenței sau inexistenței dreptului salariatului la plata unor drepturi salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și C între anii 2004 - 2006.
Asupra dreptului dedus judecății, părțile litigante au avut poziții divergente. Astfel, reclamantul a susținut că suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C nu au fost plătite de angajator, fiindu-i datorate distinct de salariul de bază în fiecare an, prin aplicarea art.168 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității, pentru anii 2004 - 2006, în timp ce angajatorul - SA s-a apărat, susținând că a achitat tuturor salariaților aceste suplimentări, însă nu în lunile în care s-au sărbătorit Paștele și Cul, ci fracționat în fiecare lună, suplimentările fiind incluse în salariul de bază al tuturor angajaților în anul 2003.
Tribunalul a considerat că includerea primelor în salariul de bază este o operațiune valabilă numai pentru anul 2003, pentru că altfel nu se justifică menținerea în contractele colective de muncă la nivelul unității pentru anii următori a unei clauze referitoare la dreptul salariaților la suplimentările pentru cele două sărbători religioase. Prin urmare, angajatorul a fost condamnat la plata sumelor de bani datorate fostului său salariat.
Consider că soluția pronunțată de Tribunal este corectă.
Deși recurenta-pârâtă invocă o operațiune de includere în salariul de bază a unor drepturi salariale suplimentare acordate salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, operațiune care ar fi avut loc la nivelul anului 2003, nu a înțeles să dovedească acest aspect. Această dovadă ar fi fost relevantă pentru aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor reclamantului, chiar în condițiile în care clauzele din contractele colective de muncă la nivelul unității pentru anul 2004 și următorii permit interpretarea contrară. În condițiile în care în aceste contracte începând cu anul 2003 se prevede dreptul distinct la prime, în condițiile în care se folosesc expresii de genul au fost incluse, respectiv vor fi incluse în salariul de bază, fără a exista o prevedere clară în sensul neacordării lor după data operațiunii de includere în salariul de bază, salariații au dreptul la aceste sume de bani.
Cu toate acestea, dacă angajatorul probează că sumele în discuție au fost plătite, însă într-o altă modalitate decât cea arătată în contract, salariatul nu poate invoca beneficiul contractului pentru că s-ar ajunge la o dublă executare din partea angajatorului. - SA nu a dovedit însă operațiunea afirmată că a avut loc în anul 2003.
Este adevărat că în carnetul de muncă al intimatului-reclamant la poziția 71 se menționează "reașezare salariu", începând cu 01.02.2003, în baza deciziei nr.24/21.03.2003 emisă de. Aceasta nu poate fi considerată ca fiind operațiunea la care face referire societatea pârâtă, pentru că nu s-a dovedit cu înscrisuri financiar-contabile că este vorba despre includerea celor două prime în salariul de bază aferent anului 2003, în modalitatea afirmată de angajator, adică adiționarea cuantumului celor două prime (două salarii de bază medii la nivelul unității pentru anul 2003), la salariul de bază mediu pe unitate și apoi împărțirea la cele 12 luni.
În plus, într-un prim grad de jurisdicție, a fost casată sentința pronunțată, cu indicarea de a se ordona efectuarea unei expertize contabile pentru a se verifica maniera în care angajatorul a executat contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2003, dar și în anii următori. Proba nu a fost dispusă la rejudecarea pricinii, împrejurare care conduce la analiza și interpretarea înscrisurilor prezentate de părți.
În atare situație, trebuie procedat la o interpretare literală a dispozițiilor art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate valabile în perioada 2004-2006, interpretare care nu autorizează concluzia că în toată această perioadă suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003. Prin urmare, dispozițiile exprese ale textului art. 168 din contractele colective de muncă pentru anii 2004-2006 constituie izvor al obligației angajatorului pentru plata suplimentărilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și
În fine, cât privește valoarea juridică acordată de pârâtă hotărârilor comisiei paritare prin care s-a convenit asupra voinței comune a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, în sensul că voința partenerilor sociali a fost de a include suplimentările salariale în salariile de bază ale fiecărui angajat SA începând cu anul 2003, corect s-a considerat că această interpretare nu este obligatorie pentru părți și implicit pentru instanțe.
Este adevărat că tocmai în scopul clarificării clauzei confuze a fost convocată comisia paritară, în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, compusă din reprezentanții patronatului și membrii sindicatului reprezentativ al reclamantului, dar interpretarea dată de comisia paritară s-a realizat abia la data de 18.06.2007, așa cum reiese din decizia nr. 3793/18.06.2007 și decizia nr.5140/31.08.2007. Astfel, interpretarea clauzei este peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și chiar cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 și nu poate produce efecte.
Considerând temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă, se impunea respingerea recursului ca nefondat.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Bodea
